Jurisdiction over non-compliance report in accreditation: administrative act underlying accreditation decision vs. administrative contract execution

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia de Acreditare din România - B. şi C., evaluator şef în cadrul B. anularea raportului de neconformitate nr. 1-4 din data de 27 septembrie 2023 emis de B., obligarea pârâţilor la daune în cuantum de 15.000 RON, precum şi la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 72, art. 1349, art. 1357, art. 1381-1382, art. 1385 C. civ., art. 351-352 C. proc. civ. şi art. 41 din CDFUE.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 20 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că obiectul litigiului se circumscrie categoriei de litigii născute în legătură cu executarea unui contract administrativ, aceasta fiind natura juridică a contractului de acreditare având ca obiect prestarea de către pârâta B. a acestor servicii.

A mai reţinut că în executarea acestui contract administrativ, pârâta B. a emis raportul de neconformitate contestat în prezenta cauză, pretins vătămător pentru reclamant, având în vedere conţinutul acestuia, împrejurare care are relevanţă inclusiv din perspectiva verificării competenţei materiale de soluţionare a cauzei, fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Raportând obiectul şi cauza juridică a acţiunii la aceste dispoziţii legale, Curtea apreciază că actul atacat nu poate fi dedus spre soluţionare, ca atare, sub aspectul legalităţii, în faţa instanţelor de contencios administrativ, având în vedere că, deşi a fost emis prin raportare la pretinsa respectare a unor dispoziţii legale şi regulamentare, totuşi acesta a rezultat din însăşi executarea unui contract administrativ, încheiat între entitatea supusă evaluării în vederea acreditării şi organismul autorizat pentru realizarea acreditării, acesta din urmă fiind asimilat unei autorităţi publice situate la nivel central în ierarhia autorităţilor/instituţiilor publice.

Prin urmare, sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, Curtea constată că prezintă relevanţă esenţială faptul emiterii raportului de neconformitate în executarea contractului administrativ de acreditare, iar nu împrejurarea că raportul de neconformitate a fost întocmit inclusiv prin raportare la incidenţa unor dispoziţii normative şi regulamentare a căror negociere nu poate fi realizată în contextul încheierii şi executării contractului de prestări de servicii de acreditare.

Raportat la aceste aspecte, în condiţiile în care reclamantul invocă în susţinerea acestui demers jurisdicţional că pârâta B. şi angajatul acesteia, pârâta persoană fizică chemată în judecată în această calitate, ar fi săvârşit prin emiterea raportului de neconformitate, o faptă ilicită pretins cauzatoare de prejudicii, rezultă că revine instanţelor civile de drept comun competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Faţă de împrejurarea că din actele dosarului nu rezultă că valoarea obiectului acestuia se situează peste limita valorică prevăzută de dispoziţiile art. 94 pct. 2 lit. k) C. proc. civ., dar şi faţă de faptul că domiciliul reclamantului este situat pe raza Sectorului 2 Bucureşti, în aplicarea prevederilor art. 111 C. proc. civ., dată fiind împrejurarea că cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unei asociaţii asimilate, din perspectiva competenţelor de autorizare prevăzute de lege, regimului juridic al unei autorităţi publice, precum şi ale art. 129-132 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 347 din 21 ianuarie 2025, a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a reţinut că nu se poate reţine că prezentul litigiu decurge din executarea contractului administrativ reprezentat de contractul de acreditare din 01 iulie 2019, întrucât reclamantul este terţ faţă de acest contract de acreditare, între acesta şi pârâta Asociaţia de Acreditare din România - B., neexistând niciun fel de raporturi juridice.

A mai precizat că, împrejurarea că reclamantul a avut încheiat un contract de prestări servicii cu Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, nu poate conduce la concluzia că a participat la desfăşurarea raporturilor contractuale dintre pârâta Asociaţia de Acreditare din România - B. şi Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca şi că în lipsa contractului, activitatea de acreditare/menţinere a acreditării Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca nu putea fi desfăşurată, încheierea acestuia fiind impusă de lege.

Totodată, instanţa reţine că decizia de menţinere a acreditării pentru a cărei emitere a fost încheiat contractul de acreditare constituie un act administrativ emis de o autoritate publică centrală în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004 - organism naţional de acreditare de utilitate publică, aflat în coordonarea Ministerului Economiei fiind emis în regim de putere publică, în scopul de a da naştere, de a stinge sau modifica drepturi şi obligaţii, în vederea executării legii- O.G. nr. 23/2009, supus controlului instanţei de contencios administrativ, chiar dacă a avut la bază încheierea contractului de acreditare.

Invocând dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, instanţa a concluzionat că revine instanţei de contencios administrativ să stabilească dacă raportul de neconformitate nr. 1-4 din data de 27 septembrie 2023 constituie un act administrativ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi:

Analizând conflictul de competenţă ivit, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de contencios administrativ, că raportul de neconformitate atacat în prezenta cauză a fost emis de pârâta Asociaţia de Acreditare B. în executarea unui contract administrativ încheiat cu pârâtul Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, respectiv a contractului de acreditare.

Cu toate acestea, acţiunea de faţă, în anularea raportului de neconformitate, nu se înscrie în categoria de litigii născute în legătură cu executarea unui contract administrativ, cum a apreciat Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. Acţiunea nu priveşte şi nu pune în discuţie chestiuni legate de executarea contractului administrativ - executare defectuoasă, refuz de executare, neexecutare culpabilă etc - mai ales că este iniţiată de un terţ, ci vizează anularea unui raport întocmit în cadrul desfăşurării relaţiilor contractuale, ca obiect al acestora. Obiectul litigiului, raportul de neconformitate de sine stătător, are, în concret, valoarea şi semnificaţia unei operaţiuni administrative care stă la baza unui act administrativ viitor, respectiv decizia de menţinere a acreditării.

Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care instanţa de contencios administrativ "este competentă să se pronunţe (…) şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii", urmând ca în baza art. 135 C. proc. civ. să fie stabilită competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.