Exclusive territorial jurisdiction of consumer domicile under Art. 121 CPC and its inalienability in small claims proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Oradea Court, effectively rejecting the Făgăraș Court’s initial declination based on the defendant consumer’s domicile. The dispute involved a small claims action initiated by a professional creditor against a consumer for the payment of outstanding debts, late penalties, and termination fees arising from a service supply contract, where both lower courts initially rejected territorial jurisdiction in favor of the other. Relying on Article 121 of the Civil Procedure Code, the court established that claims by a professional against a consumer fall under exclusive territorial jurisdiction of the consumer’s domicile court; it clarified that this exclusive competence cannot be altered by prior party agreements under Article 126(2), as the reference to common law rules in Article 1028 does not waive the specific protective jurisdiction for consumers, thereby affirming the Oradea Court’s authority to adjudicate the matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, art. 3 alin. (2) C. civ, art. 1028 C. proc. civ, art. 121 C. proc. civ, art. 126 alin. (2) C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction of consumer domicile under Art. 121 CPC and its inalienability in small claims proceedings: The dispute involved a small claims action initiated by a professional creditor against a consumer for the payment of outstanding debts, late penalties, and termination fees arising from a service supply contract, where both lower courts initially rejected territorial jurisdiction in favor of the other. Relying on Article 121 of the Civil Procedure Code, the court established that claims by a professional against a consumer fall under exclusive territorial jurisdiction of the consumer’s domicile court; it clarified that this exclusive competence cannot be altered by prior party agreements under Article 126(2), as the reference to common law rules in Article 1028 does not waive the specific protective jurisdiction for consumers, thereby affirming the Oradea Court’s authority to adjudicate the matter.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the exclusive territorial jurisdiction of the court at the consumer's domicile for claims brought by a professional against a consumer, serving as the main ground for assigning the case to the Oradea Court.
Procedural rule governing the manner in which the solution was made available to the parties through the clerk.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 mai 2025
După deliberare, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de valoare redusă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş la 2 septembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata debitului principal în cuantum de 760,59 RON şi a penalităţilor de întârziere în valoare de 61,61 RON, calculate de creditorul cedent şi înregistrate pe facturile emise, până la data cesiunii de creanţă; la plata a penalităţilor de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii debitului principal, de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data achitării integrale a sumelor restante; în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare (dobânda legala + 4%) de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data plăţii; a sumei rezultând din daune reziliere/taxe reziliere şi echipamente în cuantum de 1,865.78 RON, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi următ. C. proc. civ., ale art. 1566 şi următ. C. civ. şi pe cele ale art. 2 şi art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011.
2. Hotărârea Judecătoriei Făgăraş
Prin sentinţa civilă nr. 190/CC din 20 februarie 2025, Judecătoria Făgăraş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Făgăraş a reţinut, cu privire la calitatea părţilor din proces, că raportul juridic vizează un consumator şi un profesionist, şi că acesta se circumscrie dispoziţiilor art. 2 pct. 2 şi a din O.G. nr. 21/1992 şi art. 3 alin. (2) C. civ.
Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a notat că, raportat la specificitatea procedurii, potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererile de valoare redusă, din punct de vedere material, aparţine judecătoriei, iar din punct de vedere teritorial, că legiuitorul face trimitere la dispoziţiile de drept comun.
În considerarea calităţii părţilor de profesionist-consumator, Judecătoria Făgăraş a constatat că legiuitorul a statuat o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului, potrivit prevederilor art. 121 C. proc. civ.
Reţinând că domiciliul pârâtului, în calitate de consumator, se află în municipiul Oradea, jud. Bihor, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
3. Hotărârea Judecătoriei Oradea
Prin sentinţa civilă nr. 905 din 14 martie 2025, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Făgăraş competenţa de soluţionare a cauzei. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că normele prevăzute de art. 121 C. proc. civ. stabilesc o competenţă exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului. Având în vedere trimiterea la dispoziţiile art. 126 alin. (2) din acelaşi act normativ, a remarcat că părţile au posibilitatea să înlăture această competenţă.
Faptul că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire a fost apreciat că nu are relevanţă, întrucât, constituind o excepţie, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din cod sunt de strictă interpretare, neavând relevanţă momentul la care părţile au posibilitatea înlăturării competenţei exclusive şi/sau dacă au încheiat sau nu o convenţie privind alegerea instanţei competente.
Reţinând că părţile au posibilitatea să înlăture competenţa exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ., faţă de prevederile art. 129 alin. (3) din acelaşi act normativ, a reţinut că necompetenţa este de ordine privată.
Judecătoria Oradea a notat că, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată putea fi invocată doar de pârât prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu era obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe, neinvocarea necompetenţei de către pârât atrăgând competenţa de soluţionare a cauzei de către instanţa învestită de reclamantă, respectiv a Judecătoriei Făgăraş.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Oradea îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Litigiul asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă are ca obiect cererea de valoare redusă, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata debitului principal în cuantum de 760,59 RON şi a penalităţilor de întârziere în valoare de 61,61 RON, calculate de creditorul cedent şi înregistrate pe facturile emise, până la data cesiunii de creanţă; la plata penalităţilor de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii debitului principal, de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data achitării integrale a sumelor restante; în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare (dobânda legala + 4%) de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data plăţii; a sumei rezultând din daune reziliere/taxe reziliere şi echipamente în cuantum de 1,865.78 RON, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că aceste pretenţii pecuniare provin din neexecutarea de către pârât a obligaţiilor asumate prin contractul de furnizare servicii nr. x, completat cu contractul nr. x din 16 aprilie 2018.
Înalta Curte constată că, potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
Conform art. 3 alin. (2) C. civ., sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.
Referitor la competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de valoare redusă, dispoziţiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că aceasta se stabileşte "potrivit dreptului comun".
Potrivit art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."
În considerarea calităţii părţilor de profesionist/consumator, prin norma legală enunţată legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului.
În prezenta cauză, din verificările efectuate din oficiu de Judecătoria Făgăraş la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că de la data de 10 iunie 2024, domiciliul activ al pârâtului B., consumator în raportul juridic dedus judecăţii, este în municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor.
Este greşită interpretarea în sensul că părţile au posibilitatea să înlăture competenţa instituită la art. 121 C. proc. civ., pe motiv că, faţă de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ nu prezintă relevanţă momentul la care optează pentru înlăturarea competenţei exclusive, în condiţiile în care dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în litigiile din materia protecţiei consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.