Timișoara execution court confirmed as sole competent forum; prosecutor's post-authorization jurisdictional challenge rejected

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 04 decembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de S.C. P..E.J B. şi Asociaţii în dosarul nr. x/2023, la cererea creditorului A., pentru recuperarea unor sume, presupus datorate în baza sentinţei civile nr. 503/2020 din 27 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, solicitând anularea executării silite începute de S.C. P..E.J B. şi Asociaţii în dosarul execuţional nr. x/2023; anularea somaţiei din 09 noiembrie 2023 emisă în acelaşi dosar execuţional; anularea încheierii din data de 09 noiembrie 2023 privind stabilirea sumelor datorate; anularea încheierii din aceeaşi dată privind stabilirea cheltuielilor de executare, precum şi anularea încheierii nr. 22973 din 17 octombrie 2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2023. Totodată a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 712 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7125 din 25 iulie 2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În considerentele deciziei sale, instanţa a reţinut că în materia executării silite, normele de competenţă teritorială au caracter imperativ, în considerarea faptului că faza de executare silită excedează simplelor interese private ale părţilor. Astfel, instanţa care a încuviinţat executarea silită este instanţa de executare competentă să soluţioneze toate incidentele care survin fazei de executare silită, deci inclusiv contestaţiile la executare care au această natură juridică, aspect reglementat univoc în textul art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., iar debitorul împotriva căruia a fost demarată procedura execuţională nu beneficiază de un nou drept de opţiune între instanţele care, în abstract, ar fi putut dobândi calitatea de instanţă de executare.

În motivarea soluţiei s-a mai făcut referire şi la considerentele deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, care evocă principiul unicităţii instanţei de executare, în conformitate cu care una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

S-a reţinut că instanţa de executare în cauză este instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Timişoara.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 40151 din 21 decembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că soluţionarea contestaţiei la executare este supusă, sub aspectul competenţei, prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., având în vedere calitatea specială a contestatorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, dar şi dezlegările ce reies din Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 prin care s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

A concluzionat Judecătoria Timişoara că în acord cu decizia mai-sus evocată, noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar în privinţa competenţei teritoriale este aplicabil acelaşi raţionament din Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, întrucât prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc în mod expres că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi procurorilor.

În continuare, instanţa a apreciat că deşi Judecătoria Timişoara a încuviinţat executarea silită, prioritară este aparenţa de imparţialitate obiectivă în soluţionarea cauzei, neputându-se încălca o necompetenţă teritorială exclusivă în soluţionarea contestaţiei la executare, aspecte în raport de care a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favorea Judecătoriei Sibiu.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 1976 din 8 aprilie 2025, pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a precizat că din dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. se desprinde principiul unicităţii instanţei de executare, în conformitate cu care odată stabilită instanţa de executare, toate cererile ulterioare încuviinţării executării silite sunt de competenţa aceleiaşi instanţe.

În continuare a precizat că prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2023, executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Timişoara, iar raportat şi la cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În concluzie, în raport de cele învederate, a reţinut că unica instanţă competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva executării silite începute de S.C. P..E.J B. şi Asociaţii în dosarul nr. x/2023, conflictul de competenţă fiind generat de constatările diferite ale instanţelor cu privire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., respectiv dacă este sau nu incidentă ipoteza reglementată de acest text de lege şi efectul normei legale în ceea ce priveşte aplicabilitatea în speţă a textului art. 651 C. proc. civ.

În materia contestaţiei la executare sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Înalta Curte observă că în norma legală mai sus evocată, legiuitorul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 112 şi 127 a căror incidenţă poate fi reţinută în anumite situaţii, tocmai în considerarea acestora de mijloc procedural care urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei determinată de calitatea părţii.

Totodată se mai reţine că prin Decizia în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Analizând actele şi lucrările dosarului se observă că prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2023 la data de 17 octombrie 2023, Judecătoria Timişoara a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa definitivă nr. 503 din 27 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, cu privire la debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.

Totodată, raportat la calitatea specială a contestatorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Înalta Curte reţine că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dar şi dezlegările obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018 prin care s-a statuat în sensul că "dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă sau pârâtă", trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Contrar considerentelor expuse de Judecătoria Timişoara, soluţia prorogării legale de competenţă în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., putea fi adoptată doar la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite aflate pe rolul Judecătoriei Timişoara, iar nu ulterior acestui moment, cel al învestirii acestei instanţe cu contestaţia la executare.

Soluţia este justificată şi de argumentul că debitorul în atare condiţii nu beneficiază de un nou drept de opţiune, între instanţele care în abstract ar fi putut dobândi calitatea de instanţă de executare, dar şi de dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea debitorului, pot fi eventual invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu prorogarea legală de competenţă.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Timisoara, care a dobândit calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Timişoara, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.