Validity of voluntary partition contract contested for illicit purpose and fraud; appeal annulled for failure to pay judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x din data de 24 septembrie 2014 de BNP B., având ca obiect imobilul situat în Năvodari, str. x, compus din construcţiile C1 - locuinţă tip P+1E şi C2 - anexă.

Prin precizările scrise depuse la data de 26 septembrie 2022, reclamanta a arătat că solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de partaj voluntar, în principal, pentru cauză ilicită, potrivit dispoziţiilor art. 1238 alin. (2) C. civ., întrucât scopul pentru care a fost încheiat actul juridic nu a fost partajul în sine, ci scoaterea bunului din patrimoniul reclamantei în vederea creării unei stări de insolvenţă.

În subsidiar, aceeaşi sancţiune a nulităţii absolute a contractului de partaj voluntar a fost susţinută din perspectiva existenţei fraudei la lege, pentru aceleaşi motive de fapt.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 705 din data de 31 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2245 din data de 30 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A., ca nefondată. A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.460 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 48/C din data de 4 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termen şi a admis excepţia tardivităţii formulării apelului de către reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2245 din data de 30 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A..

A respins, ca tardiv, apelul formulat şi a obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata sumei de 1.500 de RON către intimata-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 48/C din data de 4 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs reclamanta A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 iunie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

În cuprinsul memoriului de recurs, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, în esenţă, a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 31 din Codul de procedură fiscală, cu privire la domiciliul fiscal, fiind ignorate, în opinia sa, şi prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată.

Totodată, a solicitat să fie avute în vedere şi dispoziţiile art. 163 C. proc. civ., referitoare la procedura de comunicare şi a susţinut că încălcarea dreptului la apărare este evidentă, atât timp cât hotărârea a fost comunicată practic la domiciliul intimatei-pârâte care este fiica sa.

A subliniat că a avut acelaşi domiciliu cu partea adversă, iar comunicarea corespondenţei la pârâtă nu poate acoperi regulile de procedură anterior menţionate.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea

În termen legal, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat: excepţia nulităţii recursului, în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. excepţia tardivităţii recursului; excepţia netimbrării recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, în dovedirea cărora a depus, ataşat întâmpinării, factura nr. x din data de 9 iulie 2024 (6.000 RON) şi dovada achitării acesteia - extras bancar.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 septembrie 2024, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 10 decembrie 2024.

La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2024, Înalta Curte reţinând că, în speţă, criticile de nelegalitate ale deciziei recurate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă formal partea a invocat incidenţa pct. 8 al aceluiaşi articol, a constatat că aceasta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Având în vedere ordinea invocării excepţiilor de către intimata-pârâtă în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, a apreciat că primează excepţia netimbrării recursului, însă, prealabil punerii în discuţie a acestei excepţii, a constatat că se impune amânarea judecăţii cauzei pentru a fi citată recurenta-reclamantă cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării recursului.

Ca atare, pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei la data de 21 ianuarie 2025, termen la care a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei netimbrării recursului.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, iar potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege; pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."

În speţă, prin rezoluţia din data de 27 iunie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.555,55 RON, în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi cu împrejurarea că, prin cererea de recurs, aceasta a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Această obligaţie a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 5 iulie 2024 şi, respectiv, la data de 10 iulie 2024, astfel cum rezultă din adresa şi din dovezile de înmânare aflate la dosar.

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) - prin care instanţa europeană a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului sau faptul că poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, prin adresa comunicată recurentei-reclamante i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind încunoştinţată despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeaşi adresă, i s-a comunicat că are posibilitatea de a formula, în condiţiile art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de ajutor public judiciar, precum şi, în temeiul art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2024, Înalta Curte a stabilit că recurenta-reclamantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aplicabile speţei întrucât criticile formulate de parte se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă partea a invocat incidenţa pct. 8.

Pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă prin încheierea din data de 10 decembrie 2024, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei la data de 21 ianuarie 2025, termen pentru care recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a-şi îndeplini această obligaţie, astfel cum rezultă din conceptul de citare şi din dovezile de înmânare a citaţiei aflate la dosar.

Recurenta-reclamantă nu a formulat nici cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.

Totodată, Înalta Curte constată că, deşi a fost legal înştiinţată în legătură cu obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 100 RON.

Înalta Curte reţine că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerinţe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidenţa unei nulităţi necondiţionate.

Curtea Constituţională a statuat în mod constat că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia de plată a acestor taxe fiind justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată.

Totodată, se reţine că, deşi prin prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 21 din Constituţia României se garantează dreptul de acces la justiţie, acest drept nu este unul absolut, fiind permise unele limitări (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).

Obligaţia plăţii taxelor judiciare de timbru reprezintă una dintre condiţiile sesizării legale a instanţelor judecătoreşti, nefiind considerată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, o limitare a dreptului de acces la o instanţă sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care să fie, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţie (Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58).

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru atrage incidenţa sancţiunii expres prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol, respectiv nulitatea recursului.

Ca atare, cum recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va anula recursul ca netimbrat.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că partea care a pierdut procesul este recurenta-reclamantă A., astfel că, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata către intimata-pârâtă A. a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 RON (dovedite potrivit înscrisurilor aflate la dosar), reduse în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei, a cărei judecată nu a presupus o analiză pe fond a motivelor de recurs, ci doar din perspectiva excepţiei netimbrării căii de atac, ceea ce determină concluzia unei complexităţi reduse a problemei de drept supuse judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 48/C din data de 4 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată, reduse în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în cuantum de 3.000 RON, către intimata-pârâtă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.