Applicability of new Civil Code prescription regime to claims arising from contracts concluded under the old law

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului: 1. Obiectul cauzei

Prin cererea din 4 iulie 2018, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul Cabinet de Avocat A. a chemat în judecată pe pârâta B. şi următorii membrii fondatori şi aderenţi: C., D., E., F., moştenitori ai autorului G.; H.; I.; J.; K.; L.; M.; N.; O.; P.; Q., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 812.857 RON, reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea contractelor de asistenţă juridică nr. x/2011 şi nr. 45/2012, încheiate cu Cabinet Avocat A., suma urmând să fie actualizată cu inflaţia şi dobânda legală de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective, precum şi obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

Reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâţii contractele de asistenţă juridică nr. x din 4 ianuarie 2011, completat cu contractul de asistenţă juridică nr. x din 18 iulie 2012, prin care s-a obligat la depunerea şi susţinerea apelului în dosarul nr. x/2009, exercitarea recursului şi susţinerea acestuia dacă hotărârea din apel este nefavorabilă, susţinerea apărărilor la instanţa de recurs, obţinerea titlului executor şi realizarea oricăror demersuri pentru executarea acestuia pe cale silită ori prin negociere.

Clauzele contractului nr. x/2012 prevedeau că onorariul convenit este în cuantum de 9.500 RON pentru fiecare fază procesuală. Totodată, părţile au convenit şi plata unui onorariu de succes în cuantum de 1/5 din valoarea despăgubirilor ce se vor obţine prin hotărâri sau prin negociere cu pârâtele, în situaţia în care se vor primi despăgubiri băneşti şi nu se va proceda la construcţia locuinţelor. S-a convenit să se condiţioneze plata onorariului de succes de obţinerea despăgubirilor băneşti prin hotărâri sau prin negociere cu pârâtele, pe considerentul că dacă clienţii vor obţine numai construcţia locuinţelor, nu au de unde să achite onorariu de succes, stipulat în contractele de asistenţă juridică nr. x/2011 şi 45/2012.

Reclamantul a arătat că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, în schimb pârâţii nu au achitat nici onorariul fix şi nici pe cel de succes. Cum contractele de asistenţă juridică nu pot fi puse în executare ca titluri executorii, ca urmare a respingerii cererii de încuviinţare a executării silite, a fost nevoit să iniţieze prezentul demers judiciar.

Prin note de şedinţă depuse la primul termen de judecată, pârâţii au invocat în apărare excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, în replică, reclamantul a invocat decăderea pârâţilor din dreptul de a invoca excepţii, întrucât nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal

Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 24 din 31 ianuarie 2019 a respins excepţia decăderii pârâţilor din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei şi a admis excepţia prescripţiei extinctive, invocate de pârâţi, respingând acţiunea civilă formulată de către reclamant, ca fiind prescrisă.

A fost obligat reclamantul să achite pârâţilor suma de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

3. Hotărârea pronunţată în apel în primul ciclu procesual

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 1722 din 12 iunie 2019, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul Cabinet Avocat A. împotriva sentinţei civile nr. 24 din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

4. Hotărârea pronunţată în recurs în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 2150 din 21 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei nr. 1722 din 12 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

5. Hotărârea pronunţată în apel în al doilea ciclu procesual

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 22 din 9 februarie 2021 a respins apelul reclamantului ca nefondat. De asemenea, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către intimaţii-pârâţi M., I., D., R., P., O., K., S., H., Q. şi L..

6. Hotărârea pronunţată în recurs în al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 1233 din data de 26 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul Cabinet Avocat A. împotriva deciziei civile nr. 22 din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

7. Hotărârea pronunţată în apel în al treilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Cabinet Avocat A. împotriva sentinţei civile nr. 24 din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., D., E., H., I., S., K., L., M., N., O., P., Q., F. şi intimaţii-pârâţi moştenitori T., U., V..

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 215 din 11 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, invocată din oficiu.

A anulat în parte sentinţa apelată nr. 24 din 31 ianuarie 2019 din 31 ianuarie 2019, cu privire la ceilalţi pârâţi.

