Exequatur of EU Member State judgment under Regulation 44/2001: Debitor non-citation and domestic finality requirements inextricably inapplicable

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 14 martie 2023, creditoarea A., prin intermediul executorului judecătoresc S.P.E.J. B., a solicitat încuviinţarea executării silite asupra debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea nr. 636/12 din 09 august 2022 pronunţată de Tribunalul Districtual Nicosia, alături de certificatul aferent conform Regulamentului (CE) 44/2001. S-a solicitat, de asemenea, autorizarea pătrunderii executorului judecătoresc în imobilul ce reprezintă domiciliul/reşedinţa/sediul/sediile secundare/punctele de lucru ale debitorului în vederea identificării bunurilor urmăribile.

Prin sentinţa civilă nr. 3993 din 15 martie 2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 513 din 27 aprilie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 125F din 23 octombrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 23 noiembrie 2023.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 15 ianuarie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei de interes invocată de instanţă din oficiu şi a respins cererea formulată de creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul C., ca fiind lipsită de interes.

3. Decizia pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 679 A din 11 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta- reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 28 din 15 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât C..

A anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul, a admis cererea şi a încuviinţat executarea hotărârii din data de 09 august 2022, nr. referinţă 636/12, pronunţată de Tribunalul Districtual Nicosia, urmând ca la rămânerea definitivă a prezentei decizii să se emită titlu executoriu conform art. 1107 C. proc. civ.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Împotriva deciziei civile nr. 679 A din 11 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a formulat recurs recurentul-pârât C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 03 octombrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

5. Asupra motivelor de recurs formulate, se constată următoarele:

Procedând la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivat de faptul că în ceea ce-l priveşte nu a fost îndeplinită procedura de citare, şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată nu este motivată, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării, instanţei de apel.

Subsumat primului motiv de casare invocat, recurentul a învederat că citarea sa în cauză era obligatorie, date fiind dispoziţiile art. 1105 alin. (1) C. proc. civ., instanţa fiind sesizată cu o cerere având ca obiect încuviinţare silită, însă instanţele fondului nu au dispus citarea sa nici la termenul din 15 ianuarie 2024, când s-a pronunţat Tribunalul Bucureşti, şi nici la 11 iunie 2024, când s-a pronunţat în cauză, Curtea de Apel Bucureşti.

În continuare, a afirmat că în ceea ce-l priveşte i-a fost comunicată citaţia pentru termenul din 15 ianuarie 2024, însoţită doar de prima pagină a cererii introductive şi trei pagini din regulatorul de competenţă al Curţii de Apel Bucureşti; a concluzionat că procedura nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2024.

A mai arătat că subsumat aceluiaşi motiv de casare, circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înţelege să invoce prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 201 alin. (1) din acelaşi act normativ, dar şi cu dispoziţiile art. 1104 C. proc. civ., a căror încălcare o invocă.

Prin al doilea motiv de recurs subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a învederat că decizia recurată nu este motivată, în raport de exigenţele art. 1095 şi art. 1096 din C. proc. civ., hotărârea străină nefiind definitivă, ci supusă apelului în Cipru şi că aplicarea acestor texte în materia încuviinţării executării hotărârilor străine este afirmată de norma de trimitere din art. 1103 C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă A. a solicitat respingerea recursului, arătând că în legătură cu susţinerea pârâtului referitoare la faptul că nu a fost legal citat, atât în fond cât şi în apel, la dosarul cauzei se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare faţă de acesta, în fiecare fază procesuală.

În continuare, s-a precizat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului (CE) 44/2001, întrucât hotărârea nr. 636/12/09.08.2022 pronunţată de Tribunalul Districtual Nicosia, este un act de jurisdicţie contencioasă a unei instante judecatoreşti din Republica Cipru, stat membru al Uniunii Europene.

A concluzionat că din dispoziţiile art. 41 ale Regulamentului (CE) 44/2001, referitoare la faptul ca partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate, în cadrul procedurii de încuviinţare a executării silite, formula apărări, cât şi din dispozitiile art. 666 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că debitorul nu se citează în procedura de încuviinţare a executării silite a hotărârii pronunţate într-un stat membru.

