Fluvial administration vs. Ministry of Transport civil liability claim; appeal annulled for failure to state valid grounds of cassation

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, sub nr. x/2018, la data de 20 iunie 2018, reclamanta Regia Autonomă - Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - Galaţi a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la plata sumei de 798.08 RON compusă din 510.826 RON debit principal şi accesorii în cuantum de 287.254 RON reprezentând dobândă şi penalităţi calculate conform art. 731 din Legea nr. 500/2002 pentru perioada iunie 2013 - 15 iunie 2018, sume care se vor actualiza în continuare, în baza aceluiaşi temei legal până la data plăţii efective şi a termenului urmărit; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1341 alin. (1), art. 221 şi art. 222 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1519 din 31 octombrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii formulată de reclamanta Regia Autonomă - Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - Galaţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a respins cererea ca lipsită de interes şi a respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Regia Autonoma - Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - Galaţi, solicitând modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată şi obligarea intimatului-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii la plata sumei de 798.080 RON, compusă din 510.826 RON debit principal şi accesorii în cuantum de 287.254 RON, reprezentând dobândă şi penalităţi, calculate conform dispoziţiilor art. 73^1 din Legea nr. 500/2002 pentru perioada iunie 2013 - 15 iunie 2018, sume care se vor actualiza în continuare, în baza aceluiaşi temei legal, până la data plăţii efective a debitului urmărit, precum şi obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă pentru judecarea acestei cauze, atât cheltuielile de la fond în sumă de 18.907 RON, cât şi cheltuielile de judecată pe care le va suporta pentru judecarea prezentului apel, înregistrat la data de 29 august 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2018.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 243 A din 6 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Regia Autonoma - Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 1519 din data de 31 octombrie 2022 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a fost anulată sentinţa civilă apelată şi în evocarea fondului, a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs numai reclamanta Regia Autonoma - Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - Galaţi.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 8 octombrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia de primire, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

5. Motivele de recurs:

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării deciziei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatului-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii la plata sumei de 798.080 RON.

A mai solicitat obligarea intimatului şi la plata cheltuielilor de judecată suportate, atât în faţa instanţelor de fond în sumă de 18.907 RON, cât şi a celor pe care le vor suporta în viitor pentru judecarea apelului şi recursului.

Prin prisma motivului de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat că acţiunea ce face obiectul prezentei cauze reprezintă unul din demersurile efectuate de Regie pentru ducerea la îndeplinire a măsurii nr. 5 din Decizia nr. 26/2014 a CCR-CCJ Galaţi, care, urmare pronunţării deciziei civile nr. 3125 din data de 15 noiembrie 2017 de către Curtea de apel Galaţi în dosarul nr. x/2014 - anexa nr. 29 la cererea de chemare în judecată, a fost constatată ca fiind temeinică şi legală.

Recurenta a mai învederat că solicită să se constate că instanţa de apel în mod greşit a procedat la aplicarea normelor de drept privind angajarea răspunderii civile delictuale, atunci când a considerat că, "Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, Curtea apreciază că nu se poate reţine în sarcina pârâtului existenţa unor fapte ilicite prin raportare la cele menţionate la pct. 5 din Decizia nr. 26 din 2 aprilie 2024 a Curţii de Conturi a României Camera de Conturi a Judeţului Galaţi ".

A reiterat prin prezentul demers judiciar că este organizată şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Hotărârii de Guvern nr. 492/2003, sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), iar conducerea sa este asigurată de către un Consiliu de administraţie compus din şapte persoane şi un preşedinte. A mai precizat că selecţia şi numirea organelor de conducere ale regiilor autonome care funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii se efectuează de autoritatea publică tutelară, întrucât ministerul a încheiat contracte de mandat prin care au fost stabilite drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare, precum şi drepturile salariale ale acestora, cuprinse în anexele actului administrativ de numire respectiv, Ordinul Ministrului Transporturilor.

Recurenta a mai menţionat şi dispoziţiile art. 7 ale contractelor de mandat în conformitate cu care s-a stipulat că "plata tuturor obligaţiilor băneşti de natură legală, se va face de către R.A. Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi".

În continuare, a arătat că pentru respectarea actelor normative şi administrative anterior menţionate, indemnizaţia acordată directorului său general a fost iniţial limitată la nivelul indemnizaţiei acordate pentru funcţia de secretar de stat, iar indemnizaţia lunară acordată membrilor consiliului de administraţie a fost limitată la nivelul de 1% din remuneraţia directorului general, fiind convenită în cuantum de 50 RON net, deşi în contract era stipulat că aceasta "va putea fi revizuită prin act adiţional în conformitate cu sumele prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli al Regiei".

A mai susţinut că prin încheierea actului adiţional nr. x la fiecare dintre contractele de mandat menţionate, indemnizaţia membrilor Consiliului de Administraţie şi respectiv a directorului general al AFDJ-RA Galaţi au fost majorate de la 50 RON net la 800 EUR net, aşa cum rezultă din anexele numărul 4-10 la cererea de chemare în judecată.

