Nullity of cassation appeal for failure to ground specific casation grounds in the challenged recusal dismissal order

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 6 decembrie 2021 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, Secretariatul Comisiei Centrale, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti, Primăria mun. Botoşani, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti şi Instituţia Avocatului Poporului Bucureşti formulând, în temeiul prevederilor art. 1528 şi urm. C. civ., a Legii nr. 247/2005 art. 6 din CEDO, art. 52 din Constituţia României, art. 117 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 35 din Legea 165/2013, contestaţie împotriva Deciziei de invalidare nr. 42552/20 octombrie 2021.

A solicitat obligarea CNCI să valideze de îndată Dispoziţia de validare nr. 1059 din 29 martie 2006 emisă de Primarul mun. Botoşani în favoarea numitei B., pentru imobilul situat în Botoşani, strada x nr. 10, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. x/19.05.2006.

A solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. 42552/20.10.2021, amendarea ANRP, a Secretariatului Comisiei Centrale şi CNCI pentru nesoluţionarea în condiţiile legii, în timp legal şi rezonabil a dosarului de despăgubiri nr. x/19.05.2006.

Pe cale de consecinţă, a solicitat obligarea acestora la plata către moştenitorii defunctei B. la daune interese în temeiul art. 1530 C. civ. şi repararea integrală a prejudiciului în temeiul art. 1531 şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2022, în temeiul art. 406 C. proc. civ., instanţa a luat act de renunţarea la judecata cererii formulate de reclamanta A. împotriva pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, Secretariatul Comisiei Centrale Bucureşti, Primăria mun. Botoşani şi Instituţia Avocatului Poporului Bucureşti, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti Secretariatul Comisiei Centrale Bucureşti.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1101 din 19 decembrie 2023 Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a respins cererea de suspendare a judecăţii, a respins excepţia lipsei calităţii procesual active, excepţie invocată de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti. A respins, ca nefondată, acţiunea, formulată de reclamanta A. prin mandatar C., în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă.

I.3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 703 pronunţată la data de 16.07.2024 Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 1101 din 19 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2021.

A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1101 din data de 19 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, în dosar nr. x/2021, în sensul că a admis în parte acţiunea.

A anulat, în parte, decizia nr. 42552 din data de 20.10.2021, emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti.

A obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti să emită o decizie de compensare prin puncte, în favoarea reclamantei, în calitate de moştenitoare după autoarea B., pentru suprafaţa de 310 mp teren care a fost situat în Botoşani, strada x, nr. 10, numărul de puncte urmând a fi stabilit după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru acest imobil teren.

A menţinut dispoziţiile prin care a fost soluţionată cerere de suspendare a judecăţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Prin încheierea de şedinţă C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea completului de judecată C2 A Civ, investit cu soluţionarea dosarului x/2021

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de şedinţă din C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs petenta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 octombrie 2024, sub nr. x/2021*/a4, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

Prin rezoluţia din 21 octombrie 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi domiciliul recurentei-reclamante, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura recurentei şi a reprezentantului legal, procurator C., având procură judiciară la dosarului nr. x/2021, vol. II ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, iar în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) al aceluiaşi articol, s-a constatat că recurenta-reclamantă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

Prin aceeaşi rezoluţie s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, în temeiul art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, ce fost achitată conform dovezilor depuse la dosarul de recurs.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de 488 alin. (1) art. pct. 1, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ., reclamanta a solicitat anularea încheierii recurate precum şi a deciziei civile nr. 703 din data de 16 iulie 2024 pronunţată de instanţa de apel pe fondul cauzei.

În susţinerea cererii sale, recurenta a arătat, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., faptul că prin pronunţarea deciziei civile nr. 703 din data de 16 iulie 2024 înainte de soluţionarea cererii de recuzare au fost încălcate prevederile art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, încălcarea de către Curtea de Apel Suceava a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 14 din 28 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii potrivit căreia formularea unei cereri de recuzare împiedică pronunţarea hotărârii până la soluţionarea cererii de recuzare, în contextul în care decizia menţionată este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs s-au făcut ample referiri la situaţia de fapt a litigiului, etapele procesuale anterioare, precum şi la pretinsul caracter nelegal şi abuziv al încheierilor şi a sentinţei civile pronunţate în cauză de Tribunalul Botoşani şi deciziei pronunţate, pe fondul cauzei de către Curtea de Apel Suceava, recurenta făcând trimitere şi la un alte litigii în care aceasta este parte precum dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Botoşani şi dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti.

