Judicial error compensation claim: appeal annulled for failure to formulate specific cassation grounds under mandatory statutory requirements

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Vâlcea pentru a fi obligaţi sa-i repare pagubele cauzate prin erori judiciare săvârşite în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2020, în sumă de 2000 RON, prejudiciu ce constă în cheltuielile de judecată efectuate către BEJ B., inclusiv dobânzi, actualizare, la care a fost obligat ilegal, precum şi suma de 498 RON inclusiv dobânda, reprezentând contravaloare titlu executoriu.

La data de 14 aprilie 2021 pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 923 din 19 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului ivit.

Prin decizia nr. 1475 din 23 iunie 2022 pronunţată de ÎCCJ în dosarul nr. x/2021 s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Cauza a fost restituită la Tribunalului Dolj, la data de 03 octombrie 2022 în vederea continuării judecăţii.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 674 din 06 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., împotriva Tribunalului Vâlcea.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată împotriva antereferitului pârât.

După disjungere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 07 decembrie 2022, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 221 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2022 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, disjuns din dosarul nr. x/2021, ca neîntemeiată.

S-a disjuns capătul de cerere privind pretenţii formulat împotriva Statului Român.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi motivat a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

3. Decizia pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 307 din 01 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul formulat de apelantul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 221 din 14 martie 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

A anulat sentinţa apelată şi în rejudecare a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Împotriva deciziei civile nr. 307 din 01 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a formulat recurs recurentul-pârât A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 noiembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5, sub nr. x/2025.

5. Asupra motivelor de recurs formulate, se constată următoarele:

Procedând la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea instanţei de apel este lovită de nulitate, nefiind menţionate motivele pe care se întemeiază şi nici motivele pentru care au fost înlăturate cererile sale.

A mai învederat că hotărârea recurată este vădit ilegală, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, recurentul-reclamant a precizat că a fost respinsă cererea de constatare a nulităţii întâmpinării formulate de Ministerul Finanţelor, fără ca instanţa să motiveze această soluţie.

Totodată, a arătat că deşi în faţa instanţei de apel a menţionat că la data introducerii cererii de chemare în judecată nu era redactată hotărârea Tribunalului Vâlcea în dosarul nr. x/2020 şi că a fost respinsă fără nicio motivare contestaţia în anulare, instanţa de apel a apreciat că soluţia instanţei de fond e legală şi temeinică şi a respins apelul său ca neîntemeiat.

Recurentul-reclamant a subliniat că motivele din apel fuseseră diferite în raport de cele reţinute de instanţă, că Judecătoria Drăgăşani constatase că se făcuse dovada expedierii cererii de executare silită către BEJ B., aspect, pe care consideră recurentul, instanţa nu putea să-l repună în discuţie întrucât intrase sub autoritate de lucru judecat.

În opinia recurentului-reclamant, cele două hotărâri pronunţate în cauză sunt contradictorii şi lovite de nulitate, hotărârea din apel fiind inadmisibilă în opinia sa, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute şi a normelor de drept material şi fără a soluţiona motivele de apel.

A mai învederat şi că instanţa nu a analizat motivul de apel cu privire la inexistenţa onorariului de avocat şi nereprezentarea BEJ B. de către avocat şi că s-a dispus în mod abuziv obligarea sa la 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în fond şi 1000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Ca atare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru a se dispune obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare.

6. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar, respingerea, ca nefondat, cu menţinerea deciziei recurate, ca fiind temeinică şi legală.

S-a mai învederat că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei recurate, lipsind indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Deşi se critică hotărârea instantei de apel ca fiind nemotivată cu privire la cererea de constatare a nulităţii întâmpinării formulate de Ministerul Finanţelor, recurentul nu arată care sunt motivele de netemeinicie si nelegalitate ale hotărârii prin care instanţa de apel a respins cererea, singura critică fiind de fapt că, în opinia sa, hotărârea este nemotivată.

Simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de apel a apărărilor formulate de către aceasta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal

S-a mai precizat că în speţă, soluţia pronunţată, este rezultatul analizei specifice prezentului litigiu în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi că nu se poate reţine existenţa unei nemotivări, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu poate constitui un motiv de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii.

În concluzie, în raport de considerentele mai sus invocate, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul A. si menţinerea ca temeinică si legală a hotărârii instanţei de apel.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a invocat nulitatea întâmpinării formulate de intimatul-pârât.

