Inadmissible revision for lack of identity of subject and cause in conflicting property restitution claims

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul revizuirii

Prin cererea din data de 06.06.2023, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 32/27.04.2023 şi a Deciziei nr. 33/27.04.2023, ambele emise de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând anularea celor două decizii, stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită şi obligarea pârâtei să emită o dispoziţie motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, strada x, nr. 2-4 (clădirea hotel B.) şi pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 5469,56 de mp, situat în Bucureşti.

Prin încheierea din data de 07.06.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia conexităţii şi a fost conexată cererea reclamantului la cererea care face obiectul dosarului nr. x/2024, reţinând că imobilul vizat de decizia nr. 99/13.12.2023 este acelaşi cu imobilul vizat de decizia nr. 32/27.04.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 919/05.07.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, invocată în legătură cu cererea principală; a respins cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă; a respins cererea principală formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului ca neîntemeiată; a respins cererea conexă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 12A din 14 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 919/05.07.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 12A din 14 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023, reclamantul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 februarie 2025 sub nr. x/2025, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 24 februarie 2025 a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. că cererea de revizuire cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul procesul ales al părţii care a promovat calea de atac, se indică hotărârea atacată, motivele pe care se întemeiază, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, prin aceeaşi rezoluţie s-a stabilit că revizuentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În vederea soluţionării cererii de revizuire a fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 13 mai 2025, cu citarea părţilor.

3. Motivele cererii de revizuire.

Prin cererea formulată revizuentul-reclamant a susţinut că decizia civilă nr. 12/14.01.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 375/05.04.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, definitivă prin respingerea apelului în data de 16.09.2024.

Revizuentul a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei civile iar în rejudecarea contestaţiei să se dispună anularea Deciziei nr. 32/27.04.2023 şi a Deciziei nr. 33/27.04.2023 ambele emise de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, constatarea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului şi obligarea pârâtei să emită o dispoziţie motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, strada x, nr. 2-4 (clădirea hotel B.) precum şi pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 5469,56 de mp, situat în Bucureşti.

În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a susţinut că în data de 14.01.2025 a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în dosarul nr. x/2023, excepţie ce înţelege că a fost respinsă, din moment ce recursul a fost respins.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 375/05.04.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, definitivă prin respingerea apelului în data de 16.09.2024, au căpătat autoritate/putere de lucru judecat următoarele aspecte: (i) calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri compensatorii a reclamantului în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) pentru procentul de 33,12% conform cotei de acţiuni deţinute la societatea "C." S.A.R. (autoritate de lucru judecat din dispozitiv); (ii) dovada preluării imobilului situat în Bucureşti, str. x între vii 26, proprietatea societăţii "C." S.A.R. şi intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 (putere de lucru judecat din considerente).

Revizuentul a arătat că deşi sentinţa civilă faţă de care a invocat autoritatea de lucru judecat priveşte un alt imobil, respectiv imobilul situat în Bucureşti, str. x, situaţia este asemănătoare cu cea a imobilului situat în Bucureşti, str. x deoarece dreptul de proprietate a fost deţinut de aceeaşi societate, iar preluarea a fost efectuată prin acelaşi act (Decretul nr. 92/1950) fiind menţionat la aceeaşi poziţie (poziţia 1133), astfel că, în ceea ce priveşte preluarea imobilului din x, se poate vorbi de o putere de lucru judecat cu privire la preluarea de către stat.

În susţinerea acestor argumente, revizuentul a susţinut că aceleaşi concluzii reies din înscrisurile aflate la dosarul cauzei sau chiar din afirmaţiile pârâtei.

În acest sens a arătat că la dosarul de fond intimata-pârâtă a recunoscut că imobilul revendicat din str. x a intrat în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 92/1950 şi societatea "C." S.A.R. Bucureşti nu a fost naţionalizată, ci a fost lichidată.

Totodată, la dosarul de fond pârâta a recunoscut prin întâmpinarea formulată faptul că imobilul revendicat, compus din teren în suprafaţă de 5469,56 mp, situat în str. x, Bucureşti a fost proprietatea societăţii "C." S.A.R. Bucureşti, potrivit actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/1944 şi nr. y/1944.

