Cassation appeal annulled for failing to articulate legal errors: failure to distinguish factual re-litigation from invalid interpretation of illicit cause and fraud in contract annulment

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 13 ianuarie 2022, reclamantul Centrul pentru Tineret "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Acordului de Parteneriat nr. CCTSI-2020.01.30-15 din 30.01.2020, "Igiena dentară şi corporală-educaţie prin joc", deoarece a fost încheiat prin fraudarea legii, cauza fiind ilicită faţă de prevederile O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor şi proiectelor culturale, cu obligarea pârâtei la restituirea avansului începând cu data de 05 februarie 2020, precum şi la plata dobânzii legale aferente, de la data de 05 februarie 2020, până la achitarea integrală a debitului.

În motivare, reclamantul a învederat că, la sfârşitul anului 2019, pârâta i-a propus un proiect pretins a fi cultural "Igiena dentară şi corporală - educaţie prin joc", cu locul de desfăşurare în parcurile Ferentari, Sebastian şi Humuleşti în perioada 15 februarie 2020-15 mai 2020, deşi acesta este în realitate, un proiect care vizează sănătatea şi mediul social, domenii care nu se pot finanţa nerambursabil în temeiul O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor şi proiectelor culturale.

În drept, au fost invocate art. 1237, 1238, 1246-1249 C. civ., O.G. nr. 51/1998, Legea nr. 273/2006, Legea nr. 98/2016.

Prin încheierea din data de 18 februarie 2022, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea secţiei a II -a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acesteia.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2022, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea secţiei iniţial învestite, fiind sesizată Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr. 57 din 16 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a soluţionat conflictul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a IV -a Civilă a Tribunalului Bucureşti.

La termenul din data de 19 mai 2023, tribunalul a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a administra proba cu interogatoriul pârâtei şi a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au solicitat şi actele premergătoare care au stat la baza emiterii HCL nr. 4/23.01.2020, cu privire la proiectul pârâtei, de la Consiliul Local Sector 5.

La termenul din data de 22 septembrie 2023, tribunalul, în baza art. 22 C. proc. civ., a calificat obiectul cererii deduse judecăţii ca fiind o acţiune în constatarea nulităţii absolute, motivele invocate de reclamant fiind eroarea obstacol, cauză ilicită şi fraudă la lege, iar în subsidiar, o acţiune în rezilierea acordului de parteneriat încheiat între părţi, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate contractual de către pârâtă.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 287 din 08 martie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea, ca nefondată şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 8.000 RON, cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 1179 A din 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantul reclamant Centrul Cultural şi de Tineret "A." împotriva sentinţei civile nr. 287 din 08 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. ca nefondat. A fost obligat apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 3000 RON, cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu avocaţial redus potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Împotriva deciziei civile nr. 1179 A din 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs, recurentul-reclamant C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 ianuarie 2025 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

5. Asupra motivelor de recurs formulate, se constată următoarele:

Procedând la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 1179A din data de 25 noiembrie 2024 şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Primordial, recurentul a învederat că, începând cu data de 19 februarie 2024, Centrul Cultural şi de Tineret, "A." a fost desfiinţat, iar activitatea, personalul, contractele în derulare, precum şi litigiile acestuia au fost preluate de aparatul de specialitate al Primarului Sectorului 5, potrivit H.C.L. nr. 09 din 16 februarie 2024.

În continuare, făcând încadrarea criticilor sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat încălcarea sau aplicarea eronată a legii de drept substanţial de către instanţa de fond, mai exact a dispoziţiilor art. 1237 şi 1238 din C. civ. privind cauza ilicită şi sancţiunea acesteia, precum şi a prevederilor O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor şi proiectelor culturale.

A arătat că atât prima instanţă, cât şi instanţa de fond, în mod eronat au considerat că în cauză nu s-a probat intenţia pârâtei de a frauda legea, respectiv O.G. nr. 51/1998, pe motiv că, pe de-o parte, acest act normativ nu ar fi aplicabil în speţă, iar pe de altă parte, caracterul socio-educativ al proiectului ar fi fost cunoscut încă din perioada premergătoare încheierii acordului.

