Hospital cost reimbursement claim: annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty despite prior withdrawal

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.03.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanta Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5.874,11 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părţilor vătămate A. (1.979,29 RON), B. (909 RON), C. (828,75 RON), D. (840,82 RON), E. (1.346,25 RON).

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Târgovişte

Prin sentinţa civilă nr. 3775 din 14 noiembrie 2017, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A., invocată din oficiu, a respins acţiunea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul A., în contradictoriu cu asigurătorul F. S.A., reprezentată legal de G. în calitate de lichidator judiciar.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa

Prin decizia civilă nr. 254 din 05 aprilie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 3775/14.11.2017, pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. x/2017. A păstrat sentinţa apelată. A luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti

Prin decizia civilă nr. 106 din 12 martie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimarea recursului declarat de recurentul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 254/05.04.2018, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 106 din 12 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul A., fără a proceda la motivarea acestuia.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 14 mai 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.

La data de 19 martie 2024, recurentul-pârât A. a depus o cerere de retragere a recursului, motivată de faptul că acesta a fost formulat din eroare.

Cererea de recurs şi cererea de retragere a recursului formulate de recurentul-pârât A. au fost comunicate intimatului Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti la data de 25 iunie 2024 şi intimatei S.C. F. S.A., care nu au formulat întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul a fost declarat în termen şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ.

În legătură cu timbrajul, s-a reţinut că recurentul nu a făcut dovadă achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă soluţionării recursului, fiindu-i pusă în vedere prin raport această obligaţie, sub sancţiunea anulării recursului.

Totodată, raportorul a reţinut că recurentul-pârât nu a procedat la motivarea recursului, revenind completului de filtru să aprecieze dacă, în speţă, este incidentă sancţiunea nulităţii reglementată de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în 31.01, 03.02 şi 07.02.2025, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (...) pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 30 mai 2024, de verificare şi regularizare a cererii de recurs, instanţa a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instantă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului, în data de 27 iunie 2024, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar.

Întrucât recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza alte aspecte deduse judecăţii, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza cererii de renunţare la judecata recursului, formulată de recurentul-pârât A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 106 din 12 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.