În acelaşi mod, la dosarul de fond pârâta a recunoscut că imobilul din Bucureşti, str. x a intrat în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 439/1949 şi societatea "C." S.A.R. Bucureşti nu a fost naţionalizată, ci a fost lichidată în anul 1954.

Pentru aceste considerente, revizuentul a solicitat admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 19 martie 2025, prin poştă, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei tardivităţii, intimata a susţinut că decizia civilă nr. 12/14.01.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost pronunţată în dosarul nr. x/2023 în data de 14.01.2025 motiv pentru care termenul de revizuire de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit în data de 14.02.2025. Prin urmare, în raport de data înregistrării cererii de revizuire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, respectiv 18.02.2025 a solicitat să se constate că termenul legal a fost depăşit, cererea fiind tardivă.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, intimata a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire deoarece nu există hotărâri judecătoreşti definitive, care sa fie potrivnice (contradictorii) conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. iar în cauză nu există triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză.

În ceea ce priveşte părţile, intimata a arătat că în dosarul nr. x/2023 figurează, pe lângă A. în calitate de reclamant şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în calitate de pârâtă, ce sunt părţi în dosarul nr. x/2022 şi Municipiul Bucureşti prin Primar General în calitate de pârât.

Raportat la obiectul cererilor de chemare în judecată, intimata a susţinut că acesta este diferit fiind contestate decizii diferite ale pârâtei prin care au fost soluţionate notificări ce au privit imobile diferite revendicate de autorul, respectiv de reclamantul din prezenta cauză.

Intimata a precizat şi faptul că cererile de chemare în judecată au cauze diferite, în sensul că au fost formulate contestaţii împotriva a unor decizii diferite emise de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, nefiind întrunită nici condiţia ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată şi discutată în cadrul celui "de-al doilea proces", ceea ce atrage, în opinia intimatei, inadmisibilitatea cererii de revizuire.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri (...) poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Reiese aşadar că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea acestei reglementări constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Din cuprinsul acestor prevederi legale reiese fără echivoc că legiuitorul a intenţionat să extindă cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi la situaţia încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În prezenta cauză, revizuentul-reclamant a invocat şi nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel că relevante sunt prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aşadar, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat intervine atunci când, printr-o hotărâre judecătorească, sunt dezlegate chestiuni ce privesc raporturile juridice dintre părţi şi care nu mai pot fi repuse în discuţie în cadrul unui litigiu ulterior, care ar avea legătură cu cel dintâi.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Deşi în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, acesta presupune identitate de părţi şi de chestiune litigioasă, condiţia esenţială a identităţii de părţi rezultând din interpretare sistematică a întregului articol 431, precum şi a art. 435 C. proc. civ.. Astfel, este dintru început exclus ca o hotărâre să fie opusă cu valoare de autoritate (sau, în vechea terminologie juridică, putere) de lucru judecat unei persoane care nu a fost parte în respectivul proces, întrucât fundamentul autorităţii de lucru judecat îl constituie tocmai împrejurarea că părţile litigiului au fost în măsură să formuleze apărări, să propună şi să administreze probe, respectiv să exercite căile legale de atac. În aceste coordonate, hotărârea definitivă pronunţată produce efecte obligatorii şi se bucură de autoritate de lucru judecat, în ambele sale componente, chestiunile litigioase definitiv judecate neputând fi contrazise în alte judecăţi ulterioare între aceleaşi părţi.

În prezenta cauză, revizuentul invocă atât efectul negativ cât şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 375/05.04.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, definitivă prin respingerea apelului în data de 16.09.2024 faţă de decizia civilă nr. 12A din 14 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Astfel, acesta a susţinut că prin prima hotărâre instanţele de judecată au stabilit, cu autoritate de lucru judecat, calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri compensatorii în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Arhivelor Statului pentru procentul de 33,12 % din acţiunile deţinute de autorul său la societatea C., aspect care reiese din dispozitivul sentinţei civile nr. 375/05.04.2024 pronunţate de Tribunalul Bucureşti.

În ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, revizuentul a susţinut că prin considerentele aceleiaşi hotărâri s-a stabilit că imobilul din Bucureşti, str. x, proprietatea societăţii C. (ce a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită) a intrat în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 92/1950 întrucât acest imobil are o situaţia asemănătoare cu cea a imobilului situat în Bucureşti, str. x preluat în baza aceluiaşi decret şi care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 375/05.04.2024 de către Tribunalul Bucureşti.

Una dintre condiţiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire în care se invocă efectul negativ al autorităţii de lucru judecat este reprezentată, printre altele, de identitatea de obiect.

Cu titlu teoretic, se reţine că pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, prin obiectul cererii de chemare în judecată înţelegând pretenţia formulată, respectiv folosul urmărit de reclamant prin introducerea cererii şi dreptul subiectiv care se referă la obiectul material pretins. Dreptul subiectiv nu se confundă însă cu cauza raportului juridic, care constă în temeiul juridic al dreptului dedus judecăţii. Identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapte şi de reguli de drept aplicabile acestor fapte.

Distincţia între dreptul pretins şi cauza acestuia are o mare importanţă, deoarece acelaşi drept va putea fi pretins şi printr-o nouă acţiune, fără a se putea invoca excepţia autorităţii lucrului judecat, dacă temeiul juridic este altul şi, deci, cauza este schimbată.

Cu privire la acest aspect, analizând comparativ elementele celor două cereri de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că obiectul şi cauza acestora sunt diferite.

Astfel, potrivit sentinţei civile nr. 375/05.04.2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul a formulat contestaţie împotriva Deciziei A.A.A.S. nr. 97/10.11.2022, prin care s-au soluţionat notificările nr. x/2001 şi y/2001.

Prin notificările mai sus menţionate, petentul D. (ulterior decedat) a solicitat, în calitate de acţionar al fostei "C." S.A.R., restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri la valoare aferente imobilului situat în str. x, Bucureşti.

În dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul a formulat contestaţie împotriva Deciziilor A.A.A.S. nr. 32/27.04.2023 şi nr. 33/27.04.2023, prin care s-au soluţionat notificările nr. x/2001, respectiv nr. 2240/2001 şi nr. 2063/2001.

Potrivit considerentelor hotărârii a cărei revizuire se solicită, prin notificarea nr. x/2001 petentul A. a solicitat, în calitate de moştenitor al defunctului D. acţionar al societăţii "C." S.A.R., restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri la valoare pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x (clădirea B.).

Prin notificările nr. x/2001, respectiv nr. 2063/2001, petentul A. a solicitat, în calitate de moştenitor al defunctului D. acţionar al societăţii "C." S.A.R., restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri aferente imobilului compus din teren în suprafaţă de 5469,5 mp, situat în Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, din analiza ambelor hotărâri rezultă că atât obiectul cererilor de chemare în judecată, precum şi cauza acestora este diferită, în contextul în care, prin demersurile sale, recurentul urmăreşte să obţină fie restituirea în natură a trei imobile diferite, fie despăgubiri aferente acestora în situaţia în care restituirea nu mai este posibilă. Astfel, instanţele de judecată au fost învestite cu cereri diferite, acestea trebuind să realizeze propria verificare jurisdicţională şi să analizeze pentru fiecare imobil în parte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea specială în vederea acordării măsurilor reparatorii, în natură sau prin echivalent.

În acest context, constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri a revizuentului pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x pentru un procent de 33,12 %, conform cotei de acţiuni deţinute de autorul său la societatea C. nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat, în cel de-al doilea litigiu în care se solicită constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri a revizuentului cu privire la alte două imobile, nefiind vorba astfel de identitate de obiect a celor două cauze.

În acelaşi mod, şi cauzele celor două litigii sunt diferite având în vedere faptul că sunt contestate decizii diferite emise de acelaşi pârât.

Trebuie menţionat şi faptul că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut faţă de imobilul situat în Bucuresti, str. x (clădirea B.) faptul că nu s-a dovedit că la momentul preluării imobilului, societatea C. Bucureşti era proprietara imobilului.

