Taxpayer delay in transmitting compensation files: incompatibility of special expropriation compensation law with general civil liability for late performance

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 28 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi Primarul general al Municipiului Bucureşti, prin care au solicitat să se dispună obligarea acestora să transmită către Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor Dispoziţia Primarului Municipiului Bucureşti nr. 22934/08.11.2022, a documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia, precum şi întregul dosar administrativ de Legea nr. 10/2001, în cadrul căruia a fost emisă dispoziţia, precum şi la obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri egale cu dobânda legală penalizatoare calculată asupra echivalentului în bani al întinderii măsurilor reparatorii cuvenite lor, conform Dispoziţiei Primarului Municipiului Bucureşti nr. 22934/08.11.2022, începând cu data introducerii prezentei cereri şi până la data îndeplinirii obligaţiilor de la pct. 1.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 388 din 28 martie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Bucureşti; a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bucureşti, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins excepţia de inadmisibilitate, ca neîntemeiată; a respins cererea, aşa cum a fost restrânsă şi precizată, formulată de reclamanţii A., B., C., E., D. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în apel:

Prin decizia civilă nr. 918A din 27 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul împotriva sentinţei civile nr. 388 din 28 martie 2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, formulat de apelanţii-reclamanţi D., C., B. şi E..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 918A din 27 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanţii D., C., B. şi E..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 16 ianuarie 2025, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 20 ianuarie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurenţii-reclamanţi au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul dispoziţiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenţii-reclamanţii A., B., C., E. şi D. au solicitat admiterea recursului, anularea ca nelegală a deciziei atacate şi, rejudecând apelul, să fie desfiinţată sentinţa civilă nr. 388 din 28 martie 2024, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată

În dezvoltarea motivelor de recurs, cu trimitere la parcursul litigiului în etapele procesuale anterioare, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1536 C. civ., fără a pune în discuţie şi a fi invocată de către partea adversă incidenţa principiului de drept specialia generalibus derogant.

Acesta soluţie este nelegală întrucât ca norma specială să fie derogatorie, ea trebuie să conţină o prohibiţie expresă sau cel puţin implicită de la norma cadru, de la dreptul comun, cu care regula se completează. Or, C. civ. reprezintă cadrul legislativ general, iar legile speciale, în speţă, nu exclud direct sau indirect aplicarea acestuia pe chestiunea dedusă judecăţii, aceea a incidenţei principiului: ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Mai mult, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate, iar dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate exclude daunele moratorii pe considerentul că grilele notariale sunt aplicate de la momentul cel mai apropiat din moment ce în speţă este vorba de grile mai vechi, de aproximativ 2 ani, fiind încălcat şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenţii-reclamanţi nu au solicitat aplicarea C. civ. în suplimentarea despăgubirilor, ci acordarea daunelor moratorii din partea instituţiilor care nu îşi îndeplinesc la timp şi complet, obligaţiile legale în procedura administrativă.

Au precizat că obligaţia părţii adverse este determinabilă şi cuantificabilă în bani, prin raportare la legea care specifică criterii explicite şi verificabile, contrar opiniei instanţei de fond. Orice ipotetice modificări legislative asupra cuantumului acestei obligaţii, care pot surveni în timp, nu fac nedeterminabilă valoarea echivalentă a obligaţiei la acest moment.

Întinderea dreptului pentru care au fost acordate despăgubiri a fost stabilită definitiv prin sentinţa civilă nr. 102 din 26 ianuarie 2021, şi anume 1/2 din imobil teren situat în str. x, în suprafaţă de 831 mp (anexa nr. 1:35, punctele 1,2 3,4,5,6,7,8,9,1), imobil apartament nr. x, str. x, suprafaţă totală inclusiv boxă şi balcoane 139,87 mp. (anexa 1.37), imobil apartament nr. x, str. x, suprafaţă totală inclusiv balcoane, camera de service, boxă 82,78 mp, (anexa 1.37/1), 1/2 imobil spaţiu comercial fost garaj, suprafaţă de 97,67 mp şi camera anexă de 23,8 mp, în cote de 1/2 fiecare, instanţa având în vedere expertiza întocmită de expertul F..

