Judicial interdiction competence: domicile fixed at filing date under Art. 107(2) CPC defeats subsequent institutional transfers

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 13.07.2023, sub nr. x/2023, petentul A. în contradictoriu cu intimata B. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună punerea sub interdicţie a pârâtei şi numirea reclamantului în calitate de tutore special, în vederea reprezentării acesteia şi a administrării bunurilor sale.

Prin sentinţa civilă nr. 1099 din 07 august 2023, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

A reţinut că, în cauză, persoana ocrotită pentru care se solicită măsurile pe protecţie este intimata B., care faptic se află instituţionalizată la Centrul pentru Persoanele Vârstnice Mioveni, cu punct de lucru în Com. Mărăcineni, sat Mărăcineni, str. x, jud. Argeş .

În privinţa noţiunii de domiciliu a apreciat că aceasta trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând unde persoana ocrotită locuieşte efectiv, iar nu unde îşi are înscris domiciliul în cartea de identitate.

Astfel, constatând că intimata nu domiciliază efectiv la adresa din jud. Dâmboviţa, a dispus declinarea competenţei teritoriale a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află comună Mărăcineni, unde intimata are locuinţa obişnuită.

Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 820/2025 din 07 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reprezantanta Ministerului Public, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa făcut aplicarea aceloraşi dispoziţii legale reţinute şi de Judecătoria Găeşti, şi anume art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă a apreciat că persoana ocrotită se află internată în Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi Pucioasa, astfel cum reiese din adresă nr. 13890/27.11.2024 a UAT Comuna Mărăcineni.

Astfel, constatând că Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi Pucioasa se află în raza de competenţă a Judecătoriei Pucioasa, instanţa a reţinut că această din urmă este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Primind dosarul, Judecătoria Pucioasa, prin sentinţa nr. 384 din 26 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a făcut aplicarea, şi în acest caz a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că prezenta cerere de chemare în judecată este de competenţa instanţei de tutelă iar, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ., instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

A constatat instanţa, sub acest aspect, că în faţa Judecătoriei Piteşti excepţia de necompetentă a fost invocată la al şaselea termen de judecată, direct în faza dezbaterilor asupra fondului cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., aspect ce atrage câştigarea în mod definitiv a competenţei de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Totodată, a reţinut că la data de 18.03.2025, DGASPC Dâmboviţa a depus la dosarul cauzei o adresă şi o dispoziţie din care rezultă că persoană ocrotită este internată în C. în comună Albota, jud. Argeş, începând cu data de 28.11.2024, încetând furnizarea serviciilor oferite de Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi Pucioasa. Aşadar, la momentul invocării şi admiterii excepţiei de necompetentă, persoana ocrotită se află pe raza de competenţă a Judecătoriei Piteşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea petentului A. de punere sub interdicţie a fiicei sale, intimata B., şi numirea acestuia în calitate de tutore al intimatei.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Găeşti, Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Pucioasa şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 936 şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind diferit în legătură cu locul unde se află instituţionalizată persoana a cărei punere sub interdicţie se solicită.

Cererea a cărei soluţionare este în dispută sub aspectul competenţei teritoriale are ca obiect măsura de punere sub interdicţie, cu privire la care art. 936 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul."

Textul legal precitat se încadrează în "Procedura punerii sub interdicţie judecătorească", reglementată în Titlul II al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale" motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare specialia generalibus derogant, prevederile cuprinse în art. 936 din C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Chestiunea de drept care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o articolelor de lege incidente în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente, prin raportare la reşedinţa părţii, care s-a schimbat de la data sesizării instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar conform art. 89 din C. civ., "(1) Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Rezultă aşadar că noţiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că îşi are locuinţa principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenţia" de a avea acolo locuinţa principală.

Noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Astfel cum reiese din susţinerile petentului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, şi cum se confirmă prin Referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Mărăcineni la 25.06.2024, intimata B. se află instituţionalizată în cadrul D., cu punct de lucru în comuna Mărăcineni, sat Mărăcineni, str. x, jud. Argeş, începând cu data de 14.02.2023.

Înalta Curte reţine, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumţia legală că intimata B. şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea unde locuieşte efectiv, la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată această locuinţă fiind, aşa cum s-a arătat, în comuna Mărăcineni, sat Mărăcineni, str. x, jud. Argeş, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piteşti.

Faptul că, începând cu data de 27.11.2024, locuinţa intimatei a fost schimbată la Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi Pucioasa, astfel cum reiese din adresa UAT Mărăcineni nr. 13890/27.11.2024 nu prezintă relevantă, pe de-o parte, întrucât această mutare este una temporară, dispusă pentru un termen de 90 zile iar, pe de altă parte, întrucât determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecaţii trebuie făcută prin raportare la data formulării acţiunii, respectiv 13.07.2023, iar nu ulterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce priveşte domiciliul părţilor în cauză, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că: "Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

Prin urmare, prevederile art. 936 C. proc. civ. coroborate cu cele ale alin. (2) al art. 107 din acelaşi cod reglementează expres momentul determinării instanţei competente, respectiv acela al sesizării instanţei, astfel că, în situaţia de faţă, sunt nerelevante orice schimbări ulterioare referitoare la domiciliul intimatei.

Ca atare, din interpretarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., schimbarea locuinţei intimatei, care a atras competenţa unei anumite instanţe, cum este în cazul de faţă, nu poate determina declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află noul domiciliu/noua reşedinţă a acesteia, instanţa iniţial învestită rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Mai mult decât atât, nu poate rămâne neobservat şi faptul că în C. proc. civ. sunt cuprinse reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În speţă, se constată că Judecătoria Piteşti a pus în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică, invocată de Ministerul Public după deschiderea dezbaterilor, la al şaselea termen de judecată, deşi la toate termenele de judecată anterioare celui din 23 ianuarie 2025 procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Or, dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţate în recurs în interesul legii, "chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat..."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă, aşadar, că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Faţă de considerentele prezentate, având în vedere că Judecătoria Piteşti a invocat excepţia de necompetenţă în soluţionarea cererii cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi văzând că locuinţa efectivă a intimatei E. se află în comuna Mărăcineni, jud. Argeş, iar mutarea acesteia în localitatea Pucioasa a avut doar un caracter temporar, şi nu poate fi luată în considerare, fiind ulterioară sesizării instanţei, Înalta Curte constată că Judecătoria Piteşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.