Negative jurisdiction conflict resolved: Brașov Court retains divorce and partition case.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

După deliberare, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 28 octombrie 2021, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, să se constate că din masa partajabilă fac parte mai multe bunuri mobile, iar cota-parte a fiecăreia dintre ei este de 50%, şi să se partajeze aceste bunuri prin atribuirea lor către pârâtă, cu plata unei sulte.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 379, art. 383 alin. (3), art. 669-686 C. civ., precum şi pe cele ale art. 980-996 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 4740 din 14 mai 2024, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de pârâtă, prin curator, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţelor menţionate în ipotezele reglementate.

Cu privire la stabilirea judecătoriei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze litigiul, instanţa a constatat că, potrivit declaraţiei martorului C., audiat în cauză, ultima locuinţă comună a părţilor a fost în Spania, anterior, acestea locuind în judeţul Suceava. După întoarcerea în ţară, reclamantul şi-a stabilit locuinţa în municipiul Braşov, pârâta în comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava, iar acest aspect a fost confirmat de verificările efectuate în sistemul Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei şi Administrarea Bazelor de Date.

Judecătoria Braşov a constatat că afirmaţia reclamantului, potrivit căreia, la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta locuia în Spania, Arbeca, Provincia Lleida, Crta de Vinaixa nr. 5 nu a fost dovedită.

În aceste condiţii, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că judecătoria competentă să soluţioneze cauza este cea în circumscripţia căreia se află locuinţa pârâtei, respectiv Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Referitor la cererile accesorii acţiunii de divorţ a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., Judecătoria Câmpulung Moldovenesc fiind competentă să le soluţioneze.

3. Hotărârea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin sentinţa civilă nr. 163 din 4 martie 2025, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că Judecătoria Braşov, la primul termen stabilit în cauză la care părţile au fost legal citate, 14 iunie 2022, conform dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., nu doar că a pus în discuţia părţilor competenţa sa în soluţionarea cererii, ci a stabilit că, raportat la prevederile menţionate, precum şi la cele ale art. 915 C. proc. civ., este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, şi a acordat cuvântul asupra probatoriului.

Totodată, a apreciat că modificarea compunerii completului de judecată pe parcursul soluţionării dosarului, după momentul administrării probatoriului, nu justifică invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, după multiplele termene de judecată acordate şi după ce a statuat asupra competenţei sale.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că aparţine Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, pentru următoarele considerente:

La 28 octombrie 2021, pe rolul Judecătoriei Braşov a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, să se constate că din masa partajabilă fac parte mai multe bunuri mobile, iar cota fiecărei părţi este de 50%, partajarea bunurilor urmând a se face prin atribuirea către pârâtă cu plata unei sulte.

Prin cererea depusă la 8 noiembrie 2021, reclamantul a solicitat reducerea şi eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa pentru soluţionarea acţiunii civile. Cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 13 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2021.

Potrivit rezoluţiei din 14 aprilie 2022, primul termen stabilit în cauză de Judecătoria Braşov a fost la 14 iunie 2022, când s-a dispus citarea părţilor în şedinţă publică pentru soluţionarea litigiului.

La termenul de judecată menţionat, Judecătoria Braşov, verificându-şi din oficiu competenţa, prin raportare la dispoziţiile art. 131 şi art. 915 C. proc. civ., a apreciat că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze cauza şi a pus în discuţie probatoriul propus de părţi.

Ulterior, a acordat mai multe termene de judecată faţă de neîndeplinirea procedurii de citare a pârâtei, iar la 22 februarie 2023, a procedat la desemnarea unui curator special pentru aceasta.

La termenul din 29 noiembrie 2023, Judecătoria Braşov a audiat martorul C. şi a dispus amânarea judecăţii la 21 februarie 2024 în vederea citării pârâtei la adresa ce a rezultat din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Informatizată a Persoanelor (în comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava), prorogând pronunţarea asupra utilităţii probei cu interogatoriul pârâtei şi punând în vedere reclamantului să propună probe pentru soluţionarea cererii de partaj.

La termenul menţionat, Judecătoria Braşov şi-a verificat din nou competenţa în raport de dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. şi a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 4740 pronunţată la 14 mai 2024, prin raportare la dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Faţă de aspectele factuale relevate, Înalta Curte constată că, sub aspectul termenului la care instanţa trebuie să îşi verifice competenţa generală, materială şi teritorială, dispoziţiile art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. prevăd anumite limite procedurale, stabilind obligaţia judecătorului de a verifica din oficiu competenţa la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", excepţia pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, primul termen de judecată, în sensul prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., la care procedura de citare a părţilor a fost constată ca fiind legal îndeplinită, a fost cel din 14 iunie 2022, când Judecătoria Braşov s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza şi a încuviinţat cererea de probatorii formulată de reclamant.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi ridicată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Primul termen de judecată la care părţile au sunt legal citate în faţa primei instanţe reprezintă un moment de referinţă în desfăşurarea judecaţii, întrucât determină declanşarea procedurii judiciare propriu-zise. Acesta este motivul pentru care legiuitorul, prin art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit că, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Astfel cum s-a arătat, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată, din oficiu, la termenul din 21 februarie 2024, ulterior administrării probei testimoniale solicitate de reclamant.

Prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în condiţiile prevăzute de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. - la primul termen de judecată la care s-a constatat că părţile au fost legal citate - Judecătoria Braşov a rămas competentă să soluţioneze cauza, nemaiputându-se dezînvesti, prin invocarea din oficiu a excepţiei la un termen ulterior.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor legale evocate, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.