Modificarea cuantumului indemnizaţiei membrilor Consiliului de Administraţie a fost iniţiată de intimatul pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi s-a efectuat în temeiul prevederilor Ordonanţei de Urgenţă numărul 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

Recurenta a mai afirmat că, după intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 51 din 29 mai 2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului numărul 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, indemnizaţiile membrilor Consiliului de Administraţie la care se face referire în măsura numărul 5 din Decizia numărul 26/2014 emisă de CCR-CCJ Galaţi nu au mai suferit modificări.

Mai mult, prin adresa numărul 37402 din 13 noiembrie 2013, anexa numărul 15 la cererea de chemare în judecată, Regia a solicitat Ministerului Transportului şi Infrastructurii să precizeze dacă modificările aduse dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă numărul 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, prin Ordonanţa de Urgenţă numărul 51/2013, produc efecte asupra clauzelor contractelor de mandat încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, în privinţa membrilor Consiliului de Administraţie şi a directorilor care îndeplinesc şi calitatea de administrator.

Recurenta a mai argumentat că intimatul-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a răspuns prin adresa înregistrată la emitent, sub numărul x/25 noiembrie 2013 şi la Regie sub numărul x din 25 noiembrie 2013, solicitând Regiei o serie de documente precum şi "întreprinderea demersurilor necesare pentru actualizarea modului de plată al directorilor executivi care îndeplinesc şi funcţia de administratori ai unităţii", indicând ca temei legal dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de Urgenţă numărul 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, amendată cu Ordonanţa de Urgenţă numărul 51/2013.

A mai solicitat ca instanţa să observe că, din probatoriul administrat, rezultă că intimatul pârât nu a comunicat Regiei că a adoptat măsura diminuării indemnizaţiilor membrilor Consiliului de Administraţie şi nu a dispus ca Regia să plătească indemnizaţii limitate potrivit celor stipulate prin dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă numărul 51/2013.

A concluzionat că intimatul pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii avea obligaţia de a efectua selecţia şi numirea administratorilor, negocierea şi semnarea contractelor de mandat prin care sunt stabilite drepturile şi obligaţiile şi tot acestui minister îi revenea sarcina de a iniţia demersurile privind modificarea clauzei privind indemnizaţia acordată membrilor Consiliului de Administraţie, prin încheierea de acte adiţionale la contractele de mandat.

În finalul memoriului de recurs, recurenta a învederat şi dispoziţiile art. 221 din C. civ., ale art. 222 din acelaşi cod şi a conchis că în raport de acestea, răspunderea îi revine exclusiv intimatului pârât, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, care prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege, a generat crearea în patrimonial Regiei a prejudiciului în valoare de 510.826 RON, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 287.254 RON, reprezentând dobândă şi penalităţi calculate conform dispoziţiilor art. 73 indice 1 din Legea nr. 500/2002 pentru perioada iunie 2013-15 iunie 2018.

S-a mai subliniat că fapta ilicită este inacţiunea intimatului pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin neîndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege privind stabilirea remuneraţiei administratorilor prin încheierea unor acte adiţionale la contractele de mandat, faptă ilicită care nu poate fi imputată recurentei.

S-a mai precizat şi că prin expertiza contabilă judiciară efectuată de expert contabil A., administrată ca probatoriu în faţa instanţelor de fond, expertul a confirmat sumele pretinse de recurentă prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze.

S-a mai solicitat instanţei de recurs să observe constatările auditorilor externi ai CCR-CCJ Galaţi, care au stat la baza promovării prezentei acţiuni, constatări consemnate în Nota de constatare şi în Procesul-verbal de constatare numărul 7279 din 3 martie 2014.

Un ultim argument al recurentei a privit existenţa prejudiciului creat în patrimoniul său, ca urmare a inacţiunii intimatului pârât, cu privire la care a susţinut că este incidentă autoritatea de lucru judecat, având în vedere că prin decizia civilă numărul 3125 din data de 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, în dosarul numărul x/2014, a fost admis apelul CCR-CCJ Galaţi şi, pe fond, a fost respinsă acţiunea în anulare pe care a formulat-o pentru anularea în parte a deciziei civile nr. 26/2014 ce cuprindea şi măsura nr. 5.

În final, recurenta a solicitat ca prezenta instanţă să constate că instanţa de apel, prin hotărârea recurată, a aplicat în mod greşit normele de drept privind răspunderea civilă şi a apreciat greşit că nu se poate reţine în sarcina intimatului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, existenţa unei fapte ilicite.

A mai precizat că, în opinia sa, răspunderea intimatului este o răspundere delictuală, având în vedere inexistenţa unui contract, iar faptul ilicit constă în neexecutarea culpabilă de către acesta a obligaţiei stabilite prin lege, anume de Ordonanţa de Urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză:

În cauză, nu a fost formulată întâmpinare.

