Inadmissibility of appeal against a definitive judgment rendered on appeal under the principle of legal certainty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as inadmissible, leaving intact the Court of Appeal's decision that had annulled a previous appeal for lack of signature. The dispute involved a claimant challenging the National Commission for Real Estate Compensation's decision to invalidate a property, which resulted in procedural confusion regarding jurisdiction and case suspension. The decisive legal basis was the principle of legal certainty and the exclusivity of statutory appellate routes, specifically Articles 457(1), 483(1), 496(1), and 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, which mandate that judgments rendered on appeal (including those deciding procedural nullities) are final and definitive, thereby rendering any subsequent appeal in cassation inadmissible as it constitutes a violation of the legal framework governing judicial decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 pct. 2 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against a definitive judgment rendered on appeal under the principle of legal certainty: A mai învederat că dispoziţiile art. 411 pct. 2 C. proc. civ., se referă la ambele părţi ale cauzei, şi a susţinut că încheierea recurată este nedreaptă, întrucât dreptul său de proprietate a fost prejudiciat prin faptul că intimata-pârâtă nu a răspuns în termenul legal cu privire la formularea întâmpinării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. x/2022 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. x din data de 12 mai 2022.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin sentinţa civilă nr. 303 din 16 februarie 2023 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 09 mai 2023 cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti iar prin sentinţa civilă nr. 3636 din 16 iunie 2023 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale a secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bucureşti şi declinată cauza în favoarea secţiei I Civile din cadrul Tribunalului Constanţa.
2. Încheierea Tribunalului Constanţa
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost dispusă suspendarea judecăţii cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
Împotriva aceste încheieri, reclamantul A. a declarat recurs.
3. Decizia Tribunalului Constanţa
Prin decizia civilă nr. 192/C, pronunţată în data de 12 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost admisă excepţia nulităţii, şi a fost anulat ca nesemnat recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii din data de 01 iulie 2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat instanţei de recurs să-i reexamineze situaţia şi să nu permită prejudicierea dreptului său de proprietate.
După expunerea situaţiei de fapt şi a litigiilor purtate în contradictoriu cu intimata-pârâtă, recurentul a arătat că suspendarea dosarului său este nelegală şi netemeinică, întrucât prin înscrisul transmis instanţei în data de 15 aprilie 2024 a încunoştinţat că nu poate fi prezent şi că cere judecarea procesului în baza actelor existente la dosarul cauzei.
A mai învederat că dispoziţiile art. 411 pct. 2 C. proc. civ., se referă la ambele părţi ale cauzei, şi a susţinut că încheierea recurată este nedreaptă, întrucât dreptul său de proprietate a fost prejudiciat prin faptul că intimata-pârâtă nu a răspuns în termenul legal cu privire la formularea întâmpinării.
5. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, motivat de faptul că s-a declarat recurs împotriva unei hotărâri date tot în recurs, care este şi definitivă.
Mai mult, intimata a precizat că prezentul recurs nu întruneşte nici exigenţele legale prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs nefiind semnată de recurent.
S-a mai invocat şi faptul că decizia civilă nr. 192/C, pronunţată în data de 12 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, nu poate fi casată, având în vedere faptul că recursul nu se încadrează în motivele de casare invocate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată prin întâmpinare, a cărei soluţionare este prioritară faţă de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei."
În vederea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii recursului, urmează a fi analizat regimul juridic al hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente.
În speţă, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului decizia civilă nr. 192/C, pronunţată în data de 12 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, hotărâre prin care a fost admisă excepţia nulităţii şi a fost anulat ca nesemnat recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii din data de 01 iulie 2024, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.
Pe cale de consecinţă, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, fiind pronunţată în recurs, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui nou recurs, întrucât părţile nu pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, în afară de căile de atac prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că exercitarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
O atare concluzie nu prejudiciază drepturile părţilor, ci dimpotrivă, acestea au posibilitatea de a-şi adapta conduita procesuală la dispoziţiile legii, ceea ce răspunde rigorilor unei proceduri echitabile.
În aceeaşi direcţie s-a pronunţat şi CEDO în jurisprudenţa sa, atunci când a reţinut că dreptul de acces la instanţe nu este absolut, există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit), aceasta în special în cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa, necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei).
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 192/C din data de 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.