În susţinerea motivului de casare invocat, a reiterat faptul că a fost indusă în eroare de numele utilizat de B., denumire care a fost utilizată atât în propunerea de parteneriat dar şi în cererile de oferte, pentru ca ulterior să îşi schimbe denumirea în B..

O altă critică vizează faptul că în mod ilicit pârâta i-a propus un proiect pretins a fi cultural, deşi în realitate, era vorba de un proiect care viza sănătatea şi mediul social, domenii care nu se puteau finanţa nerambursabil.

A subliniat că a fost în eroare când a acceptat un asemenea proiect ca fiind cultural cu posibilitatea de a se finanţa din fonduri publice nerambursabile, când în realitate acesta nu era unul cultural, ci mai degrabă social, care nu se putea finanţa potrivit O.G. nr. 51/1998, astfel cum a fost votat de Consiliul Local Sector 5.

Pe de altă parte, a arătat faptul că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, a simulat achiziţia si distribuţia de produse, a pretins că a angajat cheltuieli nejustificate şi în afara scopului sau obiectului proiectului chiar necultural, ceea ce în opinia sa, reprezintă o fraudare a banilor publici, având în vedere că folosirea în cadrul proiectului cu valenţe sociale, de sănătate si igienă corporală a sumelor de bani destinate finanţării doar proiectelor culturale în temeiul O.G. nr. 51/1998, reprezintă o fraudă la lege.

Recurentul-reclamant a subliniat că a demonstrat prin cererea de chemare în judecată faptul că intimata a dorit fraudarea legii, fapt ce reieşea şi din multiplele contracte încheiate în mod fictiv pentru a se face dovada cheltuirii banilor, şi care au determinat un "concurs de nulităţi", respectiv o eroare-obstacol şi o fraudă, ignorate de instanţele fondului cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1237-1238 din C. civ.

A mai solicitat să aibă în vedere toate apărările formulate prin cererea de chemare în judecată şi toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei privitoare la faptul că pârâta nu a făcut dovada contribuţiei personale de 10% din valoarea proiectului, respectiv a sumei de 175.000 RON; nu a făcut dovada distribuirii pe parcursul workshop-urilor a celor 2.300 de sticle de apă minerală, a celor 1,5 t de fructe, a celor 1,5 t de legume şi a celor câteva mii de produse de igienă corporală, neexistând la dosar nici o dovadă în acest sens; a simulat încheierea de contracte de prestări-servicii, demarând o activitate simulată de expediere a unor oferte de colaborare cu trei societăţi pretins a fi alese aleatoriu, firma câştigătoare având acelaşi asociat cu o altă firmă luată în considerare; D. S.R.L. a sponsorizat pârâta cu bunuri în valoare de 52.000 RON pentru a se justifica valoarea ridicată a contractului încheiat cu aceasta, astfel că pârâta a simulat achiziţionarea unor servicii, pretextând că a respectat regula de a alege dintre trei ofertanţi, dar şi faptul că selecţia ofertei câştigătoare nu a respectat nici unul dintre criteriile stabilite prin Legea nr. 98/2016, selecţia nefiind transparentă, fondurile publice fiind fraudate cu ajutorul unor firme paravan.

A concluzionat că Acordul de Parteneriat nu îndeplineşte condiţiile de validitate ale actului juridic civil, întrucât dispoziţiile acestuia nu se circumscriu prevederilor legale în materie de cultură, iar sumele de bani au fost alocate doar pentru proiecte culturale, astfel că se impune ca pârâta să înapoieze sumele de bani primite cu titlu de avans, dobânzi şi penalităţi, acestea nefiind cheltuite în scop cultural.

6. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat şi obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în recurs, în cuantum de 4000 RON.

S-a învederat că recursul este nefondat, având în vedere faptul că atât prima instanţă, cât şi instanta de apel au soluţionat în opinia sa, în mod corect şi temeinic argumentat, pe fondul cauzei, toate aspectele reiterate prin cererea de recurs.

De asemenea, a menţionat că petenta - recurentă nu dezvoltă efectiv motivul de recurs invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) în sensul indicării modalităţii în care prima instanţă şi instanţa de apel ar fi încălcat sau aplicat greşit cele două articole şi anume, art. 1237 şi 1238 din C. civ.