A obligat pe apelantul-reclamant Cabinet Avocat A. la plata sumei de 1.922 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor D., H., I., S., K., L., M., N., O., P. şi Q..

8. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Împotriva deciziei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul Cabinet Avocat A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 martie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 21 martie 2024, s-a dispus comunicarea recursului către intimatele-pârâte, cu menţiunea că au obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.

9. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant Cabinet Avocat A. a formulat următoarele critici:

Indicând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a dat curs decât în parte îndrumărilor instanţei de control judiciar, în sensul de a motiva în mod temeinic hotărârea pronunţată, cu evitarea contradicţiilor de raţionament şi analiza susţinerilor şi probelor administrate.

A redat pasaje din decizia recurată, criticând că motivarea este contradictorie, având ca efect soluţionarea nelegală a pricinii sub multiplele aspecte pe care le-a criticat, deoarece a continuat confuzia săvârşită de instanţa de fond privind obiectul acţiunii. A arătat că, în mod nelegal, instanţa de apel a considerat că există un singur contract, soluţionând în mod greşit excepţia prescripţiei extinctive şi decăderea, după cum va argumenta în continuare.

În opinia sa, instanţa de apel nu a observat înscrisurile care fac dovada că reclamantul şi-a continuat activitatea în executarea contractelor de asistenţă juridică ulterior datei de 20 iunie 2013, când a fost revocat contractul nr. x/2012, motivând că la dosar nu există niciun fel de dovezi că executarea vreunuia dintre contracte ar fi continuat ulterior acestei date. În continuare, a precizat că la dosar se află dovezile din care reiese că prezenta acţiune a fost introdusă la 29 iunie 2018, înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani. Faţă de dovezile neobservate de instanţă, termenul de prescripţie nu putea fi calculat din ziua revocării mandatului, respectiv 20 iunie 2013, deoarece C., preşedintele B., a revocat mandatul încredinţat apărătorului, numai în temeiul contractului de asistenţă juridică nr. x/2012 şi numai cu privire la această asociaţie, neavând dreptul să revoce mandatul pentru membrii asociaţiei.

De asemenea, a considerat că instanţa de apel nu a observat înscrisurile care fac dovada că C. a acţionat ca mandatar al membrilor B., iar nu ca preşedinte, aşa cum motivează instanţa.

Motivarea şi soluţia de admitere a autorităţii de lucru judecat în raport cu decizia civilă nr. 215 din 11 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2019 şi respingerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii T., U. şi V., moştenitori ai pârâtului C., pentru existenţa autorităţii de lucru judecat este în contradicţie cu ceea ce s-a reţinut în considerentele deciziei civile nr. 215/2021 a Curţii de Apel Craiova privitoare la inexistenţa identităţii de părţi, obiect şi chiar chestiune litigioasă.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune în legătură cu contractul de asistenţa juridică nr. x din 18 iulie 2012, care este o excepţie relativă, conform C. civ., hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect.

Indicând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a afirmat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Faţă de considerentele nelegale ale instanţei de apel, recurentul-reclamant a solicitat efectuarea controlului de legalitate în ordinea stabilită expres prin hotărârea de casare.

Din perspectiva interdependenţei celor două contracte a apreciat că instanţa de apel a încălcat normele de drept substanţial şi de procedură civilă, astfel:

a. In conformitate cu prevederile art. 1166 C. civ., contractul este acordul de voinţa dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui sau stinge un raport juridic, prin urmare un contract de modificare este un contract de sine stătător. Conform art. 1167 C. civ., toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol, iar conform art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., "Dispoziţiile C. civ. se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare."

b. încălcarea art. 102 din legea de punere în aplicare a C. civ. este un abuz şi se impune a fi sancţionată cu nulitatea.

În concluzie, regulile prescripţiei extinctive sunt cele ale legii noi, inclusiv faţă de aspectele modificate, condiţie, eveniment, scadenţa contractului încheiat sub imperiul legii vechi. Or, concluzia Curţii de Apel Craiova este tocmai în sens contrar, aspecte sesizate şi de Înalta Curte prin deciziile de casare şi limitele casării.