Conform Legii nr. 165/2013, grila aplicabilă pentru calculul despăgubirii este cea aferentă anului 2022 şi în baza acesteia au expus valoarea pretenţiilor şi nu în mod arbitrar, cum a reţinut instanţa de fond. Neexecutarea obligaţiei de transmitere la timp, ce revenea intimatei, are drept consecinţă împrejurarea că Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a putut propune mai repede acordarea despăgubirilor şi plata acestora în condiţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

II.2 Apărările formulate în cauză:

Intimaţii-pârâţi Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi Primarul general al Municipiului nu a depus întâmpinări.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 28 aprilie 2023, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din 13 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 03 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care instanţa a reţinut cauza spre soluţionare.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 918A din 27 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul împotriva sentinţei civile nr. 388 din 28 martie 2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, formulat de apelanţii-reclamanţi D., C., B. şi E..

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat că dispoziţiile art. 1530 şi art. 1536 C. civ., pe care reclamanţii şi-au fundamentat pretenţiile deduse judecăţii, nu sunt aplicabile în cauză câtă vreme drepturile acestora, izvorâte din Dispoziţia Primarului Municipiului Bucureşti nr. 22934/08.11.2022, sunt guvernate de norme speciale derogatorii de la dreptul comun, care prevăd mecanismul de evaluare a dreptului persoanelor îndreptăţite la măsuri compensatorii prin puncte, la o valoare stabilită pe baza grilei notariale valabile pentru anul precedent celui de emitere a deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor [art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013] sau anul anterior hotărârii judecătoreşti (art. 35 teza a II a din Legea nr. 165/2013), în ipoteza unui litigiu cu acest obiect.

S-a apreciat că intervalul de timp cuprins între data emiterii de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării a dispoziţiei/deciziei cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii şi data emiterii deciziei de compensare prin puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor va fi valorificat, în patrimoniul beneficiarilor acestor măsuri, prin aplicarea unei grile notariale cât mai apropiate de momentul evaluării efective a dreptului la măsuri reparatorii.

O dezdăunare suplimentară în forma pretinsă de apelanţii-reclamanţi ar nesocoti regula specialia generalibus derogant, permiţând acestora obţinerea unor sume de bani care nu se încadrează în mecanismul legal de cuantificare a emolumentului dreptului la măsuri compensatorii prin puncte stabilit prin legile speciale de reparaţie.

Pe calea recursului, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul nelegalităţii deciziei atacate din perspectiva încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 1536 C. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod eronat incidenţa legii speciale şi a ignorat dreptul comun, deşi legea specială nu cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun pe chestiunea dedusă judecăţii.

Critica astfel formulată este fondată, în condiţiile în care relevă greşita asimilare de către instanţa de apel a pretenţiilor formulate în cauză cu evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri potrivit Legii nr. 165/2013.

Din acest punct de vedere, este decisiv, aşa cum s-a arătat, faptul că instanţa de apel s-a raportat, în motivarea deciziei, la mecanismul de cuantificare a măsurilor compensatorii prin puncte, aplicabil în procedura Legii nr. 165/2013 şi care se bazează pe grila notarială la care se referă art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, normă potrivit căreia "Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu".

Or, reclamanţii nu au solicitat în cauză despăgubiri pentru preluarea abuzivă a imobilului, pentru care li se cuvin măsuri compensatorii prin puncte, potrivit Dispoziţiei Primarului Municipiului Bucureşti nr. 22934/08.11.2022, care urmează a fi cuantificate în procedura Legii nr. 165/2013 şi acordate prin decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

Pretenţiile cu a căror soluţionare a fost învestită instanţa de judecată rezidă în daune-interese pentru prejudiciul produs prin fapta culpabilă a pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, de neexecutare a obligaţiei de a face, anume de a transmite dosarul administrativ în vederea stabilirii punctelor de compensare către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Din acest motiv au invocat dispoziţiile art. 1536 C. civ., ca temei juridic al pretenţiilor din cererea de chemare în judecată, norma prevăzând dreptul la daune-interese al creditorului unei obligaţii de a face, executate cu întârziere.

Or, în mod evident, dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 nu pot fundamenta acordarea unor asemenea daune-interese moratorii, din moment ce privesc evaluarea imobilului în scopul acordării despăgubirilor pentru preluarea abuzivă a imobilului în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001.

