Inadmissibility of ordinary appeal against final decision on judicial stamp duty calculation under Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the plaintiffs against the Court of Appeal's decision, leaving the lower court’s ruling in force. The dispute concerned a procedural challenge to the method of calculating judicial stamp duty; the plaintiffs had previously failed in attempts to reexamine the stamp duty calculation and to revise the appellate decision that rejected their revision request, subsequently filing an appeal against a decision issued in a contestation for annulment. The High Court ruled that the challenged decision was final and not subject to further appeal, emphasizing that judicial decisions may only be challenged through legally prescribed means and that allowing an appeal in this context would violate the constitutional principle of equality before the law and the statutory framework governing appeals. The decisive legal basis included the principles of legality of appellate paths under the Code of Civil Procedure, specifically Articles 457, 483, and 634, which restrict appeals to explicitly provided legal avenues, and Article 129 of the Constitution, establishing that procedural means of attacking judicial decisions are those prescribed by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 24 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of ordinary appeal against final decision on judicial stamp duty calculation under Code of Civil Procedure: The dispute concerned a procedural challenge to the method of calculating judicial stamp duty; the plaintiffs had previously failed in attempts to reexamine the stamp duty calculation and to revise the appellate decision that rejected their revision request, subsequently filing an appeal against a decision issued in a contestation for annulment. The High Court ruled that the challenged decision was final and not subject to further appeal, emphasizing that judicial decisions may only be challenged through legally prescribed means and that allowing an appeal in this context would violate the constitutional principle of equality before the law and the statutory framework governing appeals. The decisive legal basis included the principles of legality of appellate paths under the Code of Civil Procedure, specifically Articles 457, 483, and 634, which restrict appeals to explicitly provided legal avenues, and Article 129 of the Constitution, establishing that procedural means of attacking judicial decisions are those prescribed by law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as inadmissible.
Main ground for the verdict, establishing that the challenged decision was not subject to appeal under this code provision.
Supporting ground defining the challenged decision as final and thus not subject to further appeal.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 16 octombrie 2023, sub nr. x/2023, petenţii A. şi B. au formulat cerere de reexarminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită pentru fiecare dintre recurenţi în dosarul nr. x/2023 - recurs reexaminare anulare cerere.
Prin încheierea nr. 128/R/CC din 07 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Braşov a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de reexaminare, invocată din oficiu; a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de petenţii A. şi B..
Prin decizia civilă nr. 29 R din 25 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 128/R/CC din 07 decembrie 2023.
Prin decizia civilă nr. 94 R din 04 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 29 R din 25 martie 2024 a aceleiaşi instanţe.
II. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în recurs:
Prin decizia civilă nr. 19R din 05 februarie 2025, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi a respins recursul formulat de către recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 94 R din 04 octombrie 2024, pronunţate de Tribunalul Braşov, ca inadmisibil.
III. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva decizia civilă nr. 19R din 05 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, au declarat recurs recurenţii A. şi B..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 18 martie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 21 martie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurenţii nu au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurenţii datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii.
II.1. Motivele de recurs:
Recurenţii A. şi B. au solicitat admiterea cererii şi acordarea daunelor morale şi materiale în sumă de 99.000.000 euro, pe latură civilă, şi suma de 99.000.000 euro, pe latură penală, pentru fiecare dintre cei responsabili de nesoluţionarea sau soluţionarea defectuoasă a dosarelor în care au figurat ca părţi, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenţii au arătat că decizia atacată este abuzivă şi nelegală, solicitând îndreptarea anumitor greşeli din hotărârile judecătoreşti, prin exercitarea căilor de atac extraordinare, iar în cazul contestaţiei în anulare legea nu prevede o anumită formă de întocmire a acesteia, ci doar stabileşte expres situaţiile în care hotărârea poate fi atacată, pe care le-a prezentat în mod punctual alături de cele care fac obiectul unei cereri de revizuire, termenul de exercitare a contestaţiei în anulare, precum şi procedura de judecată a acestor căi de atac.
Recurenţii au mai susţinut că au formulat plângeri penale în legătură cu săvârşirea unor fapte de corupţie, înşelăciune, dare şi luare de mită, abuz în serviciu, semnalate de către aceştia, de către procurorii şi judecătorii de la Curtea de Apel Braşov, lipsind de transparenţă hotărârile pronunţate din 2018-2024, prin care s-au pronunţat soluţii nefavorabile având la bază acte false, încălcându-le drepturile prevăzute de art. 6 şi art. 10.
II.2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 08 aprilie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 21 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 03 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului declarat în cauză, termen la care instanţa a reţinut cauza spre soluţionare pe aspectul admisibilităţii căii de atac exercitate de către recurenţi.
II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 499 din acelaşi cod, potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual civilă reglementează dreptul examinării cauzei civile în două sau trei grade de jurisdicţie, după caz, determinând hotărârile susceptibile de a fi supuse reformării, căile de atac şi titularii acestora.
Acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătoreşti şi satisface exigenţele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În litigiul supus analizei, prin decizia civilă nr. 19R din 05 februarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 94R din 04 octombrie 2024 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.
În fundamentarea acesti soluţii, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 128/CC din 07 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Braşov a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de reexaminare a modalităţii de calcul a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, şi a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de petenţii A. şi B..
Împotriva acestei încheieri, petenţii au formulat cerere de revizuire, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2024, soluţionată prin decizia civilă nr. 29R din 25 martie 2024 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, în sensul respingerii acesteia, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 94R din 04 octombrie 2024, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 29R din 25 martie 2024 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a concluziona asupra caracterului inadmisibil al recursului declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 94R din 04 octombrie 2024 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a reţinut că hotărârea atacată este definitivă, pronunţată în procedura contestaţiei în anulare, nesupusă cenzurii prin intermediul căii de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi decizia nr. 7 din 18 decembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Faţă de dispoziţiile procedurale imperative din materie civilă evocate anterior şi raportat la succesiunea hotărârilor pronunţate în soluţionarea cererilor formulate de recurenţi, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 19R din 05 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, prin care a fost soluţionat un alt recurs, este tot o hotărâre definitivă, împotriva căreia recurenţii nu au deschisă calea de atac a unui nou recurs.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, aspect ce nu poate fi acceptat în ordinea juridică internă.
Pentru aceste considerente, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 483 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 19R din 05 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 19R din 05 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.