Astfel, în temeiul motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta a susţinut nelegala alcătuire a instanţei de judecată raportat la autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 800/14.09.2018 din dosarul iniţial nr. x/2018 al Tribunalului Botoşani ce avea ca obiect o cerere de chemare în judecată formulată de recurenta împotriva Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti, recurenta susţinând că nici Tribunalul Botoşani şi nici Curtea de Apel Suceava nu erau competente să soluţioneze dosarul nr. x/2021.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat ca instanţa de recurs să anuleze sentinţa civilă nr. 800/2018 pronunţată de către Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2018 precum şi toate celelalte hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Totodată, a susţinut nelegala alcătuire a instanţei de apel raportat la autoritatea de lucru judecat a încheierii de şedinţă pronunţată de Tribunalul Botoşani la data de 01 martie 2023 în dosarul neversionat nr. x/2021, solicitând instanţei de recurs să stabilească dacă versionarea dosarului mai sus menţionat a fost efectuată în mod legal.

Recurenta a susţinut şi nelegala alcătuire a primei instanţe cât şi a instanţei de apel raportat la dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României precum şi raportat la dispoziţiile legale referitoare la competenţa instanţelor de judecată în funcţie de valoarea imobilelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta a susţinut necompetenţa instanţelor de judecată, solicitând casarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauzele ce o privesc pe recurentă.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prin intermediul căreia a susţinut că atât Tribunalul Botoşani cât şi Curtea de Apel Suceava au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti întrucât Tribunalul Botoşani a pronunţat sentinţa civilă nr. 1101 din data de 19 decembrie 2023 prin care a soluţionat abuziv cererea de iniţială de chemare în judecată a recurentei în condiţiile în care această instanţă de judecată s-a dezinvestit definitiv încă din data de 14 septembrie 2018 prin pronunţarea sentinţei civile definitive nr. 800/2018 în dosarul nr. x/2018.

De asemenea, recurenta a arătat că, prin trimiterea dosarului nr. x/2018 de către Tribunalul Botoşani la Tribunalul Municipiului Bucureşti în data de 14 septembrie 2018 cu poşta specială şi transformarea acestuia în dosarul nr. x/2018, precum şi versionarea la fel de abuzivă a dosarului nr. x/2021 în dosar nr. x/2021 nu au nicio bază legală stabilită de către legiuitor, depăşind cu mult şi în mod flagrant atribuţiile puterii judecătoreşti.

Recurenta a invocat, de asemenea, incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a dezvolta însă motive de recurs subsumate celor două cazuri de casare invocate, precizând că acestea rezultă din cuprinsul cererii de recurs.

Concluzionând, recurenta a solicitat instanţei de recurs să caseze hotărârile şi actele de procedură nelegale şi netemeinice criticate şi să trimită spre rejudecare în prima instanţă atât dosarul nr. x/2018 cât şi dosarul nr. x/2021 la instanţa competentă în vederea soluţionării legale şi temeinice a ambelor a cereri iniţiale de chemare în judecata formulate de către recurentă în cadrul dosarelor sus menţionate.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 ianuarie 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 13 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

În consecinţă, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Astfel, verificând ansamblul susţinerilor din memoriul de recurs, se constată că recurenta-reclamantă deşi invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. nu aduce critici concrete, de nelegalitate, încheierii atacate, care să poată fi subsumabile motivelor de casare prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta se rezumă să invoce încălcarea prevederilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. prin pronunţarea deciziei civile nr. 703 din data de 16 iulie 2024 de către Curtea de Apel Suceava, înainte de soluţionarea cererii de recuzare, fără să evidenţiază modalitatea în care instanţa de apel a încălcat regulile de procedură invocate.

Prin memoriul de recurs, deşi se prevalează de dispoziţiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., recurenta nu aduce nicio critică concretă încheierii recurate, în contextul în care instanţa de apel a reţinut faptul că recurenta a formulat o cerere de recuzare pur formală, în aceeaşi zi în care aceasta s-a pronunţat asupra apelului (16.07.2024), înregistrată sub nr. x/2021/a4, fără să o motiveze, pentru ca ulterior, la data de 31.07.2024, prin e-mail, recurenta să trimită motivarea cererii de recuzare.

Instanţa de apel a apreciat că cererea de recuzare este neîntemeiată în contextul în care cererea de recuzare nu a fost motivată la momentul formulării sale, ci abia după ce a luat la cunoştinţă despre soluţia pronunţată în apel recurenta a dezvoltat motivele de recuzare, instanţa reţinând că o parte din motivele invocate priveau aspecte intervenite ulterior formulării cererii de recuzare.

