Divorce and partition of marital assets: Negative jurisdictional conflict resolved in favor of the divorce court under accessory competence rules

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă la 18 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului şi revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv C..

Cu privire la cererea de partaj, reclamanta a solicitat în temeiul art. 357 alin. (2) să se determine cota-parte ce revine fiecărui soţ, în baza contribuţiei atât la dobândirea bunurilor comune cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.

În timpul căsătoriei au fost dobândite următoarele bunuri:

- 2 imobile, respectiv:

Apartamentul 99 compus din 2 camere, situat în Bucureşti, str. x, compus din 2 camere şi dependinţe, estimat la data de 15.09.2022 la suma de 56.375 euro de către D., în favoarea căreia este ipotecat, pentru reînnoirea poliţei de asigurare;

- imobilul situat în judeţul Dâmboviţa, comuna Bilciureşti, str. x, estimat în prezent la valoarea de 50.000 euro;

- bunuri mobile:

- două autoturisme respectiv Renault Megane cu nr. de înmatriculare x, care fa fost achiziţionat cu suma de 3.000 euro în anul 2008 din creditul de 39.400 euro, contractat pentru achiziţionarea imobilului şi construirea casei din judeţul Dâmboviţa.

- autoturismul a fost achiziţionat cu suma de 2.000 euro, cumpărat în decembrie 2020, provenind din suma de 8,774 euro, primită de la mama acesteia, ca urmare vânzării terenului situat în Bucureşti.

În ceea ce priveşte achiziţia imobilului situat în judeţul Dâmboviţa, comuna Bilciureşti, str. x, a solicitat stabilirea cotele de contribuţie prin raportare la veniturile realizate de fiecare soţ şi pe cale de consecinţă să se dispună atribuirea imobilului în favoarea reclamantei, având în vedere atât cota de contribuţie la dobândirea bunului dar şi faptul că la acest moment există un debit în cuantum de 16.000 euro, în sarcina reclamantei, aferent convenţiei de credit nr. x/17.08.2007 cu scadenţă la data de 20 august 2028.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 357 alin. (2) şi art. 385 alin. (1) C. civ., art. 10 C. proc. civ., art. 249 şi urm. C. proc. civ., art. 15 din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4902 din 06 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat partajarea imobilului situat în judeţul Dâmboviţa, comuna Bilciureşti, str. x.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 2005 din 06 mai 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgovişte şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti; a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căreia i-a înaintat dosarul, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 919 alin. (1) lit. f) şi art. 123 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că cererea de partaj bunuri comune a fost un capăt accesoriu al cererii principale de divorţ cu care reclamanta a învestit Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, care şi-a stabilit competenţa prin încheierea de amânare a pronunţării din 21 martie 2023, în dosarul nr. x/2022, aceasta fiind instanţa competentă să soluţioneze şi cererea de partaj, fiind vorba de o competenţă teritorială exclusivă.

Totodată, a apreciat că este lipsit de relevanţă faptul că în procedura scrisă reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind partajarea imobilului situat în raza sectorului 6 Bucureşti, de această renunţare putând lua act doar instanţa competentă.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin acţiunea înregistrată la 18 octombrie 2022, reclamanta A. a învestit Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă cu soluţionarea a două capete de cerere, respectiv desfacerea căsătoriei şi partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei.

Prin încheierea din 21 martie 2024, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a disjuns capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune, formându-se unui nou dosar cu nr. x/2024, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe.

Conform art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.

Tot astfel, art. 123 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale, formulate în aceeaşi cauză, se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar intra în competenţa sa materială sau teritorială.

Cu alte cuvinte, norma de la art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, care produce efecte pe tot parcursul procesului, în sensul că instanţa de divorţ devine competentă să soluţioneze şi cererea privind partajul bunurilor comune, regăsită în reglementarea art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, reţinând că, prin sentinţa civilă nr. 2631 din 28 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă s-a pronunţat asupra divorţului aceloraşi părţi, în aplicarea dispoziţiilor art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 30 alin. (6) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că aceasta este competentă să judece cererea privind partajul bunurilor comune, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.