În schimb, prin cererea de recurs, petenta - recurentă reiterează aspectele invocate la prima instanţă şi în apel, urmărind o reapreciere de către instanţa de recurs a materialului probator administrat sub aspect devolutiv, ceea ce nu este perrnis în calea de atac a recursului.

Pe fondul cauzei, a susţinut că recurenta nu a fost indusă cu nimic în eroare de către intimată, că sunt nejustificate şi susţinerile potrivit cărora recurenta ar fi fost indusă în eroare cu privire la obiectul de activitate al intimatei B..

Totodată se mai arată că în legătură cu susţinerea recurentei că proiectul care face obiectul Acordului de parteneriat înregistrat sub nr. CCTSI-2020.0l.30-1S din 30.01.2020 nu ar fi un proiect cultural, nu prezintă niciun argument juridic în susţinerea acestei afirmaţii. Petenta - recurentă nu invocă nicio normă juridică care să fundamenteze ideea potrivit căreia proiectul care face obiectul Acordului de parteneriat nu ar fi unul cultural.

A concluzionat că susţinerile recurentei potrivit cărora intimata nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate prin Acordul de parteneriat sunt vădit neîntemeiate şi lipsite de fundament juridic, fiind tranşate de prima instanţă şi instanţa de apel, neputând face obiectul judecăţii în calea de atac a recursului.

7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 martie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia privind nulitatea recursului, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., această cale de atac este lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerile recurentului-reclamant din cuprinsul recursului formulat nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Astfel, nemulţumirile recurentului cu privire la soluţia instanţei de apel reprezintă în fapt, veritabile critici de netemeinicie, acesta făcând referire la elementele de fapt ale cauzei şi scopul pentru care a formulat cererea de chemare în judecată, apoi şi-a reluat argumentele expuse şi în etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă, în sensul că, în speţă, se aplică dispoziţiile art. 1237 şi 1238 C. civ. referitoare la frauda la lege, precum şi prevederile O.G. nr. 51/1998, respectiv că demersul lui judiciar are ca premisă eroarea în care s-au aflat în momentul acceptării proiectului prezentat de B., drept urmare s-a adresat instanţei civile pentru a solicita restituirea avansului şi a dobânzii legale aferente, de la data de 05 februarie 2020 şi până la achitarea integrală a debitului.

Deşi pe parcursul cererii de recurs, se afirmă că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi cu aplicarea greşită a normelor de drept incidente în speţă, indicând ca temei de drept art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu argumentează în concret în ce măsură instanţa de apel ar fi interpretat în mod greşit dispoziţii de drept material, ci doar afirmă generic încălcarea prevederilor art. 1237 şi 1238 din C. civ., în condiţiile în care, prin decizia recurată s-a reţinut că "sub aspectul motivului de nulitate absolută întemeiat pe cauza ilicită şi pe frauda la lege, în mod corect, prima instanţă s-a raportat la disp. art. 1237 C. civ.., potrivit cărora cauza este ilicită atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative (frauda la lege)," astfel că susţinerea recurentului-reclamant în sensul că în speţă nu s-a probat intenţia pârâtei de a frauda legea, nu poate fi primită ca fiind o critică de nelegalitate. Susţinerile ce argumentează cu privire la situaţia de fapt, eroarea în care s-a aflat recurenta şi intenţia presupus frauduloasă a intimatei exced scopului pentru care a fost instituită calea de atac exercitată în cauză, care nu are aptitudinea de a relua analiza chestiunilor factuale dezlegate de instanţele fondului şi de a face o reapreciere a probelor, astfel cum solicită recurentul prin demersul de faţă.

Cu privire la o altă critică a recurentului referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare nerambursabilă, se observă că ceea ce instanţa de apel a reţinut era faptul că "(...) de comun acord părţile nu au urmărit accesarea sistemului de finanţare nerambursabilă a proiectelor culturale reglementat de O.G. nr. 51/1998, astfel încât apelanta să poată pretinde că încheierea acordului de parteneriat s-a făcut cu scopul (fraudulos) al accesării acestui tip de finanţare", respectiv o apreciere factuală, astfel că nici această critică nu priveşte o încălcare sau aplicare greşită a normei, ci doar invocă o altă situaţie premisă de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel.

