State Liability for Perpetual Disqualification from Profession: Failure to Frame Cassation Grounds as Illegality Triggers Nullity of Extraordinary Appeal

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2022 la data de 05 octombrie 2022 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 10.000.000 Euro în RON, la cursul BNR al zilei plăţii, cu titlu de compensare a suferinţei fizice şi psihice în perioada 16 mai 2011 la zi, plus dobânda BNR şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu s-a putut ocupa de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor săi minori, aflaţi pe teritoriul Regatului Spaniei, nu a putut profesa ca avocat, deşi a avut o decizie de avocat valabilă, a fost supus oprobiului public, nu a putut beneficia de sistemul asigurărilor de sănătate din cadrul UNBR, a avut viaţa şi integritatea fizică şi psihică în pericol, nu a putut finaliza studiile doctorale, aşa cum rezultă şi din adeverinţa nr. x din 11 aprilie 2013 a Universităţii "B." şi a fost exmatriculat de la Şcoala Doctorală. Din cauza blocării accesului la profesia de avocat a fost în imposibilitate să-şi îndeplinească obligaţiile din contractul de leasing, instituindu-se poprire bancară, fiind obligat la dobânzi şi penalităţi, luându-i-se autovehiculul.

Reclamantul a menţionat că de această situaţie se face vinovat Statul Român, care, prin puterea sa legislativă, a edictat Legea 300/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care a stabilit în art. 100, abuziv, o sancţiune disciplinară perpetuă, o aberaţie legislativă, de excludere din magistratură, cu încălcarea art. 53 din Constituţie, devenind caz de nedemnitate perpetuă, care i-a blocat accesul la exercitarea profesiei de avocat şi la viaţă privată timp de 12 ani.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile privind răspunderea delictuală din C. civ., art. 219-224.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1562 din 27 decembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. Mircea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 214.560 RON daune materiale şi 1.000.000 RON daune morale.

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul reducerii semnificative a cuantumului despăgubirilor pentru daune morale.

3. Decizia pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 789A din 12 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 1562 din 27 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. Mircea.

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că valoarea daunelor morale la care va fi obligat pârâtul este de 150.000 RON.

A menţinut în rest sentinţa primei instanţe.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Împotriva deciziei civile nr. 789A din 12 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs, recurentul-reclamant A. Mircea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 ianuarie 2025 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

5. Asupra motivelor de recurs formulate, se constată următoarele:

Procedând la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât în opinia sa, instanţa de apel a depăşit "ce i s-a cerut în apel", "adică natura cauzei în apel" şi a acordat despăgubiri morale sub nivelul despăgubirilor materiale, respectiv 150.000 RON, cu 64.000 RON mai puţin decât daunele morale, depăşind proporţionalitatea şi egalitatea daunelor materiale şi morale.

A reiterat toate suferinţele şi traumele provocate de sancţiunea perpetuă şi neconstituţională la care a fost supus şi care justificau cuantumul iniţial acordat al despăgubirilor pentru daune morale.

A mai precizat faptul că pârâta a criticat exclusiv cuantumul daunelor morale, acceptând în opinia sa, suma de 214.560 RON acordată cu titlu de daune materiale şi a cerut reducerea daunelor morale; instanţa de apel a redus în mod exagerat daunele morale.

O altă critică a recurentului se referă la atitudinea exprimată de judecătoarele curţii de apel şi modul în care acestea s-au comportat în timpul şedinţei de judecată, precum şi la politica guvernului de îndatorare militară.

6. Apărările formulate în cauză:

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 martie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prioritar, Înalta Curte observă că recurentul a subsumat criticile formulate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără însă a expune în mod concret criticile corespunzătoare fiecărui motiv de casare invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, depusă în termen legal, se constată că recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea recurată este nelegală şi a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct 6 C. proc. civ., în conformitate cu care "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...)6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este invocat formal, recurentul neindicând în ce constă în concret, eventuala nemotivare sau caracter contradictoriu al considerentelor hotărârii.

Or, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., era necesar să se arate într-o manieră efectivă ori concretă lipsa motivării în legătură cu critici punctuale, deduse judecăţii de către recurent, fapt ce nu s-a întâmplat.

De altfel, Înalta Curte observă că această critică nu este reală, întrucât instanţa de apel a expus pe larg, clar şi coerent considerentele care au stat la baza soluţiei alese.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care reflectă o analiză proprie suficientă a motivelor deduse judecăţii, cu respectarea prevederilor legale incidente.

S-a mai criticat decizia recurată şi din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prevederi legale ce au în vedere ipoteza în care instanţa a aplicat greşit normele de drept material, când instanţa a recurs la textele de lege incidente pricinii, şi fie le-a încălcat, fie le-a aplicat în mod greşit, recurentul invocând faptul că instanţa de apel a depăşit "ce i s-a cerut în apel, adică natura cauzei în apel, care vorbea de proporţionalitate şi echitate, de egalitatea cel puţin între daunele materiale şi morale şi a acordat despăgubiri morale sub nivelul despăgubirilor materiale, respectiv 150.000 RON, cu 64.000 RON mai puţin decât daunele morale, eu cred că este imoral să dai daune morale mai mici decât cele materiale, bunăoară să dai urmaşilor mortului daune morale mai puţin decât valoarea copârşeului defunctului".

Alegaţiile prin care se arată că instanţa de apel nu ar fi avut în vedere cuantumul daunelor materiale acordate de prima instanţă şi a diminuat în mod nejustificat cuantumul daunelor morale acordate, nu pot fi avute în vedere, neînscriindu-se în niciuna din tezele art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ceea ce se contestă este exclusiv cuantumul acestor daune, aprecierea instanţei de apel asupra întinderii lor, fără a se indica o normă de drept material care să fi fost încălcată sau aplicată greşit, astfel încât susţinerile recurentului reprezintă aspecte de netemeinicie care nu pot fi examinate în cadrul analizei de nelegalitate din recurs.

Trebuie observat că instanţa de apel a reevaluat şi diminuat numai cuantumul daunelor morale acordate, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv cele referitoare la despăgubirile acordate pentru daune materiale, în cuantum de 214.560 RON.

Aprecierile recurentului referitoare la raportul de proporţionalitate şi cuantumul despăgubirilor acordate pentru daunele morale nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, acestea făcând obiectul analizei instanţelor de fond, fiind străine de examinările posibile în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Criticile privitoare la aprecierile factuale asupra întinderii prejudiciului moral nu se circumscriu exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, şi nici celor statuate prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care:

"Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, cum nu se poate proceda la o încadrare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a susţinerilor formulate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs, în speţă devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. Mircea împotriva deciziei nr. 789A din 12 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.