7. Procedura de filtru:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 11 aprilie 2025.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs; completul de filtru urmează să analizeze dacă criticile formulate pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 29 aprilie 2025.

Prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, transmis instanţei de recurenta-reclamantă Regia Autonomă - Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - Galaţi, s-a învederat că aderă la punctul de vedere exprimat prin raport cu privire la admisibilitatea recursului promovat.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 3 iunie 2025, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia privind nulitatea recursului, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., această cale de atac este lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerile recurentei-reclamante din cuprinsul recursului formulat nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Astfel, nemulţumirile recurentei cu privire la soluţia instanţei de apel reprezintă veritabile critici de netemeinicie, aceasta făcând referire la elementele de fapt ale cererii de chemare în judecată, apoi, a învederat că în mod greşit instanţa de apel a procedat la aplicarea normelor de drept privind angajarea răspunderii civile delictuale, atunci când a considerat că, "Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, Curtea apreciază că nu se poate reţine în sarcina pârâtului existenţa unor fapte ilicite prin raportare la cele menţionate la pct. 5 din Decizia nr. 26 din 2 aprilie 2024 a Curţii de Conturi a României Camera de Conturi a Judeţului Galaţi ".

Deşi pe parcursul cererii de recurs, se afirmă că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi cu aplicarea greşită a normelor de drept incidente în speţă, indicând ca temei de drept art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu argumentează în concret în ce măsură instanţa de apel ar fi interpretat în mod greşit dispoziţii de drept material, ci doar reia situaţia de fapt premisă a litigiului şi indică diferite norme de drept pe care le consideră incidente şi a căror încălcare o afirmă, considerând că ar atrage angajarea răspunderii civile delictuale, fără să menţioneze care sunt în concret greşelile de drept imputate instanţei de apel, care sunt erorile de interpretare sau aplicare a normelor de drept material, care este dispoziţia legală încălcată şi în ce anume constă încălcarea propriu-zisă.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a motivului de recurs, având caracter general ori impropriu controlului specific de legalitate, alături de menţionarea diverselor prevederi legale pe care se întemeiază pretenţiile, dar fără dezvoltarea unui raţionament privitor la modul în care ar fi fost încălcate sau greşit aplicate, nu pot fi primite ca fiind critici de nelegalitate. Susţinerile ce argumentează cu privire la situaţia de fapt, documentele de înfiinţare ale recurentului, modalitatea de acordare a cuantumului indemnizaţiilor, atribuţiile organelor de conducere, corespondenţa purtată, sunt chestiuni care, în lipsa unor argumente aplicate punctual, referitoare la eroarea concretă presupus săvârşită de instanţă în raţionamentul juridic, exced scopului pentru care a fost instituită calea de atac exercitată în cauză, care nu are aptitudinea de a relua analiza chestiunilor factuale dezlegate de instanţa de apel şi de a face o reapreciere a fondului, astfel cum se doreşte prin demersul de faţă.

În legătură cu un alt aspect învederat de recurentă cu privire la faptul că "intimatul nu a comunicat Regiei că a adoptat măsura diminuării indemnizaţiilor membrilor Consiliului de Administraţie şi nu a dispus ca Regia să plătească indemnizaţii limitate potrivit celor stipulate prin dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă numărul 51/2013, fapt ce rezultă din probatoriul administrat", Înalta Curte reţine că modul în care au fost construite aceste critici nesocoteşte caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse şi analizate aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, motiv pentru care în considerarea specificului acestei căi de atac examinarea este exclusă în această etapă procesuală.

Toate argumentele referitoare la chestiunile probatorii şi prezumţiile ce pot fi trase pentru a susţine varianta propusă de reclamantă sunt aspecte ce cad în suverana apreciere a instanţelor fondului şi nu mai pot fi cenzurate în recurs, care se limitează la cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Trebuie observat că referirea la autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a deciziei Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Galaţi nu este făcută în contextul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ci este amintită ca dovadă a existenţei şi întinderii prejudiciului creat (ca element de fond în analiza răspunderii civile delictuale) şi oricum cele stabilite în amintita decizie nu reprezintă un argument împotriva hotărârii din apel, întrucât problema rezolvată în contestaţia la decizia Curţii de Conturi nu a fost statuată în contradictoriu cu pârâtul din cauza de faţă în privinţa raporturilor sale cu reclamanta ori a unei eventuale răspunderi a acestuia.

Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte conchide că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea atacată, ci expunerea concretă a motivelor de drept pentru care, din punctul de vedere al părţii interesate, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat şi argumentarea încălcării afirmate.

Având în vedere considerentele expuse şi reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă - Administraţia Fluvială a Dunării de Jos - Galaţi împotriva deciziei civile nr. 243 A din 6 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.