Competent court for European Certificate fixed as first-instance court, negative jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2025 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2025, petenta A. a solicitat eliberarea certificatului european prevăzut la art. 53 şi Anexa nr. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, cu privire la sentinţa penală nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2022, precum şi cu privire la decizia penală nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în acelaşi dosar.

Prin încheierea din 14 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea petentei cu privire la emiterea unui certificat privind sentinţa menţionată, iar în ceea ce priveşte decizia nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a disjuns cererea, dispunând formarea dosarului nr. x/2025

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin încheierea din camera de consiliu din 14 martie 2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite certificatul prevăzut în anexa I din Regulamentul (CE) nr. 1215/12-dec-2012 aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită, potrivit art. 3 alin. (1) din cadrul subcapitolului I4 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, potrivit căruia, în cazul hotărârilor judecătoreşti, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau anexa II din acelaşi regulament aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin încheierea din camera de consiliu din 31 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul prevederilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, curtea a făcut referire la dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, respectiv la cele ale art. 3 alin. (1) din cadrul art. I4 din O.U.G. nr. 119/2006, reţinând că acestea prevăd următoarele:

"În cazul hotărârilor judecătoreşti, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din acelaşi regulament aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită."

În ce priveşte sintagma "instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită", curtea a apreciat că aceasta se referă, în toate cazurile, la prima instanţă care a pronunţat hotărârea, indiferent că aceasta a fost reformată în căile de atac, întrucât, această instanţă este cea care a pronunţat hotărârea în sensul prevederilor legale analizate, hotărâre care face obiectul căilor de atac prevăzute de lege şi care astfel, poate fi doar reformată, nu însă şi eliminată din punct de vedere juridic. A arătat că un argument în acest sens a arătat că este şi faptul că ceea ce se doreşte a se executa este hotărârea care cuprinde acele menţiuni a căror executare se intenţionează.

Curtea a constatat că, în speţă, petenta a învederat, prin cererea formulată, că solicită emiterea certificatului european în vederea punerii în executare a sentinţei civile în Irlanda şi Olanda.

Totodată, a reţinut că hotărârile vizate au fost pronunţate în procesul penal în cadrul căruia a fost soluţionată şi latura civilă a cauzei, titlul executoriu cu privire la acest aspect fiind reprezentat de sentinţa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti care nu a fost reformată în calea de atac.

Ca atare, a considerat că instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei executare se solicită este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din cadrul art. I4 din O.U.G. nr. 119/2006.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la 19 februarie 2025, petenta A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti eliberarea certificatului european prevăzut la art. 53 şi anexa I din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, cu privire la sentinţa penală nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2022, precum şi cu privire la decizia penală nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în acelaşi dosar.

Prin încheierea din 14 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea petentei cu privire la emiterea unui certificat privind sentinţa menţionată, iar în ceea ce priveşte decizia nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală cererea a fost disjunsă, dispunându-se formarea dosarului nr. x/2025

Referitor la această din urmă cerere, la termenul de judecată din 14 martie 2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a invocat excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din cadrul subcapitolului I4 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, competenţa de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din acelaşi regulament aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită.

Învestită fiind prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a declarat necompetentă din punct de vedere material să soluţioneze cauza, sintagma "instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei recunoaştere se solicită" din cuprinsul dispoziţiilor legale anterior menţionate fiind interpretată în sensul că aceasta se referă la prima instanţă care a pronunţat hotărârea, indiferent dacă aceasta a fost reformată în căile de atac.

Referitor la competenţa de soluţionare a cererii privind emiterea unui certificat european în condiţiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, art. 3 alin. (1) din cadrul art. I4 din O.U.G. nr. 119/2006 prevede, în vederea aplicării regulamentului, că, "În cazul hotărârilor judecătoreşti, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din acelaşi regulament aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită."

Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 950 din 22 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A., inculpatul B., condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fiind obligat la plata către aceasta, în calitate de parte civilă, a sumelor de 11.100 euro şi 50.067 RON, cu titlu de daune materiale.

Prin decizia nr. 151A din 31 ianuarie 2025, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a menţinut dispoziţiile primei instanţe cu privire la admiterea în parte a acţiunii civile şi obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, apelul declarat de partea civilă împotriva sentinţei penale nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti fiind respins, ca nefondat.

Prin cererea cu care Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost sesizată, petenta a învederat că solicită eliberarea certificatelor europene prevăzute de art. 53 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti în Irlanda şi Olanda.

Cu alte cuvinte, scopul obţinerii certificatelor solicitate vizează, exclusiv, punerea în executare a laturii civile a cauzei penale, în modalitatea în care aceasta a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, care reprezintă titlul executoriu, hotărârea fiind, în speţă, menţinută prin decizia nr. 151A din 31 ianuarie 2025, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În aceste condiţii, sintagma "instanţa care a pronunţat hotărârea" din conţinutul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din cadrul art. I4 din O.U.G. nr. 119/2006 se referă la prima instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.