Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Galați competent over Tribunal Galați in restitution challenge under GEO 94/2000.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 13 iunie 2024, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, formulând contestaţie împotriva Deciziei nr. 10846/29.03.2024 şi solicitând anularea deciziei contestate şi constatarea calităţii sale de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru terenul situat în Galaţi, strada x nr. 1, şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii.

În drept, s-au invocat art. 1 şi următoarele din O.U.G. nr. 94/2000, art. 10 din Legea nr. 10/2001, art. 8 din legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 289/F/2024 din 22 octombrie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

A reţinut Curtea de apel că nu este aplicabil art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit căruia "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Curtea a constatat totodată că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile de drept comun ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că, potrivit art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

A arătat că, pe parcursul soluţionării cererii înregistrate la Comisia Specială de Retrocedare sub nr. x/26.03.2003 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 din 16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care prevede la art. 4 că dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Prin termenul cereri la care se referă art. 4 din Legea nr. 165/2013, astfel cum este definit la art. 3 pct. 1 din acelaşi act normativ se înţelege notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 şi 3, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere şi prevederile art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios-administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1289 din 26 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei supreme pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Instanţa învestită prin declinare a constatat că obiectul cauzei este constituit de contestarea deciziei menţionate anterior, iar nu cererea de retrocedare efectivă şi a subliniat că Legea nr. 165/2013 reglementează o procedură de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România care se aplică şi cererii formulate de reclamanta A., însă doar în etapa finală a procesului de restituire, respectiv cea a compensării prin puncte, ceea ce nu este cazul de faţă.

Procedurile speciale de contestatare a deciziilor ce se pronunţă în procesul de restituire de către instituţiile implicate rămân supuse normelor de competenţă specială proprii fiecărei cereri de retrocedare. De aceea, legiuitorul în cuprinsul art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 vorbeşte exclusiv despre cereri formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Astfel, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie competenţa materială în favoarea secţiei civile a Tribunalului în circumscripţia căruia se află imobilul, doar pentru deciziile emise în baza dispoziţiilor art. 33 şi 34 din lege, decizii care se pronunţă pentru imobilele şi cererile ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Celelalte cereri despre care face vorbire art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013 rămân în sfera de aplicare în sens larg a acestei legi, care reprezintă regula generală în materie de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, păstrându-şi însă particularităţile în materia competenţei pe cererile care nu se încadrează în art. 35 al Legii nr. 165/2013 întrucât, astfel cum s-a menţionat anterior, aceste dispoziţii se aplică doar pentru cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

În concluzie, contrar celor reţinute în hotărârea de declinare pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul a apreciat că nu se poate reţine o derogare de la norma specială (art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000) prin intermediul normei generale, art. 33 din Legea nr. 165/2013 făcând referire la cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar art. 34 ala aceleiaşi legi face referire la cereri aflate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aplicând dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a apreciat competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza Curtea de Apel Galaţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa materială de soluţionare a pricinii, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal dând eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Galaţi, secţia civilă a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a chemat în judecată Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, formulând contestaţie împotriva Deciziei nr. 10846/29.03.2024 şi solicitând anularea deciziei contestate şi constatarea calităţii sale de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru terenul situat în Galaţi, strada x nr. 1, şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, se reţine că potrivit art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000:

"(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială. (7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de-zile de la comunicarea acestora [...]", iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel

Trebuie observat că, prin acţiunea formulată, reclamanta solicită anularea deciziei nr. 10846/29.03.2024 şi constatarea calităţii sale de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 pentru terenul situat în Galaţi, strada x nr. 1, şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii, situaţie care nu se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 35 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 165/2013.

Este adevărat că prin art. 35 alin. (11) din Legea nr. 165/2013, se prevede că:

"Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiuni.", însă nu se poate ignora că norma specială de competenţă reprezentată de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 nu a fost abrogată, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 24/2000.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."

În consecinţă, este posibilă abrogarea implicită a unei norme speciale sau cuprinse într-un act normativ special printr-o lege generală ulterioară dacă există o dispoziţie legală expresă în acest sens, fiind aplicabil principiul lex posterior derogat priori.

Or, este indubitabil că O.U.G. nr. 94/2000 îşi găseşte incidenţa în materia imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, în timp ce dispoziţiile Legii nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate generală în materia imobilelor preluate abuziv de către stat.

Ca urmare, O.U.G. nr. 94/2000 reprezintă o lex specialis, astfel că, pentru a opera abrogarea implicită a art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, era necesară o manifestare de voinţă expresă a legiuitorului care să vizeze efectele normei speciale.

Pe de altă parte, în cauza de faţă, reclamanta contestă o decizie emisă de Comisia specială la care face trimitere art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, aflată chiar în sfera acţiunilor care atrag competenţa de soluţionare a instanţei prevăzute de art. 3 alin. (7) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, în cazul contestaţiei împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, competenţa de soluţionare revine instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Întrucât imobilul solicitat prin cererea de retrocedare este situat din punct de vedere administrativ în Galaţi, strada x nr. 1, arondat Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, aceasta este instanţa competentă să judece prezentul litigiu, sens în care Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.