Raportat la considerentele reţinute de instanţa de apel, se constată că simpla susţinere a recurentei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. nu este suficientă, întrucât invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu se poate face abstract ci recurenta trebuia să formuleze critici de nelegalitate care să privească considerentele instanţei de apel referitoare la circumstanţele în care a fost pronunţată atât încheierea recurată cât şi decizia pe fondul apelului, critici în lipsa cărora instanţa de recurs nu poate realiza un control de conformitate a încheierii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În acelaşi registru se înscriu şi susţinerile recurentei referitoare la încălcarea de către Curtea de Apel Suceava a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 14 din 28 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Deşi aceasta critică poate fi încadrată formal în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi nu în cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. invocat de către recurentă, întrucât decizia menţionată nu soluţionează fondul unui litigiu, fiind vorba de încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor de procedură privind obligativitatea deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte constată că nici aceasta critică nu vine să combată raţionamentul instanţei de apel privind modalitatea de pronunţare asupra apelului şi de soluţionare a cererii de recuzare.

Astfel, recurenta se rezumă a invoca obligativitatea deciziei citate raportat la prevederile art. 517 alin. (4) C. proc. civ. fără a dezvolta critici de nelegalitate punctuale în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanţa care a pronunţat încheierea atacată.

În contextul în care rolul instanţei de recurs este să răspundă motivat unei critici argumentate, se constată că motivele invocate de recurentă nu pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs dezvoltate de recurentă, instanţa de recurs constată că acestea excedează obiectului prezentului recurs ce este reprezentat de încheierea prin care Curtea de Apel Suceava a respins cererea de recuzare.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentă privesc soluţiile pronunţate pe fondul cauzei de prima instanţă şi instanţa de apel şi fac referire la alcătuirea şi competenţa acestor instanţe prin raportare la alte soluţii pronunţate de instanţele de judecată în alte cauze în care recurenta este sau a fost parte.

De asemenea, prin memoriul de recurs recurenta solicită, printre altele, anularea hotărârilor pronunţate pe fondul cauzei cât şi anularea sentinţei civile nr. 800/2018 pronunţată de către Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2018 precum şi toate celelalte hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Or, întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de respingere a cererii de recuzare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. recurenta ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă şi nu să solicite anularea unor hotărâri care nu au nicio legătură cu obiectul recursului declarat.

Pe cale de consecinţă, motivele invocate de recurentă în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind greşita alcătuire a primei instanţe şi a instanţei de apel precum şi cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. privind necompetenţa instanţei de apel sunt străine de obiectul prezentului recurs.

Pentru aceleaşi considerente, nu pot constitui veritabile critici de nelegalitate, susţinerile recurentei privind incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către Tribunalul Botoşani, în contextul în care, nici acestea, nu privesc încheierea recurată.

Procedând în această manieră, recurenta nu descrie aspecte de nelegalitate îndreptate împotriva încheierii atacate, care să poată fi analizate de către instanţa de recurs.

Or, lipsa argumentelor relevante în condiţiile normelor de procedură anterior menţionate are drept consecinţă imposibilitatea cenzurării încheierii atacate sub aspectul legalităţii în cadrul enunţat dat de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Referitor la susţinerile potrivit cărora hotărârile pronunţate pe fondul cauzei ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive evocate de recurentă, Înalta Curte constată că aspectele indicate nu constituie critici de nelegalitate, subsumabile, după caz, acestui text de lege sau altor ipoteze casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerea recurentei privitoare la incidenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cuprinsul cererii de recurs este una inadecvată raportat la soluţia care face obiectul controlului de legalitate în recurs.

În ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte remarcă că au fost invocate doar în mod formal întrucât recurenta face trimitere la argumentele comune susţinute în dezvoltarea celorlalte motive de nelegalitate inserate în cererea de recurs, fără a formula critici noi raportate la cele două motive de casare.

În concluzie, deşi memoriul de recurs se întinde pe un număr considerabil de pagini (40), în conţinutul său nu se identifică susţineri care să reliefeze aspecte de nelegalitate a încheierii recurate.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurentă, prin cererea de recurs dedusă judecăţii, nu se grefează pe considerentele încheierii atacate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a celor ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. va constata nul recursul declarat petenta A., prin mandatar C. împotriva încheierii C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petenta A., prin mandatar C. împotriva încheierii C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.