Dimpotrivă, raportat la cel de-al doilea imobil situat în Bucuresti, str. x Curtea de Apel Bucureşti, prin aceeaşi hotărâre, a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a revizuentului, în sensul că s-a dovedit calitatea fostei societăţi "C." S.A.R. Bucureşti de proprietar al terenului, calitatea de acţionar a lui D. şi E. la această societate şi a faptului că revizuentul este succesor al acţionarilor precum şi preluarea abuzivă de către stat, ceea ce determină calitatea de persoană îndreptăţită a acestuia în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, cu privire la acest imobil revizuentul nu poate susţine existenţa unei contradicţii raportat la calitatea sa de persoană îndreptăţită la despăgubiri din moment ce acest aspect a fost reţinut şi prin hotărârea a cărei revizuire o solicită.

Referitor la acest imobil, instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe de respingere a contestaţiei motivat de faptul că nu poate dispune acordarea de măsuri compensatorii întrucât acestea nu se pot stabili în sensul solicitat de revizuent (la valoarea imobilului), iar în lipsa unei cereri exprese, nu pot fi stabilite nici în sensul prevăzut de art. 31 din Legea nr. 10/2001 (valoarea recalculată a acţiunilor). Această statuare restrictivă asupra limitelor învestirii nu poate fi însă reformată în prezenta cale extraordinară de atac.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu este admisibilă nici sub aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, întrucât în cauză nu este vorba despre o dezlegarea diferită a aceleiaşi chestiuni litigioase.

Astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut prin considerentele hotărârii nr. 375/05.04.2024 faptul că imobilul situat în Bucureşti, str. x a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, soluţie care, în opina revizuentului, are autoritate de lucru judecat şi cu privire la imobilul din Bucureşti, str. x întrucât dreptul de proprietate a fost deţinut de aceeaşi societate iar preluarea a fost efectuată prin acelaşi act - Decretul nr. 92/1950, fiind menţionat la aceeaşi poziţie nr. 1133.

Or, dezlegarea instanţei cu privire la modul de preluare a imobilului situat în Bucureşti nu poate fi opusă, cu autoritate de lucru judecat, nici cu efect pozitiv, în prezenta cauză în contextul în care aceasta din urmă priveşte alte două imobile, astfel cum arată şi revizuentul prin cererea sa. Cu alte cuvinte, stabilirea de către Tribunalul Bucureşti a preluării abuzive de către stat a unui imobil, dintre cele trei, nu poate fi extinsă şi faţă de imobilul situat în Bucureşti, str. x ce face obiectul celei de-a doua cereri de chemare în judecată astfel cum se solicită prin cererea de revizuire formulată.

De asemenea, raportat la cele anterior reliefate, revizuentul-reclamant nu poate invoca, în justificarea cererii sale de revizuire aspecte care, în opinia sa, s-ar deduce, implicit, din considerentele sentinţei civile nr. 375/05.04.2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, de care acesta se prevalează.

Cum, pentru a putea opera efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat, cu efecte în planul revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesară, aşadar, în sensul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., atât identitatea de părţi, cât şi de chestiune litigioasă, iar, în speţă, cea din urmă lipseşte, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de motivul de revizuire invocat.

Pe de altă parte, deşi revizuentul susţine existenţa unor dezlegări diferite referitoare la modul de preluare a imobilului, se constată faptul că instanţa de apel a reţinut prin hotărârea a cărei revizuire se solicită faptul că imobilul situat în Bucureşti, str. x a fost preluat abuziv de către stat, chiar prin Decretul nr. 92/1950 (pagina 12, paragrafele 3-5 din hotărâre), chestiune care nu este în contradicţie, ci dimpotrivă, este similară cu cea prin care Tribunalul Bucureşti a constatat preluarea abuzivă, prin intermediul aceluiaşi decret a imobilului situat în str. x, Bucureşti.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte reţine, în raport de obiectul celor două hotărâri pretins aflate în contradicţie, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, motiv pentru care nu mai este necesară analizarea îndeplinirii celorlalte condiţii de admisibilitate.

Prin urmare, faţă de cele anterior arătate, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 12A din 14 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 12A din 14 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.