Admissibility of constitutional exception challenging legal advisers' association statutes in judicial error compensation litigation

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 19 august 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2021 a fost înregistrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2420 din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Prin notele scrise înregistrate în dosarul menţionat, la 24 februarie 2025, recurentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003, în interpretarea dată prin decizia nr. 7/2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, petentul a învederat că Înalta Curte, prin dezlegările din decizia nr. 7/2024, potrivit cărora consilierii juridici nu sunt obligaţi să se înscrie în formele de asociere şi în tabloul cu drept de exercitare, a încălcat dispoziţiile art. 61, art. 124, art. 126 alin. (1) şi (2), art. 15, art. 4 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

2. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstuţionalitate

Prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021, cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7/22.04.2024, pronunţată în recurs în interesul legii.

3. Recursul

Împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs petentul A..

Prin criticile invocate în susţinerea recursului, recurentul a arătat că în mod greşit s-a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost motivată corespunzător, în sensul că nu a fost evocată o argumentaţie juridică referitoare la relaţia de contrarietate dintre dispoziţiile art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003 şi normele constituţionale pretins încălcate şi nici cu privire la existenţa legăturii prevederilor legale contestate cu soluţionarea recursului.

Totodată, a afirmat că hotărârea recurată este precar motivată, întrucât nu s-a argumentat motivul pentru care s-a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu cauza.

4. Apărările formulate

Legal citat, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, nu a depus întâmpinare.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit termen pentru soluţionarea recursului în şedinţa publică din 15 mai 2025, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată menţionat, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În esenţă, criticile recurentului privesc soluţia de inadmisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7 din 22 aprilie 2024, pronunţată în recurs în interesul legii, care ar fi fost respinsă pe motiv că aserţiunile invocate în susţinerea acesteia erau lipsite de fundament juridic, iar normele legale contestate nu prezentau relevanţă pentru soluţionarea cauzei.

Concret, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurent în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a vizat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 514/2003, potrivit cărora "Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice", dar şi pe cele ale art. 20 din acelaşi act normativ, care stipulează că, "În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile. (2) Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege. (3) Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice."

Cererea de sesizare a fost formulată raportat la interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 7 din 22 aprilie 2024, prin care s-a statuat că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România."

Susţinând că prin această statuare Înalta Curte a făcut inaplicabile dispoziţiile Legii nr. 514/203, arogându-şi atribuţii constituţionale, recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 53, art. 61, art. 124 şi art. 126 alin. (1)-(3) din Constituţia României.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în cadrul căruia cererea de sesizare a fost formulată, se constată că acesta a avut ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2420 din 20 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă într-o cauză ce a vizat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare ca urmare a judecăţii realizate în unele dosare soluţionate de Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte urmează a valida soluţia pronunţată asupra acesteia şi a reţine că, deşi valorificarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a solicitat în cadrul unui litigiu pendinte şi că normele pretins neconstituţionale privesc dispoziţii cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (Legea nr. 514/2003), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate.

Referitor la condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că una dintre acestea este reprezentată de existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în orice fază procesuală s-ar afla şi oricare ar fi obiectul acesteia.

În raport de această reglementare, se impune efectuarea unei analize a interesului procesual al recurentului cu privire la rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual, precum şi a stadiului în care pricina se află.

Potrivit obiectului de reglementare, dispoziţiile legale evocate vizează, pe de o parte, norme privitoare la formele în care consilierii juridici se pot asocia/constitui în vederea exercitării profesiei (art. 5 din Legea nr. 514/2003), iar, pe de altă parte, la organizarea şi protecţia profesiei de consilier juridic (art. 20 din acest act normativ).

În cauză, precum s-a arătat, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată de recurent prin prisma interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie acestor prevederi legale prin decizia nr. 7/2024, pronunţată în recurs în interesul legii, dar şi în contextul formulării întâmpinării în recurs de către pârâtul Statul Român, prin consilier juridic.

Contrar susţinerilor recurentului, este corectă constatarea Înaltei Curţi, în sensul că între prevederile legale vizate de neconstituţionalitate şi cauza dedusă judecăţii nu există conexiunea stipulată la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar o eventuală sesizare a Curţii Constituţionale ar fi nejustificată, de vreme ce aceste norme nu pot conduce la soluţionarea litigiului în care cererea de sesizare a fost formulată, care, prin raportare la obiectul său (repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare), presupune aplicarea altor norme de drept, iar nu a celor pretins afectate de neconstituţionalitate.

Pentru a fi admisibilă şi a genera în sarcina instanţei obligaţia de înaintare a cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se solicită a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei, în acest sens, Curtea Constituţională statuând că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune "atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului" (a se vedea, spre pildă, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragr. 19).

În contextul pendinte, susţinerile recurentului, în sensul că soluţia instanţei nu este adecvat motivată sunt nefondate, de vreme ce analiza efectuată în prezenta cale extraordinară de atac relevă contrariul, respectiv o indicare a argumentelor care au condus la adoptarea acesteia, respectiv că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu îndeplineşte cumulativ cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, lipsind legătura sa cu cauza dedusă judecăţii.

Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a formulat vreo susţinere cu privire la existenţa legăturii dispoziţiilor constituţionale pretins încălcate cu soluţionarea recursului iar aceste prevederi legale nu au fost avute în vedere de Înalta Curte la soluţionarea recursului, normele de drept aplicate fiind cele ale art. 96 din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare anterior modificării survenite prin Legea nr. 242/2028, dar şi ulterior acesteia, în raport de care s-a remarcat că în cauza dedusă judecăţii nu s-a putut reţine pretinsa săvârşire a erorilor judiciare reclamate. Aşadar, nu poate fi reţinută nelegalitatea încheierii atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune nu poate viza norme străine de soluţionarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.