Conflict of jurisdiction over delictual liability for damage caused by things: territorial competence at place of damage versus defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea formulată la data de 08 decembrie 2023 sub nr. x/2023, pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A. nr. 17B Şelimbăr a solicitat obligarea pârâtelor B. şi C. la reparare, în solidar, a teraselor proprietate personală a acestora, a pârâtei de rang 1 la montarea conformă a scocurilor şi jgheaburilor de colectare a apelor pluviale, montarea pervazelor de tablă la nivelul teraselor, predarea către reclamantă a cărţii tehnice a imobilului.

În motivarea cererii, a arătat, în esenţă, că la începutul anului 2021 a observat la nivelul tavanului casei scărilor, parte comună a blocului, infiltraţii de apă. A informat-o pe mandatara pârâtei de rang 1, însă, din cauză că nu s-a întreprins nicio măsură, apa a continuat să se infiltreze, iar tavanul şi pereţii de la terasele de la ultimul nivel s-au degradat, existând pericol major de a cădea tencuiala. Hidroizolaţia neconformă şi lipsa unei pante adecvate au dus la stocarea apei la terase.

În drept, a invocat art. 37 alin. (2) din H.G. nr. 343/2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3376, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta B. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. nr. 17B Şelimbăr, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Sibiu a reţinut că cererea de chemare în judecată priveşte mai multe obligaţii de a face, sens în care reclamanta solicită pârâtelor să adopte o anumită conduită cu privire la mai multe unităţi locative, fără a exista precizări ale acesteia ori dovezi în sensul existenţei unor raporturi de locaţiune în sensul art. 1.777 - 1.850 C. civ.

Astfel, instanţa a concluzionat că în speţă, este aplicabilă regula generală de competenţă teritorială, instanţa competentă apărând ca fiind cea de la domiciliul pârâtului.

A mai precizat că, în raport de domiciliul pârâtei B., (Bucureşti, Calea x, sector 3), de principiul disponibilităţii, de solicitarea expresă în acest sens, de lipsa invocării de către cealaltă pârâtă, în beneficiul propriu, a excepţiei necompetenţei teritoriale, reţinând şi că instanţa nu poate invoca necompetenţa teritorială de ordine privată, sens în care aparţine exclusiv pârâtului dreptul procesual de a solicita declinarea cauzei la instanţa competentă teritorial în aceste situaţii, instanţa competentă apare ca fiind cea de la domiciliul pârâtului.

Faţă de aceste dezlegări, Judecătoria Sibiu a constatat că nu poate fi aplicată regula competenţei alternative, prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rămânând aplicabilă regula generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 11007 din 9 octombrie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a indicat în mod expres la termenul de judecată fundamentul pretenţiilor sale, în sensul că îşi întemeiază cererea pe răspunderea civilă delictuală, acest aspect reieşind şi din descrierea situaţiei de fapt din cuprinsul cererii.

Astfel, instanţa a concluzionat că având în vedere temeiul de drept invocat în fundamentarea pretenţiilor, respectiv răspunderea civilă delictuală, în speţă este incidentă o competenţă teritorială alternativă.

În acest sens, a indicat dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi a concluzionat că în prezenta cauză ar fi fost deopotrivă competentă Judecătoria Sibiu, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. - prin raportare la locul săvârşirii faptei ilicite şi locul unde s-a produs prejudiciul, precum şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţa de drept comun în materia competenţei teritoriale, potrivit art. 107 C. proc. civ.

Invocând în continuare dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., a arătat că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea revine reclamantei, care, în prezenta cauză, a efectuat alegerea prin sesizarea unei instanţe competente teritorial, faţă de competenţa teritorială alternativă, respectiv Judecătoria Sibiu.

Astfel, opţiunea reclamantei în a introduce cererea la una dintre instanţele alternativ competente nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanţă, în acord cu prevederile art. 116 C. proc. civ., reclamanta alegând să învestească Judecătoria Sibiu cu soluţionarea prezentei cauze.

Pentru toate aceste considerente, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a reţinut ca fiind competentă teritorial să soluţioneze cauza Judecătoria Sibiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că prezentul litigiu derivă din interpretarea diferită a instanţelor aflate în conflict cu privire la natura cererii cu care au fost învestite, mai exact delimitarea între o acţiune care are ca izvor o obligaţie de a face, astfel cum a fost încadrată de Judecătoria Sibiu, respectiv o acţiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, concluzie la care s-a oprit Judecătoria Sector 3 Bucureşti.

Înalta Curte observă că pentru a rezolva prezentul conflict, se impune dezlegarea naturii juridice a acţiunii civile deduse judecăţii, aspect determinant în stabilirea competenţei instanţelor în soluţionarea prezentului conflict.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la repararea teraselor proprietate personală a acestora, la montarea pervazelor de tablă la nivelul teraselor şi la predarea către reclamantă a cărţii tehnice a imobilului, precum şi obligarea primei pârâte la montarea conformă a scocurilor şi jgheaburilor de colectare a apelor pluviale, invocând prejudiciile cauzate de infiltraţia apei.

Înalta Curte reţine că, în raport de modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, de obiectul pretenţiilor şi de natura raporturilor juridice dintre părţile litigante, prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, întrucât fundamentul acţiunii reclamantei derivă din daune produse prin fapta lucrului aflat în paza juridică a pârâtelor, fiind incidentă în speţă o formă a răspunderii civile delictuale prevăzută de C. civ., mai exact dispoziţiile art. 1376 C. civ., privitoare la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

Referitor la domeniul de aplicare a răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în conformitate cu care "Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa", Înalta Curte arată că această formă de răspundere reflectă consacrarea viziunii răspunderii civile delictuale obiective a celui care are paza juridică a lucrului care produce prejudiciul, dar şi extinderea sferei lucrurilor pentru care se poate pretinde despăgubirea celui vătămat.

În doctrină s-a arătat că ideea centrală pentru angajarea răspunderii paznicului juridic priveşte obligaţia sa legală de a garanta pentru riscul unui comportament anormal al lucrului, în eventualitatea producerii unui prejudiciu. Astfel, obligaţiile generale ale proprietarului includ şi pe acelea de a lua toate măsurile pentru asigurarea şi întreţinerea propriei locuinţe, astfel încât să o menţină într-o stare care să nu aducă prejudicii persoanelor sau bunurilor acestora.

Instanţele fiind învestite, aşadar, cu soluţionarea unei acţiuni derivând din răspunderea civilă delictuală, în problema competenţei teritoriale este aplicabilă nu doar regula de drept comun din dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel", ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

În raport de normele de competenţă alternativă menţionate anterior raportat la situaţia de fapt, dat fiind că fapta ilicită, pretins reclamată în cauză, s-ar fi produs la locul situării imobilului, respectiv în Şelimbăr, str. x, jud. Sibiu, unde s-a produs şi prejudiciul, rezultă că instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Sibiu.

Totodată, în speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. în sensul că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente". Aceasta semnifică faptul că prin manifestarea de voinţă în sens procesual de a înregistra pe rolul Judecătoriei Sibiu acţiunea în răspundere civilă delictuală, astfel cum s-a arătat, reclamanta a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Pentru considerentele înfăţişate, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.