Competence for enforcement authorization determined by debtor's domicile under distinct proceedings despite prior authorization in separate case

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 3 Bucureşti, secţia civilă la data de 24 februarie 2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 459 din 30 septembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2023, la cererea creditorului B. S.R.L., împotriva debitorului C., întrucât debitorul nu şi-a executat de bunăvoie obligaţiile stabilite în titlul executoriu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2187 din 05 martie 2025, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere încheierea nr. 3251 din 25 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, prin care Judecătoria Roman a încuviinţat executarea silită, precum şi decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Roman, prin încheierea nr. 1283 din 14 aprilie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; în temeiul dispoziţiilor art. 529 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti; a constatat ivit conflictul de competenţă şi a dispus sesizarea instanţei superioare comune, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu soluţionarea conflictului de competenţă; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a avut în vedere domiciliul debitorului situat în Bucureşti, Şos. x, apreciind că decizia nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, vizează toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite în dosarul nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc D., pentru care s-a dispus încuviinţarea executării silite, pe când prezenta cauză vizează încuviinţarea executării silite în dosarul nr. x/2025 al A..

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea formulată de petentul A. s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 459 din 30 septembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2023, la cererea creditorului B. S.R.L., împotriva debitorului C., prin toate modalităţile prevăzute de lege, simultan sau succesiv, raportat la natura obligaţiei stabilită prin titlul executoriu, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că, în materia încuviinţării executării silite, competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, contrar Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Roman a apreciat că, în cauză, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află reşedinţa debitorului la data sesizării organului de executare, fără a fi ţinută de încheierea de încuviinţare a executării silite şi nefiind aplicabilă decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru".

De asemenea, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor". Totodată, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Înalta Curte reţine că prin încheierea nr. 3251 din 25 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Roman a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D.; a încuviinţat executarea silită a debitorului C., în dosarul de executare silită nr. x/2024, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 459 din 30 septembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Roman, rămasă definitivă şi executorie, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului B. S.R.L. rezultat din titlul executoriu, respectiv 132.981 RON reprezentând prejudiciu material cauzat, ce se actualizează cu dobânda legală începând cu data de 10 noiembrie 2018 până la data plăţii efective la care se adugă cheltuielile de executare silită ocazionate cu efectuarea executării, precum şi a cheltuielilor de executare.

Cu alte cuvinte, există o executare silită anterioară cu privire la aceleaşi părţi şi în virtutea aceluiaşi titlu executoriu, situaţie în care nu îşi găseşte aplicabilitate, în lumina deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, principiul unicităţii instanţei de executare, care vizează toate cererile şi incidentele apărute în cadrul aceleiaşi executări silite, din moment ce prezenta solicitare a încuviinţării executării silite s-a făcut în baza unei noi cereri formulate de către creditor şi înregistrate pe rolul petentului A., sub nr. x/11.02.2025, fiind astfel vorba de o procedură execuţională distinctă de cea derulată în dosarul nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc D. şi nu de o continuare a executării silite în acest ultim dosar.

Astfel, fiind în prezenţa unei noi cereri de executare silită, nu se poate considera că Judecătoria Roman este competentă să încuviinţeze executarea silită în noul dosar execuţional, exclusiv pe considerentul pronunţării anterioare a încheierii de încuviinţare a executării silite în dosarul execuţional nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Câtă vreme nu există în cauză o situaţie de excepţie, de prorogare sau păstrare a competenţei acestei instanţe, rămâne aplicabilă regula generală instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care determinarea instanţei de executare se realizează, în concret, în raport de domiciliul debitorului.

Acestea fiind avute în vedere, Înalta Curte reţine că la data sesizării organului de executare (11 februarie 2025), debitorul C. figura cu domiciliul în Bucureşti, Şos. x, aspect ce rezultă din actele ce compun dosarul de executare nr. 113/2025 al A. .

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.