Competence conflict resolved in favor of enforcement-authorization court for execution objection

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 20.11.2023, sub nr. x/2023, formulată de contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., s-a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 454/2021 al BEJ B. pentru suma de 12.377,59 RON, precum şi întoarcerea executării, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2950/24.04.2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, executarea silită se efectuează împotriva debitorului Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala de Căi Ferate Craiova, executarea silită fiind încuviinţată exclusiv împotriva acestuia, şi nu împotriva Companiei Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., astfel că, în baza dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul Sucursalei Craiova. În argumentarea acestei soluţii a reţinut şi incidenţa Deciziei privind recursul în interesul legii nr. 6/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că, în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Craiova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1194 din data de 05 februarie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea sentinţei civile de declinare a competenţei, instanţa a reţinut incidenţa Deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii prin care a fost clarificată noţiunea de instanţă de executare şi principiul unicităţii instanţei de executare, concluzionându-se, în esenţă, că instanţa de judecată care a încuviinţat executarea silită devine instanţă de executare şi este competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, precum şi alte incidente apărute în cursul executării silite, fiind astfel consfinţit caracterul unic şi exclusiv al instanţei de executare prevăzute de art. 651 C. proc. civ.

În cauză, executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din data de 04.08.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, motiv pentru care, în aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, a reţinut că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este cea care a pronunţat prima, în mod legal, încuviinţarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Suplimentar, Judecătoria Craiova a reţinut că sediul principal al debitoarei contestatoare, la data sesizării organului de executare, se afla în Bucureşti, Bd. x, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată ce a generat declinările reciproce de competenţă este reprezentată de contestaţia la executare formulată de debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., prin care se solicită anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021 al BEJ B..

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima reţinând că sediul debitoarei din dosarul de executare silită nr. x/2021, şi care este Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, se află în raza de competenţă a Judecătoriei Craiova, în timp ce cea de-a doua, raportat la obiectul dosarului, a apreciat că este incident principiul unicităţii instanţei de executare.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de instanţă şi ale dosarului execuţional, prin încheierea din camera de consiliu din 04.08.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul BEJ B. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3316 din 19.11.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 1140/12.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

În acest context, se reţine că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din decizia menţionată, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.

Aşadar, aplicând pentru identitate de raţionament statuările din decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi în speţa de faţă, se reţine că în ceea ce priveşte contestaţia la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.