7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 noiembrie 2024, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, depusă în termen legal la data de 10 noiembrie 2025, se constată că recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea recurată este lovită de nulitate, întrucât nu menţionează motivele pe care se întemeiază şi nici cele care au dus la înlăturarea cererilor cu care a învestit instanţa, inclusiv a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului; se invocă încălcarea normelor de drept material.

Or, deşi recurentul-reclamant a făcut trimitere la o pretinsă nemotivare a apelului (care i-a fost admis tocmai pentru nemotivarea sentinţei tribunalului), acesta nu a dezvoltat critici care să indice în mod concret chestiunile relevante lăsate neanalizate şi nemotivate; neanalizarea nulităţii întâmpinării intimatului nu este o astfel de chestiune, câtă vreme soluţia instanţei de apel nu se sprijină pe apărările formulate în acea întâmpinare; mai mult, decizia recurată menţionează în practica faptul că se respinge excepţia nulităţii întâmpinării intimatului pârât, întrucât curtea de apel a constatat că nu există nici o cauză de nelegalitate a acestui act procedural, prin urmare chestiunea a fost analizată şi rezolvată.

În ceea ce priveşte pretinsa ignorare a celor invocate în apel cu referire la motivarea primei instanţe, în sensul că motivarea instanţei de apel s-ar fi rezumat la a conchide că "întrucât aceste documente (titlul executoriu în copie legalizată si taxa timbru) nu erau însoţite de cererea de executare silită din care să rezulte cu certitudine elementele prevăzute de art. 664 (3) C. proc. civ., instanţa a apreciat soluţia instanţei de fond ca fiind legală si temeinică, urmând ca apelul să fie respins ca neîntemeiat", se apreciază că nici această critică nu poate fi circumscrisă ipotezelor cazurilor de casare, nevizând vreun aspect de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de C. proc. civ., ci partea îşi exprimă dezacordul faţă de soluţia şi argumentele instanţei - în realitate, expuse mai amplu decât citatul redat de recurent -, aspect ce nu poate face obiectul analizei în prezentul recurs decât în limita în care s-ar indica o încălcare concretă a normelor de drept material sau procesual.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent - încălcarea normelor de drept material - presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greşită a legii.

Înalta Curte reţine că pentru a se putea proceda la o analiză a legalităţii deciziei recurate din pespectiva normelor de drept aplicabile speţei, recurentul-reclamant trebuia să indice în mod concret atât norma de drept material pretins a fi nesocotită, aplicată sau interpretată greşit, cât şi eroarea săvârşită de către instanţa de apel sub acest aspect.

Însă, aşa cum s-a arătat anterior, recurentul-reclamant nu a procedat în această manieră, ci doar a formulat susţineri generale cu privire la hotărârile instanţelor de fond, afirmaţii care nu pot fi apreciate a reprezenta critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate şi, prin urmare, nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Se mai constată, aşa cum s-a arătat deja, că instanţa de apel, contrar celor afirmate de către recurentul-reclamant, a procedat la cercetarea acestei critici, iar împrejurarea că partea nu este mulţumită de concluzia la care a ajuns curtea de apel nu poate echivala cu neanalizarea unei critici formulate prin cererea de apel şi, ca atare, nu poate fi convertită într-o veritabilă critică de nelegalitate aptă de încadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a pretins şi că hotărârea atacată este contrară situaţiei de fapt, în sensul că "a făcut dovada expedierii cererii de executare silită către BEJ B., că a fost obligat abuziv la plata onorariului de avocat şi la cheltuieli de judecată în apel şi în fond", însă şi aceste critici excedează analizei ce poate fi realizată de către instanţa de recurs, susţinerile acestuia vizând aprecierea probatoriului care a fost deja administrat în faţa instanţelor de fond şi care a condus la configurarea unei anumite situaţii de fapt, punând în discuţie aspecte referitoare la temeinicia deciziei atacate, iar nu la legalitatea acesteia.

Or, reglementarea art. 488 C. proc. civ. permite reformarea deciziei instanţei de apel doar pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt şi nici de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanţele de fond, ci doar de a verifica legalitatea deciziei din apel, prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată. Modul în care instanţele de fond au interpretat mijloacele de probă administrate şi au stabilit, pe baza acestora, o anumită situaţie de fapt nu constituie motiv de recurs.

Ca atare, o astfel de modalitate de redactare a motivelor recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, şi nici celor statuate prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care:

"Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, cum nu se poate proceda la o încadrare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a susţinerilor formulate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs, în speţă devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi dată, astfel cum a fost anterior arătată, în raport de prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu se mai impune analiza pe fond a motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 307 din 1 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.