Revision of nationalized asset restitution: Appeal allowed, decision quashed and remanded due to erroneous application of restoration deadline

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a deciziilor AAAS cu nr. 18, 29, 44, 45, 56, 58, 69 din 2017, şi să se dispună anularea acestora în tot, cu refacerea documentaţiei referitoare la recalcularea acţiunilor deţinute de autorii săi la fostele societăţi naţionalizate la 11 iunie 1948, obligarea AAAS de a acorda compensarea cu imobile şi/sau puncte la valoarea acţiunilor, valori actualizate cu rata inflaţiei la data executării hotărârii ce se va pronunţa.

A arătat în esenţă, faptul că intimata a negat validitatea oricăror calcule precedente privind cota, numărul de acţiuni, valoarea ANC/11 iunie 1948 si la 14.02.2001.

A mentionat ca prin sentinţa civilă nr. 1209/2001, irevocabilă, a fost obligată AAAS (fostă APAPS, fostă AVAS) să acorde masuri reparatorii şi pentru acţiunile deţinute de autorii săi la 11 iunie 1948.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 976 din 24 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis, în parte, contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

A anulat decizia nr. 69 din 24 noiembrie 2017 emisă de intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi a obligat pe intimată să emită decizie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea contestatorului, pentru cele 505 acţiuni deţinute de antecesorii săi B. şi C. la fosta societate D., în sumă de 1.019.358,5027 RON.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 904 din 8 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 976 din 24 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că decizia cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent se va emite pentru suma de 328.313,8235 RON.

A păstrat în rest sentinţa civilă apelată.

4. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei civile nr. 904 din 8 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, revizuentul a formulat şi cerere de repunere în termenul de revizuire de o lună, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Hotărârea pronunţată în revizuire:

Prin decizia nr. 619 A din 3 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a respins cererea de repunere în termen, ca tardiv formulată.

A admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 619 A din 3 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, revizuentul A. a formulat recurs.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 17 septembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia din 10 octombrie 2024, s-a dispus comunicarea recursului către intimată, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

8. Motivele de recurs:

Pe calea prezentului demers procesual, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării revizuirii cu care a învestit instanţa.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-revizuent A. a arătat că prin decizia recurată Curtea de Apel Bucureşti a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a respins ca tardivă cererea de repunere în termen având în vedere termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) prima frază C. proc. civ.

Astfel, instanţa de revizuire a încălcat prevederile art. 186 alin. (2) fraza a doua C. proc. civ., ce derogă de la termenul de 15 zile în cazul exercitării căilor de atac, dar şi dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, ce impun ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să fie exercitată nu în termen de 15 zile, ci în acelaşi termen în care se poate ataca decizia a cărei revizuire se solicită - termen pe care recurentul apreciază că l-a respectat prin depunerea cererii de repunere în termen în aceeaşi lună de la încetarea împiedicării (necunoaşterea integrală a hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o, având în vedere că doar din dispozitivul deciziei nu reiese contrarietatea de dezlegare a aceleiaşi chestiuni litigioase).

După prezentarea situaţiei de fapt care a determinat depunerea cererii de revizuire, concluzionând, recurentul-revizuent a arătat că prin considerentele de la pagina 4 din decizia recurată, curtea de apel a încălcat excepţia de strictă interpretare prevăzută la alin. (2) fraza a doua a art. 186 C. proc. civ., ce permite alt termen decât cel de 15 zile prevăzut de alin. (1) al aceluiaşi text de lege.

Apreciază că a declarat în termen legal calea de atac - o lună de la încetarea împiedicării, respectiv de la data când a luat cunoştinţă de întreaga decizie a cărei revizuire a solicitat-o.

De asemenea, admiţând tardivitatea cererii de repunere pe rol, instanţa de revizuire a încălcat implicit şi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiţând nelegal excepţia de tardivitate a cererii de revizuire.

9. Apărările formulate în cauză:

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A învederat că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulate de revizuent, ca tardiv formulată, având în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 si alin. (2) C. proc. civ., privind calculul termenelor, texte în raport de care cererea de repunere în termen putea fi formulată cel mai târziu la data de 25 martie 2024.

În continuare, a precizat că în mod corect instanţa a considerat aplicabile în speţă dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când a calculat momentul de început al termenului de repunere în termen în data de 08 iunie 2022, data pronunţării deciziei recurate, dată în raport de care termenul de revizuire s-a împlinit în 08 iulie 2022.

A mai precizat că formularea şi motiovarea unei cereri de revizuire nu depinde de cunoaşterea argumentării instanţei, şi ca atare, termenul pentru declararea revizuirii, curge de la data pronunţării, nefiind necesară cunoaşterea considerentelor deciziei a cărei revizuire se solicită.

Recurentul-revizuent a transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată.

10. Procedura de filtru:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 3 februarie 2025.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat în termen, fiind legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Raportul a fost comunicat părţilor la 17-18 februarie 2025.

Nu a fost transmis instanţei punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 25 martie 2025, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

Prin încheierea din 25 martie 2025, în complet de filtru s-a stabilit că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, neputând fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ., iar criticile evocate pot fi subsumate, pe anumite aspecte, dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa rămânând în pronunţare asupra admisibilităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 619 A din 3 iunie 2024, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi admis, casată decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în considerarea argumentelor ce succed:

În susţinerea cererii de recurs, recurentul a arătat că prin decizia civilă nr. 619 A din 3 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă cererea sa de repunere în termen, ca tardiv formulată, iar instanţa a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a respins ca tardivă cererea de revizuire pe care a formulată în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

În continuarea motivelor de recurs, a invocat faptul că decizia atacată cu revizuire i-a fost comunicată la data de 8 martie 2024, astfel că anterior acestei date nu a cunoscut considerentele pentru care instanţa de apel a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă AAAS, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a motiva cererea de revizuire.

