Nullity of cassation appeal for failure to frame criticism within statutory grounds of illegality regarding property restitution compensation

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României - Ministrul B., Ministrul de Finanţe - C., Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând plata sumei de bani ce i se cuvin din titlu de plată x/31.08.2016 emis de Guvernul României - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - pentru 2 ha teren arabil în comuna Cordăreni, jud. Botoşani în valoare de 9718 puncte.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 8 martie 2022 în dosarul nr. x/2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei funcţionale a scos de pe rol cauza privind pe de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Ministrul B., Ministrul de Finanţe - C. şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a înaintat-o spre competentă soluţionare uneia din secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III -a civilă, sub nr. x/2021.

La data de 4 februarie 2022 reclamantul a formulat o cerere precizatoare şi modificatoare prin care solicită recalcularea despăgubirilor pentru a putea cumpăra 2 ha de teren, daune interese de 10.000 RON/zi sau acordarea de teren în natură în suprafaţă de 2 ha de teren.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 390 din data de 27 martie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Ministrul Finanţelor şi a respins acţiunea astfel cum a fost completată formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 94A din data de 7 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 390 din data de 27.03.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2021 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Guvernul României, Ministrul de Finanţe şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 94A din data de 7 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 iulie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Prin rezoluţia din data de 18 iulie 2024 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul recurentului-reclamant, indicarea hotărârii care se atacă şi semnătura, iar în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) al aceluiaşi articol, s-a constatat că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul în temeiul art. 10 din Legea nr. 9/1998, coroborat cu art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 s-a constatat că recurentul-reclamant este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că nu a primit nicio sumă de bani şi nici nu i s-au acordat, la solicitarea sa, două hectare de teren din fondul Administraţiei Domeniilor Statului în vederea desfăşurării activităţii sale.

A precizat recurentul că cele valoarea celor 9718 puncte ce au fost acordate pentru două hectare de teren nu este suficientă pentru a-şi putea achiziţiona o suprafaţă de teren arabil pe teritoriul României.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ.., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 noiembrie 2025 a fost suspendată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 94A din 7 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor legal citate.

La data de 17 februarie 2024 recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului, prin rezoluţia din data de 24 februarie 2025 fiind fixat termen la data de 13 mai 2025 în vederea discutării cererii de repunere pe rol şi eventual, pentru soluţionarea cererii de recurs.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, verificând ansamblul susţinerilor recurentului-reclamant, se constată că recurentul-reclamant nu aduce critici concrete, de nelegalitate, deciziei atacate, care să poată fi subsumabile motivelor de casare prevăzute de lege.

În acest sens, fără a se grefa pe considerentele deciziei atacate, recurentul-reclamant s-a limitat doar la a relua, în parte, aspectele invocate în calea de atac anterioară, recurentul fiind nemulţumit de cuantumul sumei acordată mamei sale, D., prin decizia de compensare nr. 10427/31.08.2017 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cuantum faţă de care susţine că nu este suficient pentru ca recurentul să îşi poată achiziţiona un teren arabil ce îi este necesar pentru desfăşurarea activităţii sale.

Or, instanţa de apel, analizând cele invocate de parte, a statuat în sensul că singura modalitate de contestarea a cuantumului măsurilor compensatorii acordate apelantului-reclamant era cea prevăzută la art. 35 alin. 1din Legea nr. 165/2013, respectiv contestarea Decizia de compensare 10427/31.08.2016, decizie prin care a fost stabilit cuantumul măsurilor compensatorii, titlul de plată invocat de apelant fiind emis în limita valorii stabilite prin decizia de compensare.

În consecinţă, cum recurentul-reclamant nu tinde, printr-o argumentaţie juridică propriu-zisă, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, simpla readucere în discuţie, a unor chestiuni deja tranşate în faza procesuală anterioară, nu este în măsură să permită exercitarea controlului judiciar specific prezentei faze procesuale.

Totodată, susţinerile formulate în cuprinsul memoriului de recurs nu constituie veritabile critici de nelegalitate, apte a fi deduse spre examinare în prezenta cale extraordinară de atac, din moment ce recurentul-reclamant se rezumă doar la a-şi exprima nemulţumirea faţă de valoarea punctelor acordate mamei sale, fără a aduce critici concrete de nelegalitate deciziei instanţei de apel.

Pe cale de consecinţă aceste critici sunt incompatibile cu scopul recursului, astfel cum este acesta definit de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.., potrivit cu care instanţei de recurs îi este supusă examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecăţii este exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă.

Prin urmare, din moment ce recurentul-reclamant nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau eventualele greşeli de judecată ale instanţei de apel în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, nu este posibilă verificarea legalităţii deciziei atacate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 94A din 7 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 94A din 7 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.