Tortious liability for online defamation: territorial jurisdiction as alternative to defendant’s domicile where reputational damage manifests at plaintiff’s center of interest

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 05.10.2023 sub nr. x/2023 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi C., în principal, obligarea pârâtei B. S.R.L., în calitate de comitent, la plata sumei de 100000 euro cu titlu de prejudiciu pricinuit prin vătămarea dreptului nepatrimonial la onoare şi reputaţie, prin propagarea de afirmaţii neadevărate, cu nesocotirea principiului audiatur et altera pars, şi, în subsidiar, a pârâtului C. la plata aceloraşi despăgubiri, pentru prejudiciile produse prin fapta ilicită proprie, în calitate de autor al articolelor calomnioase şi defăimătoare. A mai solicitat şi publicarea hotărârii de condamnare pe cheltuiala părţii care va fi trasă la răspundere civilă şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 36 alin. (6) din Constituţie, art. 8 şi art. 10 CEDO, art. 64 alin. (2), art. 72, art. 1349, aqrt. 1381, art. 252-253, art. 1 alin. (1)-(6) C. civ., art. 451-453 C. proc. civ.

Pârâţii B. S.R.L. şi C. au formulat întâmpinari prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei teritoriale, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3154/27.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1168/17.12.2024, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, invocată de pârâţi prin întâmpinarile formulate şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Galaţi a reţinut că, în cauză, acţiunea imputată a constat în conduita pârâţilor de a publica în mediul virtual articolele evocate în cererea introductivă, acţiuni care au fost comise în Bucureşti, locul unde cei doi pârâţi domiciliază/îşi au sediul, motiv pentru care atât săvârşirea faptei cât şi urmarea s-au produs în Bucureşti, acolo unde domiciliază pârâţii.

Având în vedere şi considerentele Deciziei nr. 21/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Tribunalul Galaţi a reţinut că locul săvârşirii faptei ilicite reprezintă locul unde a fost realizată acţiunea care a avut ca rezultat încălcarea drepturilor subiective ale unei persoane.

Întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se deroga de la regula generală, Tribunalul a constatat că reclamanta nu putea să opteze pentru o altă instanţă conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., rămânând aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc sub aspect teritorial competenţa instanţei de la domiciliul pârâţilor.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia IV civilă, prin sentinţa civilă nr. 294 din data de 07.03.2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, respectiv acţiune în răspundere delictuală care are natura unei acţiuni personale, C. proc. civ. nu instituie o competenţă teritorială exclusivă, întrucât nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117-121 C. proc. civ., ci, în temeiul dispoziţiilor art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi este stabilită o competenţă alternativă, de ordine privată, aşa cum rezultă din interpretarea art. 129 C. proc. civ., reclamantul putând introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Din probele administrate, rezultă că reclamanta avea, la data publicării articolelor de presă precum şi la momentul introducerii acţiunii, domiciliul în Galaţi, prejudiciul producându-se în locul unde domiciliază reclamanta, respectiv oraşul Galaţi, întrucât acesta este "mediul social" în care a avut rezonanţă şi impact fapta pretins ilicită a pârâţilor, acolo unde fapta săvârşită are potenţialul de a afecta reclamantei imaginea, onoarea, reputaţia.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului, Galaţi, secţia I civilă, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul acţiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor corespunzător încălcării dreptului la imagine al reclamantei, prin articolele publicate într-o publicaţie din mediul online.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, în mod eronat, Judecătoria Galaţi a soluţionat doar excepţia de necompetenţă materială, deşi în faţa sa fuseseră invocate deopotrivă necompetenţa materială şi teritorială. Nu există niciun raport de consecutivitate între cele două excepţii, care trebuie soluţionate simultan, cu consecinţa ca, în caz de admitere, să fie declinată competenţa în favoarea instanţei competente material şi teritorial. După cum rezultă din cele ce urmează, în cauză se impunea respingerea excepţiei de necompetenţă teritorială şi admiterea doar a excepţiei de necompetenţă materială.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în sensul în care Tribunalul Galaţi a apreciat că locul săvârşirii faptei ilicite este Bucureşti, iar Tribunalul Bucureşti a apreciat că pretinsul prejudiciul s-a produs în circumscripţia teritorială a Tribunalului Galaţi, care, fiind una dintre instanţele competente să soluţioneze cererea, trebuia să respingă excepţia invocată, alegerea de competenţă fiind deja realizată de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că în materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competenţă teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod.

Conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente iar, în cauză, se reţine că alegerea de competenţă a fost deja realizată de reclamantă, prin introducerea cererii de chemare în judecată la o instanţa de judecată din Galaţi, în a cărei circumscripţie teritorială s-ar fi produs prejudiciul.

În cauzele reunite eDate advertising GmbH împotriva Olivier Martinez, Robert Martinez, MGN Limi­ted (Hotărârea din 25 octombrie 2011, cauzele C-509/09 şi C-161/10) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în sensul că victima unei încălcări a drepturilor personalităţii, săvârşită prin intermediul internetului, poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanţa de la locul unde aceasta îşi are centrul intereselor sale, care corespunde, în general, cu domiciliul principal (locuinţa efectivă, principală) al (a) persoanei interesate.

Trebuie observat că jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, evocată în cele ce preced, poate fi valorificată cu titlu orientativ, având în vedere că prevederile legale interpretate (art. 5 pct. 3 din Regulamentul nr. 44/2001, al căror corespondent actual se regăseşte în cuprinsul art. 7 pct. 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate în materie civilă şi comercială) au un conţinut echivalent cu cel al dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Sub imperiul textului european, s-a decis în mod constant că locul faptei prejudiciabile este fie locul în care s-a ivit paguba fie locul evenimentului cauzator- spre exemplu, hotărârea pronunţată în cauza Mines de potasse d‘Alsace (C - 21/76).

De vreme ce prevederile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. reiau întocmai această soluţie, este cazul să se asigure o interpretare convergentă a celor două norme, care sunt aplicabile deopotrivă pe teritoriul României (Codul fiind aplicabil atunci când lipseşte un element de extraneitate, precum în speţă).

Din probele administrate, Înalta Curte reţine că reclamanta locuieşte în mod statornic în Galaţi, aspect necontestat de altfel de părţile din litigiu.

Pe cale de consecinţă, chiar dacă domiciliul (respectiv sediul) pârâţilor este în municipiul Bucureşti, după cum s-a arătat şi în cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că pretinsa faptă ilicită s-a săvârşit în sistemul online, cu posibile efecte asupra întregului teritoriu al ţării şi cu atât mai mult la domiciliul reclamantei, aflat în Galaţi, ce reprezintă centrul intereselor sale şi totodată, locul în care fapta săvârşită are potenţialul de a-i afecta imaginea sau de a aduce atingere onoarei şi reputaţiei sale. Aşadar, locul producerii prejudiciului se află (cu precădere) în Galaţi, loc unde reclamanta poate cere repararea întregului prejudiciu, prin analogie cu soluţia pronunţată de CJUE în cauza Martinez, anterior menţionată.

Se va reţine prin urmare că Tribunalul Galaţi este competent material şi teritorial, având în vedere că în circumscripţia sa se află locul producerii pretinsei pagube (a cărei existenţă reală constituie, desigur, o chestiune de fond), având în vedere şi opţiunea reclamantei pentru această instanţă, opţiune care produce efecte obligatorii, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.