De asemenea, în aprecierea sa, au fost nesocotite dispoziţiile art. 2.524 alin. (2) din C. civ.

Indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că a fost încălcat principiul disponibilităţii faţă de faptul că instanţa a reţinut greşit că obiectul cauzei vizează plata onorariului de succes, iar nu plata despăgubirilor pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată şi încetarea fără drept a contractului. În dezvoltarea acestei critici a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1.521 - art. 1.526 din C. civ.

In opinia recurentului-reclamant, legiuitorul a făcut diferenţă între dreptul la plată şi dreptul la despăgubire, iar curtea de apel nu doar că a încălcat principiul disponibilităţii, dar în mod nelegal a încălcat definiţiile instituţiilor juridice şi a creat un amalgam, aspect interzis expres de lege.

Instanţa de apel a încălcat regula de interpretare logică exprimată prin adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă) prevăzută de art. 9 din C. civ.

Printr-o ultimă critică, recurentul-reclamant a apreciat că soluţia de admitere a apelului încalcă principiul neînrăutăţirii situaţiei în propria cale de atac, prevăzut de art. 481 C. proc. civ.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

10. Apărările formulate în cauză:

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-le comunicată la 27-29 martie 2024, conform dovezilor de la filele x.

11. Procedura de filtru:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 10 decembrie 2025.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat în termen, fiind legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Raportul a fost comunicat părţilor la 15, 17 ianuarie 2025, conform dovezilor de comunicare aflate în dosarul de recurs .

Nu a fost depus punct de vedere la raport.

După epuizarea etapelor prevăzute de procedura de filtru, s-a fixat termen la 4 martie 2025 pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2025, completul de filtru a constat că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, neputând fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ., iar criticile evocate pot fi subsumate, pe anumite aspecte, dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În acest context, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul formulat de reclamantul Cabinet Avocat A. împotriva deciziei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi a fixat termen, în şedinţă publică în 3 iunie 2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând criticile formulate, se constată a fi nefondate criticile formulate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fiind, însă, fondate criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că argumentele dezvoltate de recurent tind să demonstreze erorile din raţionamentul instanţei de apel şi faptul că diferite considerente sunt contrazise de actele dosarului.

Or, criticile concrete aduse şi dezvoltate în memoriul de recurs nu pun în lumină un caracter contradictoriu al considerentelor deciziei recurate, întrucât un raţionament eronat sau nesprijinit de probe nu echivalează în mod automat cu o motivare contradictorie; motivele contradictorii sunt acelea care afirmă un lucru pe care ulterior îl neagă, în timp ce un raţionament eronat poate fi la fel de bine coerent cu sine, cum este cazul în speţă.

Eventualele erori ale instanţei de apel în interpretarea şi aplicarea normelor de drept material cu privire la prescripţie, în contextul analizei regimului juridic aplicabil fiecăruia dintre cele două contracte de asistenţă juridică, încheiate sub imperiul unor legi diferite, vor putea fi analizate doar din perspectiva motivului de casare prevăzut de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar nu din perspectiva caracterului nemotivat sau contradictoriu al hotărârii atacate.

De asemenea, nu se poate vorbi despre caracterul contradictoriu al motivelor pentru care a fost admisă excepţia puterii lucrului judecat în raport de decizia nr. 215/2021 a Curţii de Apel Craiova; deşi, într-adevăr, în acea decizie s-a statuat că o anume hotărâre pronunţată în recurs de Înalta Curte în cauza de faţă, într-un ciclu procesual anterior, nu prezintă identitate de chestiune litigioasă cu aspectele acolo dezbătute, acest fapt nu atrage şi concluzia inversă: e adevărat că hotărârea dintr-un recurs anterior din prezenta cauză nu prezenta relevanţă chestiunilor discutate în celălalt litigiu, pentru că hotărârile Înaltei Curţi din ciclurile anterioare din prezentul dosar au tranşat doar asupra unor aspecte legate de incoerenţa deciziilor instanţei de apel, fără a se pronunţa cu privire la chestiuni litigioase suprapuse celor rezolvate în cauza soluţionată prin decizia nr. 215/2021; în schimb, această decizie nr. 215/2021 a Curţii de Apel Craiova a validat definitiv respingerea unei acţiuni pornită împotriva unor pârâţi care se regăsesc şi în litigiul de faţă ca moştenitori ai pârâtului C., pentru aceleaşi pretenţii decurgând din acelaşi raport juridic, astfel încât autoritatea de lucru judecat va opera în sens invers, dinspre hotărârea definitivă către cauza de faţă, întrucât practic raporturile juridice dintre reclamant şi aceşti pârâţi au fost deja tranşate.

