Inadmissibility of revision for nullity of appeal: exclusion of decisions not evocating the merits and procedural errors outside the ne ultra petita principle

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele aspecte:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, la data de 27 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, obligarea acestuia la plata sumei de 7.020,71 RON, cu titlu de prejudiciu material; sumei de 3.510,25 RON, cu titlu de daune interese compensatorii; sumei de 10.000 euro, cu titlul de daune morale; sumei de 8.091,17 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 88 din data de 2 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Covasna, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât, prin întâmpinare.

A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă

Prin decizia civilă nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 88 din data de 2 februarie 2024, pronunţate de Tribunalul Covasna, secţia civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul A..

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 566 din data de 4 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

5. Calea de atac exercitată în cauză

5.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 566 din data de 4 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a formulat prezenta revizuire reclamantul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 martie 2025 sub nr. x/2025.

5.2. Motivele de revizuire

Prin cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a învederat că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, încălcându-se autoritatea de lucru judecat, astfel cum a fost reţinută din încheierile interlocutorii prin care instanţa de apel din oficiu schimbă obiectul cererii de apel.

A precizat că, prin încheierea interlocutorie din 22 mai 2024, Curtea de Apel Braşov a dispus repunerea pe rol a acţiunii de răspundere civilă delictuală în vederea analizării erorii judiciare, în raport cu decizia nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov.

Cu privire la încheierea de mai sus, revizuentul a criticat faptul că instanţa nu a îndeplinit în mod legal procedura de citare a părţilor pentru termenul fixat, omiţând citarea intimatei pârâte S.C. B. S.A., lipsind-o astfel de dreptul la apărare, şi a citat în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

A mai criticat şi faptul că acţiunea în răspundere civilă delictuală a fost soluţionată de Curtea de Apel Braşov la termenul din 25 septembrie 2024, fără ca în speţă procedura de citare să fie legal îndeplinită cu intimata-pârâtă, astfel cum reiese din încheierea interlocutorie din 25 septembrie 2024.

În continuare, revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel şi a reiterat susţinerea sa cu privire la faptul că în demersul judiciar pe care l-a provocat trebuie să răspundă pentru prejudiciile morale şi patrimoniale ce i-au fost cauzate, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., şi nu Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Revizuentul a concluzionat în sensul că decizia civilă nr. 566 din 4 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impune a fi retractată, întrucât a fost pronunţată prin săvârşirea unei erori procedurale, în sensul că nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., astfel cum prevăd în mod imperativ dispoziţiile art. 153 din C. proc. civ. şi nu s-a ţinut cont de încheierile interlocutorii din 22 mai 2024 şi 25 septembrie 2024 care în opinia sa, au dobândit autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele pe care le-au dezlegat.

Ca atare, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, retractarea deciziei civile nr. 566 din 4 martie 2025 şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Braşov pentru o nouă judecată.

5.3. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Astfel, intimatul-pârât a susţinut că cererea de revizuire astfel cum a fost formulată apare ca fiind nemotivată, netemeinică şi nelegală.

S-a mai arătat că în speţă, nu este îndeplinită nici condiţia evocării fondului, impusă de caracterul extraordinar al acestei căi extraordinare de atac.

5.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 martie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei admisibilităţii cererii de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente de drept:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În prima etapă a acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea care face uz de această cale de atac.

Concluzia se desprinde şi din practica instanţei europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul siguranţei raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia definitivă pronunţată de instanţe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 noiembrie 2007 din cauza Rada c. României).

Sub un alt aspect, se constată că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocat în cauză de revizuent, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", iar, conform art. 509 alin. (2) din acelaşi Cod, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Coroborând aceste dispoziţii legale, se reţine că, pentru cele trei ipoteze prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., legiuitorul a impus, drept condiţie premisă, ca hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul. Astfel cum s-a reţinut constant în practica judiciară, evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută de către instanţa de fond, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Or, această condiţie legală nu este îndeplinită în cauză, din moment ce, prin decizia civilă nr. 566 din 4 martie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Nefiind o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care să evoce fondul, decizia civilă nr. 566 din 4 martie 2025 nu poate face obiectul revizuirii întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Sub un al doilea aspect, se reţine că motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reprezintă o aplicaţie a principiului disponibilităţii, garantat de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi a obligaţiei instanţei de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, instituite prin art. 22 alin. (6) din acelaşi Cod.

Acest motiv de revizuire are în vedere trei ipoteze distincte, şi anume instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita), nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (minus petita) şi a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Se observă că toate aceste trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, adică pretenţiile concrete formulate de părţi prin cererea principală, cererea reconvenţională sau cererile de intervenţie.

Invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuentul a argumentat că instanţa de recurs a săvârşit o eroare procedurală atunci când nu a citat în cauză intimata-pârâtă S.C. B. S.A., astfel cum impun dispoziţiile art. 153 C. proc. civ.

Mai mult, instanţa de recurs a încălcat în accepţiunea sa şi autoritatea de lucru judecat rezultată din încheierile interlocutorii din din 22 mai 2024 şi 25 septembrie 2024.

Se reţine că niciuna dintre aceste susţineri nu se încadrează în ipotezele legale antemenţionate, nefiind apte să atragă incidenţa motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. În mod evident, aserţiunile revizuentului nu se circumscriu ipotezei minus petita, având în vedere că instanţa de recurs s-a pronunţat integral asupra recursului cu care a fost învestită, constatând că acesta este nul. Pretinsa omisiune a instanţei de recurs de a cita în mod legal intimata-pârâtă, invocarea de către recurent a eventualei încălcări a dreptului la apărare a intimatei, nu pot fi subsumate ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ.

Acest motiv, minus petita, are în vedere exclusiv omisiunea instanţei de a soluţiona un capăt de cerere, formulat în termen de parte, indiferent că este vorba de o cerere principală, accesorie, incidentală sau adiţională. În mod evident, nu poate fi solicitată revizuirea unei hotărâri definitive prin invocarea unei greşeli de judecată, revizuirea nefiind un recurs la recurs, ci o cale extraordinară de atac, de retractare, iar dispoziţiile care o reglementează sunt de strictă interpretare şi aplicare atât în privinţa condiţiilor de admisibilitate, cât şi a motivelor de exercitare.

Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Brumărescu c. României).

În considerarea aspectelor expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 566 din 4 martie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.