Conflict of jurisdiction for approval of forced execution against a court involving a former clerk: applicability of Article 127 C. proc. civ. to non-contentious proceedings

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

După deliberare, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 28 februarie 2025, sub nr. x/2025, petenta Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti "A. şi Asociaţii" a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite declanşate în dosarul execuţional nr. x/2025 împotriva debitorului Tribunalul Timiş, în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 908 din 8 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale din dosarul nr. x/2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Timişoara

Prin sentinţa civilă nr. 6812 din 14 martie 2025, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că regula de competenţă instituită de art. 651 C. proc. civ. este de ordine publică, în procedura executării silite cererile privind încuviinţarea executării fiind de competenţa instanţei de executare.

Judecătoria Timişoara a evocat prevederile art. 127 alin. (1) şi (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ., şi a apreciat că sintagma "cauză de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia" din conţinutul alin. (1) al acestui articol vizează cererile adresate instanţei de judecată, printre acestea enumerându-se şi cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) din cod.

Instanţa a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată în privinţa unui creditor care a avut calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Timiş, precum şi a unui debitor principal, respectiv Tribunalul Timiş cu sediul în municipiul Timişoara.

Referitor la Tribunalul Timiş, a arătat că este instanţa ierarhic superioară Judecătoriei Timişoara, care este instanţa de executare potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., fiind incidente, astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (1) raportate la cele ale alin. (2)1 şi alin. (3) din acest act normativ, care au caracter imperativ.

Deşi procedura încuviinţării executării silite este necontencioasă, instanţa a reţinut că executorul judecătoresc solicită încuviinţarea executării silite cerute de creditor împotriva debitorului. Adresându-se instanţei de executare, executorul judecătoresc acţionează pentru şi în numele creditorului, care este, în fapt, cel care declanşează demersul judiciar necontencios reglementat de art. 666 C. proc. civ., astfel că, în sensul art. 127 din cod, urmează a se avea în vedere calitatea părţilor din cadrul executării silite (creditorul şi debitorul).

3. Hotărârea Judecătoriei Oradea

Prin sentinţa civilă nr. 2436 din 4 aprilie 2025, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că în procedura necontencioasă, cum este cazul încuviinţării executării silite, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acest text de lege reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Totodată, a constatat că textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Judecătoria Oradea a apreciat că, în speţă, acest text de lege nu este incident, obiectul cauzei fiind încuviinţarea executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 527 C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Art. 666 din acelaşi act normativ, care reglementează soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, stipulează în sensul că debitorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică şi nu poate ataca încheierea. Ca atare, a apreciat că încuviinţarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluţionare, deşi este nevoie de intervenţia instanţei, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

În aceste circumstanţe, a constatat că art. 127 C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicarea în cauză, nefiind întrunită condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare din pricina calităţii părţii.

În raport de aceste considerente, Judecătoria Oradea a reţinut că instanţa de executare competentă să soluţioneze, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul/sediul debitorului, conform art. 651 alin. (1) din cod, respectiv Judecătoria Timişoara.

Pe de altă parte, cu luarea în considerare şi a modificărilor legislative în privinţa competenţei instanţei de executare, Judecătoria Oradea a arătat că, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Timişoara, în condiţiile în care creditorul, prin executorul judecătoresc, a sesizat una dintre instanţele competente alternativ să soluţioneze prezenta cererea, competenţa rămânând câştigată în favoarea instanţei alese de petent, prevederile art. 116 din cod fiind aplicabile.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Timişoara îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, pentru următoarele considerente:

Cererea asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă are ca obiect încuviinţarea executării silite a debitorului Tribunalul Timiş, solicitată de petenta Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti "A. şi Asociaţii", la cererea creditoarei B., în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 908 din 8 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale din dosarul nr. x/2018.

Prin această din urmă hotărâre, pârâtul Tribunalul Timiş a fost obligat să elibereze reclamantei o adeverinţă care să cuprindă veniturile salariale de care a beneficiat în perioada desfăşurării activităţii de grefier la această instanţă, cu evidenţierea sporului de toxicitate şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în scopul valorificării la Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Prin cererea depusă la organul de executare, pe baza căreia s-a format dosarul de executare nr. 847//2025, creditoarea B. a învederat că a fost angajată pe un post de grefier la Tribunalul Timiş până la data de 1 decembrie 2018, în prezent fiind pensionară.

În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea părţilor, instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, Judecătoria Timişoara reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Oradea apreciind că aceste norme nu sunt aplicabile faţă de caracterul necontencios al cererii de încuviinţare a executării silite, ci cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...). (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform art. 127 C. proc. civ., (1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul, care are calitatea de reclamant, precum şi o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

Scopul reglementării dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. este de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin aceste norme sunt nominalizaţi subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de instanţele la care aceştia funcţionează.

Sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, în spectrul acestora fiind incluse şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, creditoarea nu deţinea la momentul sesizării instanţei şi nu deţine nici în prezent calitatea de grefier la Tribunalul Timiş, fiind pensionară de la data de 1 decembrie 2018, potrivit susţinerilor expuse de aceasta în cuprinsul cererii de sesizare a organului de executare.

De altfel, precum s-a arătat în cele ce preced, demersul judiciar finalizat prin pronunţarea titlului executoriu în baza căruia a solicitat încuviinţarea executării silite a fost iniţiat în vederea obţinerii unei adeverinţe care să includă sporurile salariale de care a beneficiat în perioada în care a fost încadrată în muncă, pentru a fi valorificată la Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

În aceste condiţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2), (2)1 şi 3 C. proc. civ. în sensul existenţei unui drept de opţiune al creditoarei în alegerea instanţei competente, aceasta înţelegând să opteze pentru instanţa de la sediul debitorului Tribunalul Timiş, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sediu aflat, la data sesizării organului de executare, în municipiul Timişoara, Piaţa Ţepeş Vodă nr. 2A, jud. Timiş, respectiv în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Timişoara.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din acest act normativ, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.