Referirea reclamanţilor la grila notarială nu înseamnă că s-a solicitat acordarea chiar de către instanţa de judecată a măsurilor compensatorii prin puncte, ca dezdăunare pentru preluarea abuzivă a imobilului. Această trimitere s-a făcut în contextul identificării echivalentului în bani al obligaţiei de a face, prevăzut de art. 1536 C. civ., în condiţiile în care norma precizează criteriul de determinare a daunelor-interese, respectiv dobânda legală, dar şi dreptul creditorului de a dovedi un prejudiciu cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei mai mare decât cel presupus de evaluarea legală.

De altfel, nicio altă normă din procedura Legii nr. 165/2013, care vizează cuantificarea măsurilor compensatorii, nu reglementează repararea prejudiciului pretins cauzat prin transmiterea cu întârziere a dosarului administrativ către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea stabilirii punctelor de compensare, neavând temei, prin urmare, aprecierea instanţei de apel conform căreia legea specială înlătură de la aplicare dreptul comun, conform regulii specialia generalibus derogant.

Pe de altă parte, faptul că măsurile compensatorii prin puncte se calculează de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin raportare la grila notarială valabilă "pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională", aşa cum prevede art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, nu înseamnă că un prejudiciu de natura celui pretins de către reclamanţi este acoperit prin modul de calcul prevăzut de art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, pentru a se vorbi despre o dublă reparaţie în cazul aplicării dispoziţiilor art. 1536 C. civ. şi excluderea aplicării dreptului comun, ca fiind incompatibil cu întreg mecanismul de reparaţie reglementat de legiuitor în procedura Legii nr. 165/2013, astfel cum a apreciat instanţa de apel.

Criteriul de evaluare a imobilelor conceput de legiuitor asigură, într-adevăr, un nivel al despăgubirilor apropiat de valoarea de piaţă a proprietăţii la momentul emiterii deciziei de despăgubire şi, deci, premisa unei reparaţii echitabile în cadrul sistemului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada comunistă (paragraful 237 din hotărârea CEDO pronunţată în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României la data de 8 noiembrie 2022).

Cu toate acestea, prejudiciul pretins de către reclamanţi nu decurge din modul de evaluare a imobilelor şi, implicit, din cuantumul despăgubirilor calculate pe temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, ci din împiedicarea nejustificată a demarării procedurii Legii nr. 165/2013 imediat după emiterea dispoziţiei conţinând propunerea de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte, pe fondul unei aşteptări legitime a titularilor ca entităţile implicate în procedurile reparatorii să respecte toate obligaţiile prevăzute de lege, inclusiv pe aceea a comunicării fără întârziere a documentaţiei, după finalizarea unei proceduri, către o altă entitate, în vederea parcurgerii unei noi etape din ansamblul procedurilor reparatorii.

Or, potrivit art. 1381 alin. (1) C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, iar dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor, astfel cum se prevede în alin. (3) al aceleiaşi norme, ceea ce înseamnă aplicarea atât a prevederilor art. 1531 C. civ., creditorul având dreptul, pe acest temei, la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, dar şi a art. 1536 C. civ., din aceeaşi reglementare a executării obligaţiilor.

Din această perspectivă este greşită aprecierea instanţei de apel, în sensul că modul de evaluare a imobilelor asigură repararea eventualului prejudiciu creat prin executarea cu întârziere de către pârâţi a obligaţiei prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, iar solicitarea reclamanţilor nu ar reprezenta altceva decât o dezdăunare suplimentară nejustificată faţă de despăgubirile calculate pe temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

În mod evident, instanţa de judecată poate cenzura modul de calcul al prejudiciului invocat de reclamanţi, dar în contextul art. 1536 C. civ., iar nu prin înlăturarea de plano a incidenţei normei de drept comun, ca fiind incompatibilă cu mecanismul de calcul al despăgubirilor în procedura Legii nr. 165/2013.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că nu este justificată evaluarea prejudiciului din perspectiva dispoziţiilor art. 1536 C. civ., deşi acest text de lege a fost în mod explicit invocat prin cererea de chemare în judecată, aspect ce determină incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., E. şi D. împotriva deciziei civile nr. 918A din 27 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., E. şi D. împotriva deciziei civile nr. 918A din 27 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.