În fundamentarea cererii sale de recurs, recurentul-revizuent a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a învederat că prin decizia recurată, Curtea de Apel Bucureşti a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a respins ca tardivă cererea de repunere în termen, raportându-se în mod greşit la termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) teza întâi, C. proc. civ.

Astfel, s-a precizat că instanţa de revizuire a încălcat prevederile art. 186 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., ce derogă de la termenul de 15 zile în cazul exercitării căilor de atac, dar şi dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, ce impun ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să fie exercitată nu în termen de 15 zile, ci în acelaşi termen în care se poate ataca decizia a cărei revizuire se solicită - termen pe care recurentul apreciază că l-a respectat prin depunerea cererii de repunere în termen în aceeaşi lună de la încetarea împiedicării (cunoaşterea integrală a hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o, având în vedere că doar din dispozitivul deciziei nu reiese contrarietatea de dezlegare a aceleiaşi chestiuni litigioase).

Înalta Curte reţine, în esenţă, că la baza soluţiei recurate se află argumentul potrivit căruia cererea de repunere în termenul pentru exercitarea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termen trebuie formulată, potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. civ., în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, depăşirea acestuia atrăgând tardivitatea cererii de repunere în termen.

Examinând corectitudinea aplicării normei de procedură, Înalta Curte constată incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 186 din C. proc. civ., potrivit cu care "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac." De asemenea, relevante sunt şi prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părţii şi care au drept situaţie premisă ipoteza unei cauze obiective, care nu putea fi prevăzută sau depăşită de către cel în cauză. Dispoziţiile art. 186 C. proc. civ. reprezintă un remediu judiciar de natură a înlătura sancţiunea decăderii din drept, ce intervine în ipoteza neexercitării dreptului procesual în termenul imperativ prevăzut de lege.

Această solicitare trebuie, la rândul său, a fi făcută în termenul defipt de lege, care se calculează de la data încetării împiedicării: 15 zile, ca termen general pentru formularea cererii de repunere în termen, sau o durată egală cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, atunci când se cere repunerea în termenul de exercitare a respectivei căi de atac.

Coroborând textele legale mai sus citate cu situaţia din speţă, Înalta Curte constată că la data de 02 aprilie 2024 recurentul a formulat revizuire împotriva deciziei civile nr. 904 din 8 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, solicitând totodată şi repunerea în termenul de revizuire de o lună impus de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că abia de la data comunicării deciziei motivate a fost în măsură să cunoască conţinutul complet al hotărârii, pentru a fi în măsură să verifice incidenţa cazului de revizuire.

Raportat la această situaţie factuală, curtea de apel a respins ca tardivă cererea de repunere în termenul de formulare a căii de atac şi, pe cale de consecinţă, a respins calea de atac ca tardiv formulată, considerând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 186 alin. (2) din C. proc. civ., în raport de care cererea de repunere în termen putea fi formulată cel mai târziu în 15 zile de la data comunicării hotărârii (moment în raport de care revizuentul pretinde că a încetat situaţia care l-a împiedicat să cunoască motivul de revizuire), respectiv putea fi formulată cel mult la data de 25 martie 2024.

Înalta Curte constată însă justificată critica recurentului, în sensul greşitei aplicări de către instanţa de apel a dispoziţiilor tezei I din art. 186 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în speţă erau incidente prevederile tezei a II-a din acelaşi alineat, potrivit cu care durata în care se putea formula cererea de repunere în termen nu era cea de 15 zile, cum a reţinut curtea de apel, ci o durată egală cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac formulate.

Cum, în speţă, potrivit art. 511 alin. (1) C. proc. civ., termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire este de o lună, rezultă în mod subsecvent, din prevederile art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., că cererea de repunere în termen putea fi formulată în termen de o lună de la data încetării împiedicării, adică o lună de la 08 martie 2024 - data comunicării deciziei civile nr. 904/2022, a cărei revizuire s-a solicitat.

Reţinând şi conţinutul dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ. privind modalitatea de calcul a termenelor, respectiv, când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, se observă că termenul pentru formularea cererii de repunere în termenul de revizuire, care a început să curgă de la data încetării presupusei împiedicări invocate, adică de la data comunicării deciziei (08 martie 2024 - fila x verso ds. Curtea de Apel Bucureşti, vol. II), s-a împlinit în data de 08 aprilie 2024, şi nu în data de 25 martie 2024, cum în mod greşit a reţinut Curtea de Apel Bucureşti.

În consecinţă, reţinând că cererea de repunere în termen a fost formulată în interiorul termenului legal, în raport de motivul de împiedicare invocat, Înalta Curte constată încălcarea de către prima instanţă a regulilor de procedură prevăzute de art. 186 alin. (2) C. proc. civ. şi vătămarea revizuentului prin respingerea cererii sale de repunere în termen ca tardivă, astfel că în baza art. 497 C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea analizării pe fond a cererii de repunere în termen, în raport de motivele prin care revizuentul îşi justifică depăşirea termenului de formulare a cererii de revizuire şi apoi să treacă la soluţionarea cererii de revizuire în funcţie de soluţia dată pe fond cererii de repunere în termen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 619A din 3 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiasi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.