Toate argumentele referitoare la chestiunile probatorii şi prezumţiile ce pot fi trase pentru a susţine varianta propusă de reclamant sunt aspecte ce cad în suverana apreciere a instanţelor fondului şi nu mai pot fi cenzurate în recurs, care se limitează la cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Simpla invocare a unor dezlegări cu caracter generic referitoare la modul de dovedire a fraudei la lege, regăsite într-o deciziei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia civilă nr. 1386 din 04 aprilie 2014) nu poate substitui absenţa motivelor de recurs pentru care partea să poată solicita declanşarea unui control în legalitatea hotărârii atacate. Faptul că recurentul citează anumite pasaje din decizia recurată, fără să indice în concret, cum anume instanţa de apel a încălcat sau aplicat în mod greşit normele de drept material la cauza dedusă judecăţii, nu reprezintă o critică de nelegalitate în concordanţă cu cerinţele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor de drept anume imputate instanţei de apel, fiind necesară o argumentare motivată a criticii în drept.

În concret, recurentul trebuia să dezvolte care ar fi considerentele pentru care apreciază că apelul trebuia să fi fost admis, precum şi care ar fi motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, dar prin raportare la soluţia instanţei de apel, iar nu prin reiterarea unor aspecte ce ţin de chestiuni factuale referitoare la intenţia pârâtei de a frauda şi motivele de fapt şi probele din care rezultă această intenţie, astfel cum a procedat atunci când a solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere toate apărările formulate prin cererea de chemare în judecată şi toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei "privitoare la faptul că pârâta nu a făcut dovada contribuţiei personale de 10% din valoarea proiectului, respectiv a sumei de 175.000 RON; nu a făcut dovada distribuirii pe parcursul workshop-urilor a celor 2.300 de sticle de apă minerală, a celor 1,5 t de fructe, a celor 1,5 t de legume şi a celor câteva mii de produse de igienă corporală, neexistând la dosar nici o dovadă în acest sens; a simulat încheierea de contracte de prestări-servicii, demarând o activitate simulată de expediere a unor oferte de colaborare cu trei societăţi pretins a fi alese aleatoriu, firma câştigătoare având acelaşi asociat cu o altă firmă luată în considerare; D. S.R.L. a sponsorizat pârâta cu bunuri în valoare de 52.000 RON pentru a se justifica valoarea ridicată a contractului încheiat cu aceasta, astfel că pârâta a simulat achiziţionarea unor servicii, pretextând că a respectat regula de a alege dintre trei ofertanţi, dar şi faptul că selecţia ofertei câştigătoare nu a respectat nici unul dintre criteriile stabilite prin Legea nr. 98/2016, selecţia nefiind transparentă, fondurile publice fiind fraudate cu ajutorul unor firme paravan".

Singurele afirmaţii critice regăsite în cuprinsul recursului, în sensul că instanţa de apel ar fi procedat nelegal prin hotărârea dată, prin aplicarea greşită a normelor de drept incidente speţei ori prin aceea că a dat o interpretare eronată situaţiei faptice a cererii, nu respectă exigenţa motivării recursului, având caracter general, imprecis ori impropriu controlului specific de legalitate, care nu vizează situaţii de fapt.

Astfel, Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Având în vedere considerentele expuse şi reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa şi având în vedere că intimatul-pârât B. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, fundamentul plăţii cheltuielilor de judecată fiind dat de culpa procesuală în care se află partea care a pierdut procesul.

Întrucât intimatul a dovedit cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 4000 RON cu factura seria x din data de 23 februarie 2025, aflată la dosar, Înalta Curte va obliga pe recurentul-reclamant la plata acestora, în favoarea intimatei B., însă nu în cuantumul menţionat, ci în aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere complexitatea redusă a cauzei şi soluţionarea acesteia la primul termen acordat în cauză, într-un cuantum redus la o valoare de 2000 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti prin Primar în calitate de succesor în drepturi al reclamantului Centrul Cultural şi de Tineret "A." împotriva deciziei civile nr. 1179A din data de 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III -a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 de RON reduse către intimata-pârâtă B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.