Astfel, faţă de dispoziţiile legale aplicabile în speţă nu pot fi reţinute motivele de casare invocate de recurentul-pârât, întrucât nu a fost încălcată nicio regulă de procedură din moment ce legea nu impune citarea pârâtului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât, a învederat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile întregului titlu III din C. proc. civ., acestea se aplică hotărârilor judecătoreşti pronunţate într-un stat nemembru al Uniunii Europene, iar hotărârea judecătorească care face obiectul prezentei cauza este pronunţată într-un stat membru, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului (CE) 44/2001 si ale art. I2 art. 1 din O.U.G. nr. 119/2006.

7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 1 aprilie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând motivele de recurs şi actele dosarului, Înalta Curte constată nefondat recursul declarat, în considerarea următoarelor argumente:

În ceea ce priveşte motivul de casare subsumat prevederilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., constând în necitarea pârâtului în faţa instanţelor de fond, respectiv în citarea necorespunzătoare - fără ca citaţia să fie însoţită de toate actele ce însoţesc cererea introductivă de instanţă -, fiind încălcate prevederile art. 153, art. 163 alin. (12) şi art. 201 C. proc. civ., Înalta Curte observă, în prealabil, că în mod corect instanţa de apel a reţinut aplicabilitatea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001, în condiţiile în care se solicită încuviinţarea executării unei hotărâri judecătoreşti pronunţată într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un proces intentat în anul 2012. Astfel, potrivit art. 66 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 "(1) Prezentul regulament se aplică numai acţiunilor judiciare intentate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial şi tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate la 10 ianuarie 2015 sau după această dată. (2) Fără a aduce atingere articolului 80, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 continuă să se aplice hotărârilor pronunţate în cadrul acţiunilor judiciare intentate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial şi tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate înainte de 10 ianuarie 2015 şi care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv"; de asemenea, prevederile art. 1095 şi urm. C. proc. civ. privitoare la eficacitatea hotărârilor străine, invocate de recurent, sunt incidente doar în privinţa celor emise în statele care nu sunt membre al Uniunii Europene, astfel că nu sunt aplicabile în speţă.

Or, din perspectiva Regulamentului (CE) nr. 44/2001, se constată că potrivit art. 41 din Regulament, "hotărârea este declarată executorie imediat după îndeplinirea formalităţilor prevăzute la articolul 53, fără nici o examinare în temeiul articolelor 34 şi 35. Partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate, în această fază a procedurii, formula apărări", de unde rezultă că în faza de analiză a cererii de încuviinţare a executării silite nu se impune citarea debitorului.

Mai mult, în speţă, deşi nu se impunea citarea debitorului, acesta a fost, totuşi, citat atât în faţa primei instanţe, unde a depus note scrise, cât şi în faţa instanţei de apel, împreună cu cererea de apel, astfel încât nu se poate reţine încălcarea de către instanţele de fond a regulilor referitoare la citarea debitorului, care nu a fost vătămat.

În ceea ce priveşte motivul de casare subsumat prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., constând în nemotivarea deciziei din apel faţă de exigenţele art. 1095, 1096 şi 1103 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel îşi expune considerentele avute în vedere pentru soluţia dispusă, într-o manieră limpede şi care face clare raţiunile avute în vedere. În realitate, partea e nemulţumită nu de nemotivarea hotărârii, ci de modul în care aceasta a fost motivată, adică de argumente, recurentul considerând aplicabile alte norme, la care Curtea de Apel Bucureşti nu a făcut referire, criticile din recurs putând fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Însă nici din această perspectivă recursul nu poate fi admis, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, nu prevederile art. 1095 şi 1096 C. proc. civ. invocate de recurent sunt aplicabile, ci cele ale Regulamentului (CE) nr. 44/2001.

Rămâne în discuţie presupusul caracter nedefinitiv al hotărârii, însă în condiţiile în care creditoarea a depus la dosar certificatul prevăzut de art. 54 din Regulamentul nr. 44/2001, iar recurentul nu a depus dovezi contrare, din care să reiasă inclusiv atacarea şi caracterul nedefinitiv al hotărârii a cărei executare se solicită a fi încuviinţată, cererea de recurs va fi respinsă, în baza art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 679A din 11 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.