Trecând la analiza criticilor vizând greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material (caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că, pentru a rezolva problema regimului juridic aplicabil prescripţiei, instanţa de apel s-a concentrat în mod eronat asupra problematicii legii aplicabile contractelor de asistenţă juridică invocate în cauză, conchizând că nu ar fi vorba despre două contracte distincte, ci despre două acte juridice care nu pot fi analizate separat şi care nu au o existenţă de sine stătătoare, ele constituind doar împreună înţelegerea părţilor, câtă vreme vizau asistenţa juridică din acelaşi dosar, cel de-al doilea completându-l pe primul numai prin adăugarea unui onorariu fix pentru fiecare etapă procesuală, pe lângă onorariul de succes prevăzut în primul contract. De aici, instanţa de apel a concluzionat că temeiul acţiunii stă în primul dintre aceste două contracte, încheiat sub legea veche, ceea ce ar valida raţionamentul potrivit cu care există un singur termen de prescripţie, cel supus vechii legi, adică Decretului nr. 167/1958, pretenţiile neputând fi scindate în pretenţii decurgând dintr-un contract sau altul, supuse unor prescripţii diferite.

În realitate, ceea ce pierde din vedere instanţa de apel este faptul că stabilirea prescripţiei incidente acestui litigiu nu depinde, în speţă, de legea aplicabilă contractelor care l-au generat.

Este adevărat, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, iar modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privinţa elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1).

În speţă, este vorba despre două contracte de asistenţă juridică - două acorduri de voinţă - dintre care cel de-al doilea este încheiat sub imperiul noului C. civ., însă doar pentru a-l modifica parţial pe primul, încheiat sub imperiul legii vechi.

Din această perspectivă, chiar dacă modificarea contractului iniţial s-a făcut "cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării" (art. 102 alin. (2) teza I din Legea nr. 71/2011), adică cu respectarea legii noi, aceasta priveşte doar onorariul fix nou adăugat; în privinţa "elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1)" - aşa cum prevede teza a II-a - adică în ceea ce priveşte elementele nemodificate din contractul iniţial, se aplică legea în vigoare de la data încheierii sale, anume legea veche, dar numai în ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea lor.

Prin urmare, în chestiunile legate de eventuale pretenţii contractuale, se aplică în cazul fiecărui contract legea sub imperiul căreia a fost încheiat, cu privire la acele dispoziţii proprii fiecăruia - de exemplu, clauzelor referitoare la onorariul de succes, nemodificat, din primul contract, fiindu-le aplicabilă legea veche, iar celor referitoare la onorariul fix, adăugat prin al doilea contract, fiindu-le aplicabilă legea nouă, însă numai în ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestor clauze.

De aici rezultă că importanţa legii în vigoare la data încheierii fiecăruia dintre cele două contracte priveşte numai încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea lor, dar nu şi chestiunea prescripţiei pretenţiilor izvorâte din aceste contracte; problema legii aplicabile în timp în materia prescripţiei îşi găseşte rezolvarea în prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 şi statuării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1/2014 - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit cu care prescripţiile începute, împlinite ori neîmplinite la data intrării în vigoare a noului C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, respectiv dispoziţiilor Decretului-lege nr. 167/1958.

