Contractual liability claim for unpaid goods assigned to defendant’s seat court; Iași court prevails as venue.

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pronunţarea unei hotărârii prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor cauzate prin neexecutarea obligaţiei contractuale în cuantum total de 25.966,02 RON din care suma de 19.451 RON datorată în temeiul contractului nr. x/04.09.2022, suma de 22.135 RON reprezentând rata inflaţiei şi suma de 3.831,02 RON dobânda legală penalizatoare de la data de 04.09.2022-06.11.2023.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1350, art. 1530, art. 1751, art. 1535, art. 1548 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2765 din 13 iunie 2024, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta S.C. B. S.R.L., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinută că a fost învestită cu o acţiune în răspundere contractuală, reclamantul solicitând obligarea pârâtei la plata unor sume de bani rezultate din vânzarea produselor apicole, potrivit contractului încheiat între părţi, nr. x din 04 septembrie 2022.

Totodată, a avut în vedere faptul că art. 2 s-a prevăzut că vânzătorul va primi un avans (prin bancă) de maxim 20-30% din valoarea produselor apicole vândute, în termen de 2-3 zile de la recepţia mărfii, urmând ca diferenţa de preţ să fie achitată de cumpărător numai prin virament bancar, în contul indicat de vânzător, în termen de 30-45 zile lucrătoare de la data recepţiei produselor.

A apreciat că pentru a se atrage incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. este necesar ca în convenţia părţilor să se prevadă locul executării (în speţă, obligaţia de plată a preţului), adică materializarea înţelegerii părţilor într-o clauză contractuală rămâne o condiţie de aplicarea normei de competenţă în discuţie. În cazul neîndeplinirii sale, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

De asemenea, a reţinut că, în cauză, nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ., întrucât din actele dosarului nu reiese că obligaţiile din contract au fost executare în localitatea Băicoi, judeţul Prahova sau că actele au fost încheiate de reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 13417 din 16 septembrie 2024, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta S.C. B. S.R.L., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere faptul că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, în termenul prevăzut de art. 205 raportat la art. 130 alin. (3) C. proc. civ., motivat de faptul că locul executării obligaţiilor contractuale, potrivit art. 3.3 din convenţia încheiată între părţi, este situat în localitatea Băicoi, judeţul Prahova, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Câmpina, reţinând incidenţa art. 109 C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Câmpina, prin sentinţa civilă nr. 1594 din 18 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Iaşi şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În acest sens, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. şi faptul că pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, fără a o mai reitera şi în faţa Judecătoriei Iaşi, rezumându-se la formularea unei cereri de amânare a cauzei prin care a arătat şi faptul că a achitat o parte din debit, aspect care conduce la concluzia că această instanţă nu avea posibilitatea de a-şi declina competenţa în favoarea Judecătoriei Câmpina.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata daunelor cauzate prin neexecutarea obligaţiei contractuale în cuantum total de 25.966,02 RON din care suma de 19.451 RON datorată în temeiul contractului nr. x/04.09.2022, suma de 22135 RON reprezentând rata inflaţiei şi suma de 3831,02 RON dobânda legală penalizatoare pentru perioada 04.09.2022-06.11.2023.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1530, art. 1751, art. 1535 şi art. 1548 C. civ.

Astfel, instanţa a fost învestită cu o acţiune în răspundere contractuală, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani rezultate din vânzarea produselor apicole (miere de albine de diferite sortimente), în temeiul contractului încheiat între părţi.

În acest sens, Înalta Curte reţine că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.10.2022, părţile au convenit, prin art. 2, că vânzătorul va primi un avans (prin bancă) de maxim 20-30% din valoarea produselor apicole vândute, în termen de 2-3 zile de la recepţia mărfii, urmând ca diferenţa de preţ să fie achitată de cumpărător numai prin virament bancar, în contul indicat de vânzător, în termen de 30-45 zile lucrătoare de la data recepţiei produselor.

Potrivit regulii generale instituită de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, iar în cazul litigiilor decurgând din executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. instituie o competenţă alternativă, specificând că în afară de instanţa de la domiciliul pârâtului prevăzută de art. 107 C. proc. civ. mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar în parte a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Norma de competenţă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiţia ca părţile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. Materializarea convenţiei părţilor privind locul executării reprezintă astfel o condiţie de aplicare a normei de competenţă în discuţie. În cazul neîndeplinirii sale, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, se reţine că în cauzele privind persoane juridice având dezmembrăminte, competenţa teritorială aparţine deopotrivă şi instanţei de la locul unde persoana juridică de drept private are dezmembrăminte, chiar şi fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează să se execute în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului sau din fapte săvârşite de acesta, potrivit art. 109 C. proc. civ.

Prin urmare, art. 109 C. proc. civ., care prevede o competenţă teritorială alternativă, are caracter derogator numai pentru situaţiile expres prevăzute, atunci când pretenţiile formulate împotriva persoanei juridice vizează obligaţiile legate de respectivul dezmembrământ al persoanei juridice (sucursalele, reprezentanţele teritoriale şi punctele de lucru ale persoanei juridice).

În interpretarea acestor dispoziţii legale în litigiul de faţă, competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul pârâtei chemată în judecată, câtă vreme în cuprinsul contractului încheiat între părţi, pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, nu s-a prevăzut locul executării obligaţiei constatând în achitarea preţului ca fiind punctul de lucru al societăţii pârâte din localitatea Băicoi, judeţul Prahova, iar din actele dosarului nu rezultă că această obligaţie îşi are izvorul în actele încheiate de reprezentantul dezmembrământului ori în fapte săvârşite de acesta.

Din contră, părţile au stipulat că preţul va fi achitat de către cumpărător (pârâta) numai prin virament bancar, în contul indicat de vânzător (reclamantul), într-o anumită perioadă de la data recepţiei mărfii (produsele apicole).

Cum la data înregistrării cererii de chemare în judecată (29 noiembrie 2023) sediul pârâtei, indicat de reclamant, se afla în Iaşi, judeţul Iaşi, în aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.