Conflict of jurisdiction in compulsory execution for eviction: determining territorial competence by effective residence versus registered domicile

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

1. Circumstanţele litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 19 februarie 2025, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorilor B. şi C., încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor D. şi E., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 257 din 17 ianuarie 2025, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2024, în vederea evacuării acestora din imobilul situat în municipiul Bucureşti, Calea x, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 2210 din 28 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând că aceasta este instanţa de executare în aplicarea prevederilor art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât domiciliul debitorului D. se află în Tulcea, judeţul Tulcea.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr. 963 din 26 martie 2025, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatând ivit conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, ca referinţă pentru stabilirea competenţei, faptul că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorilor se prezumă a fi în municipiul Bucureşti, Calea x, la adresa imobilului din care s-a solicitat evacuarea, aspect ce atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în temeiul dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia debitorii locuiesc în fapt.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea petentului Biroul executorului judecătoresc A., la cererea creditorilor B. şi C., de încuviinţare a executării silite împotriva debitorilor D. şi E., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 257 din 17 ianuarie 2025, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2024, în vederea evacuării acestora din imobilul situat în municipiul Bucureşti, Calea x.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de modul diferit în care instanţele au interpretat şi aplicat prevederile art. 651 C. proc. civ. în ce priveşte domiciliul debitorilor.

Astfel, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Înalta Curte reţine că domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spaţiu, a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spaţiu. Caracterul stabilităţii domiciliului nu interferează însă cu libertatea de mişcare a persoanei fizice şi nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spaţiu.

De aceea, dispoziţiile art. 87 şi 88 din C. civ. fac referire nu doar domiciliul, ci şi la reşedinţa persoanei fizice, iar dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ prevăd că,,(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Înalta Curte reţine că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice. În plan procesual-civil însă, din raţiuni care ţin de verificarea şi informarea efectivă a părţilor cu privire la existenţa şi desfăşurarea procesului, înţeleasă ca o condiţie a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situaţie de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili localitatea unde persoana fizică îşi are locuinţa efectivă, care, uneori, poate fi şi într-o altă localitate decât aceea menţionată în actul de identitate.

În cauză, Înalta Curte constată că, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorii D. şi E. nu domiciliau efectiv la adresa din evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, ci se prezumă că locuiau în imobilul închiriat cu destinaţia de locuinţă prin contractul nr. x din 28 septembrie 2022, din care s-a solicitat evacuarea lor, acesta fiind situat în municipiul Bucureşti, Calea x. Aşadar, la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite, menţiunile cuprinse în cartea de identitate a debitorilor nu corespundeau cu locuinţa efectivă a acestora.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, se reţine că domiciliul de fapt al debitorilor este în sectorul 1, subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului Bucureşti aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.