Aşadar, nu legea aplicabilă contractului este de interes în primul rând în chestiunea prescripţiei, ci legea aplicabilă prescripţiei în raport de momentul la care aceasta începe să curgă; de exemplu, în cazul unui contract de împrumut încheiat sub imperiul legii vechi, dar cu scadenţa după intrarea în vigoare a legii noi, prescripţia dreptului la acţiune în restituirea împrumutului începe să curgă sub imperiul legii noi, la momentul scadenţei, astfel că îi va fi aplicabil noul regim juridic, iar nu legea veche, aplicabilă contractului în chestiuni legate de încheiere, interpretare, executare, încetare a acestuia.

Atunci când normele tranzitorii prevăd că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a noului C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, consecinţa, printr-o interpretare per a contrario, este că prescripţiile neîncepute, încă, la data intrării în vigoare a noului C. civ., şi care vor începe sub imperiul său, vor fi supuse acestuia din urmă.

În speţă, în oricare dintre variantele propuse de părţi - data revocării mandatului, 20.06.2013, cum susţin pârâţii; perioada 23.11.2017-24.05.2018, în care au putut fi cunoscute paguba şi autorii de către reclamant ori, cel devreme, perioada octombrie 2015 - aprilie 2016, a încasării de către pârâţi a despăgubirilor ce făcuseră obiectul demersurilor în care fuseseră asistaţi de reclamant, întrucât obligaţia de achitare a onorariului de succes era sub condiţia suspensivă a încasării acestor despăgubiri, cum propune reclamantul - momentul începerii prescripţiei se situează în timp după intrarea în vigoare a noului C. civ., astfel încât regimul juridic aplicabil în cauză este cel reglementat în legea nouă, iar nu cel al Decretului lege nr. 167/1958, sens în care se constată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material referitoare la identificarea regimului juridic aplicabil prescripţiei extinctive, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 497 C. proc. civ. va fi admis recursul şi va fi casată în parte decizia recurată, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecarea apelului în raport de dezlegările date mai sus cu privire la legea aplicabilă, cu menţinerea soluţiei privind cererea formulată în contradictoriu cu moştenitorii pârâtului C., pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

Astfel, instanţa de apel urmează să verifice dacă, în raport de regimul juridic al prescripţiei din noul C. civ., pârâţii au invocat prescripţia în condiţiile art. 2512 şi 2513 din noul C. civ.

De asemenea, în măsura în care această etapă este depăşită, va trebui să se ţină cont, la identificarea termenului de prescripţie aplicabil, în virtutea principiului disponibilităţii, că deşi formularea petitului este echivocă, reclamantul a insistat în temeiul delictual al acţiunii - anume, a solicitat nu plata onorariului de succes, ci a unor despăgubiri într-un cuantum egal acestui onorariu, ca urmare a faptei ilicite constând în exerciţiul abuziv al dreptului pârâţilor de a-i revoca mandatul, prin revocarea intempestivă a acestuia, la ultimul termen de judecată, după ce asistenţa juridică fusese oferită şi lipsindu-l pe reclamant de dreptul contractual de a-şi încasa onorariul cuvenit; reclamantul a arătat de la bun început că nu poate pune în executare contractele de asistenţă juridică, astfel încât e nevoit să solicite despăgubiri, iar nu executarea onorariului.

Totodată, când va analiza susţinerile reclamantului cu privire la momentul de la care trebuie calculat termenul de prescripţie, instanţa de apel va trebui să stabilească dacă demersurile acestuia ulterioare revocării mandatului (solicitări de informare adresate CE Oltenia pentru a-i comunica dacă s-au purtat negocieri cu reclamanţii în vederea acordării de despăgubiri şi date despre cum au fost finalizate acestea şi cu privire la punerea în executare a hotărârii) au reprezentat cu adevărat demersuri în continuarea executării mandatului, cum pretinde acesta, sau au fost, în realitate, demersuri făcute de reclamant în interesul său propriu, pentru a-şi urmări recuperarea onorariului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Cabinet Avocat A. împotriva deciziei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine soluţia privind cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii T., U. şi V., moştenitori ai pârâtului C., pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.