Annulment of civil annulment appeal for non-payment of mandatory judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Decizia atacată

Prin decizia nr. 915 din data de 28 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de repunere în termenul de recurs şi a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 199 din data de 23 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 915 din data de 28 martie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

I.3. Înregistrarea contestaţiei în anulare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 septembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

I.4. Motivele contestaţiei în anulare

Contestatorul a solicitat admiterea căii de atac promovate, anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunţării unei noi hotărâri.

În esenţă, a susţinut că instanţa de recurs a reţinut în mod eronat că exercitarea căii extraordinare de atac a recursului este tardivă şi că nu poate fi repus în termenul de declare a acesteia, întrucât nu a făcut dovada unor motive temeinice care să îl fi împiedicat să formuleze recursul în termen.

În drept, a invocat prevederile art. 503 şi 504 C. proc. civ.

I.5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata B. S.A., în principal, a invocat excepţia tardivităţii contestaţie în anulare, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

I.6. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 25 septembrie 2024, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, termen la care s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 21 ianuarie 2025, în vederea soluţionării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulate de contestator.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de contestator.

La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării contestaţiei în anulare şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia netimbrării căii de atac, cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 148 alin. (6) C. proc. civ., "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit dispoziţiilor art. 197 din acelaşi cod, "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă", iar, conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

De asemenea, conform art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia în anulare se taxează cu 100 RON.

În cauză, prin rezoluţia din data de 25 septembrie 2024, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport cu prevederile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Această obligaţie a fost comunicată părţii la data de 14 octombrie 2024, astfel cum rezultă din citativul şi dovada de înmânare a citaţiei pentru termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2024 .

În termen legal, contestatorul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

Încheierea prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost comunicată contestatorului la data de 13 ianuarie 2025. Contestatorul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva acesteia şi nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte reţine că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 176 pct. (6) din C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerinţe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidenţa unei nulităţi necondiţionate.

Curtea Constituţională a statuat în mod constat că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia de plată a acestor taxe fiind justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată.

Totodată, se reţine că, deşi prin prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 21 din Constituţia României se garantează dreptul de acces la justiţie, acest drept nu este unul absolut, fiind permise unele limitări (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).

Obligaţia plăţii taxelor judiciare de timbru reprezintă una dintre condiţiile sesizării legale a instanţelor judecătoreşti, nefiind considerată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, o limitare a dreptului de acces la o instanţă sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care să fie, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţie (Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58).

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 915 din data de 28 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 915 din data de 28 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.