Annulment of appeal against suspension order for lack of judicial stamp fee and failure to substantiate legal errors

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei:

Prin încheierea din 18 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost dispusă suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

A fost suspendată judecarea recursului formulat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii de suspendare din data de 1 noiembrie 2022, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B..

2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 18 martie 2024 a formulat prezenta cale de atac, recurentul-pârât A..

3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 28 noiembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 1 aprilie 2025 s-a fixat termen pentru judecarea recursului în şedinţă publică la 3 iunie 2025.

4. Motivele de recurs:

Prin prezentul demers procesual, recurentul a solicitat admiterea căii de atac, anularea încheierii recurate şi continuarea judecăţii cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

A învederat că încheierea din 18 martie 2024 prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei sale este nelegală şi netemeinică.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii pentru nemotivarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Îndeplinirea obligaţiilor în materie de timbraj priveşte legala sesizare a instanţei de judecată cu o cerere şi are prioritate faţă de alte aspecte procedurale.

Regimul taxelor judiciare de timbru este prevăzut de O.U.G. nr. 80/2013, iar dispoziţiile C. proc. civ., în special cele ale art. 470 alin. (2) şi ale art. 486 alin. (2) conţin prevederi privind obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi sancţiunea care intervine în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii.

În speţă, prin rezoluţia din data de 6 decembrie 2024 s-a stabilit că recurentul datorează, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, având în vedere că recursul este declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei.

Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentului în data de 16 decembrie 2024, prin poştă, la adresa indicată de acesta prin motivele de recurs.

Totodată, prin aceeaşi adresă i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru precum şi cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile dispoziţiilor O.U.G nr. 80/2013.

Obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat a fost reiterată o dată cu citaţia privind termenul de judecată din data de 3 iunie 2025, conform adresei aflate la dosarul de recurs.

Cu toate acestea, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.

În subsidiar celor anterior reţinute, Înalta Curte constată nulitatea recursului şi din alte considerente.

Astfel, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 18 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu îndeplineşte nici exigenţele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în privinţa motivelor ce pot fi formulate prin această cale de atac, întrucât titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală exigenţelor legale menţionate pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs, iar criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa superioară.

Se observă că prin încheierea criticată prin prezenta cale de atac a fost dispusă suspendarea soluţionării cauzei privind recursul declarat de recurent, împotriva încheierii de suspendare din data de 1 noiembrie 2022, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, motivat de faptul că părţile, deşi legal citate la termenul de judecată din 18 martie 2024, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a se înfăţişa la strigarea pricinii sau de a solicita judecarea cauzei în lipsă.

Întrucât obiectul recursului îl constituie această încheiere, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul de a demonstra nelegalitatea soluţiei de suspendare a cauzei.

Absenţa unor atare argumente şi menţiunea că decizia recurată este "nelegală şi netemeinică" fără menţionarea nici unui argument în susţinerea criticilor aduse, echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti, soluţie care rezultă din dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie.

Totuşi, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, iar principiului liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, însă în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 18 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.