Unconstitutionality exception regarding legal advisors' professional organization inadmissible where main appeal annulled for procedural nullity

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cauza în care a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

La data de 5 februarie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2021, a fost înregistrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3849 din data de 7 decembrie 2023, pronunţate Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Prin notele scrise formulate la 16 septembrie 2024, recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

I.2. Hotărârea atacată

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003, formulată de petentul A..

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 noiembrie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a declarat recurs petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de. 22 noiembrie 2024, sub nr. x/2021/a1*.

II.2. Motivele de recurs

Apreciind că hotărârea atacată este vădit ilegală şi abuzivă, recurentul-petent a afirmat că instanţa nu a motivat în concret pentru care motiv nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv de ce excepţia invocată nu ar avea legătură cu soluţionarea cauzei.

A susţinut că instanţa a reţinut în mod fraudulos că, întrucât a fost anulat recursul formulat în dosarul nr. x/2021, excepţia de neconstituţionalitate pe care a invocat-o nu ar produce niciun efect cu privire la soluţionarea cauzei ce formează obiectul respectivului dosar.

În opinia recurentului-petent, hotărârea de anulare a recursului este rezultatul săvârşirii unor infracţiuni, a unor abateri disciplinare, precum şi a unor erori judiciare, pentru care statul e responsabil de repararea prejudiciului cauzat.

A menţionat că recursul era suficient de clar motivat şi încadrat în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, a subliniat că recursul a fost anulat, însă nici ca netimbrat, nici pentru neîndeplinirea altor motive de formă şi nici pentru că nu ar fi fost formulat în termen legal.

Recurentul-pârât a susţinut şi că, aşa cum a arătat în recursul şi în apelul din dosarul nr. x/2021, hotărârile instanţelor de fond, de apel şi, implicit, de recurs sunt lovite de nulitate, întrucât a solicitat constatarea nulităţii întâmpinării formulate de Ministerul Finanţelor, solicitare care a fost abuziv respinsă.

Totodată, a arătat şi că a formulat zeci de acţiuni contra statului pentru erori judiciare, unele aflate în faza recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosarele nr. x/2023, nr. y/2023, z/2023, w/2023, t/2021, s/2021, q/2023, r/2021, 3058/85/2021, 531/85/2020*), precum şi că va mai formula astfel de acţiuni, urmând a se adresa şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate statua că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind aplicabilă în zeci de cauze similare - nu numai în cele formulate împotriva Ministerului Finanţelor pentru erori judiciare, ci şi în orice cauze pe care le are pe rolul instanţelor contra tuturor persoanelor juridice private şi publice.

II.3. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 28 noiembrie 2024, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 21 ianuarie 2025, cu citarea părţilor în şedinţă publică, termen la care a respins excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând încheierea atacată, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 reglementează condiţiile pe care o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să le întrunească, astfel încât instanţa de contencios constituţional să poată fi sesizată, şi anume: excepţia să aibă ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti ori arbitrale la cererea uneia din părţi, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care acesta participă; prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior neconstituţionale.

Cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, iar dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Din cuprinsul alin. (1)-(3) din acelaşi articol rezultă că legiuitorul a rezervat instanţelor de judecată în faţa cărora se invocă excepţii de neconstituţionalitate rolul de prim-filtru în privinţa acestora, astfel că trimiterea la Curtea Constituţională se poate dispune doar sub rezerva constatării întrunirii cumulative a tuturor condiţiilor de admisibilitate instituite prin norma legală menţionată.

Potrivit art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa respinge motivat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin prima critică formulată, recurentul-petent a pretins că instanţa nu a arătat de ce nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru a fi admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale.

Această susţinere este nefondată, în contextul în care, în analiza sa, prin încheierea din data de 21 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, instanţa şi-a exercitat rolul de prim-filtru al sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate de recurentul-petent, concluzionând că soluţia care s-ar pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003, în interpretarea dată prin decizia nr. 7/2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, nu va produce niciun efect cu privire la cauza şi recursul declarat în dosarul x/2021

Astfel, faţă de împrejurarea că analizarea cererilor incidentale formulate de părţile litigante trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză, a reţinut că soluţionarea cererii mai sus menţionate este de prisos în raport de soluţia de anulare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 3849 din data de 7 decembrie 2023 pronunţate Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Prin urmare, în cuprinsul încheierii atacate, instanţa a reţinut în mod clar că, în raport cu soluţia pronunţată prin decizia recurată în dosarul nr. x/2021, în speţă, nu este îndeplinită condiţia privind legătura dintre excepţia invocată şi soluţionarea cauzei ce formează obiectul acestui dosar, circumstanţe în care nu poate fi reţinută nemotivarea soluţiei pronunţate asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum susţine recurentul-petent.

Totodată, este nefondată şi critica prin care recurentul-petent a susţinut că în mod greşit instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional.

Astfel, Înalta Curte reţine că, sub aspectul legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate invocată şi soluţionarea cauzei, Curtea Constituţională a indicat în jurisprudenţa sa constantă, reperele "legăturii cu soluţionarea cauzei", subliniind că acestea constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi în necesitatea invocării excepţiei cu scopul restabilirii stării de legalitate.

În concret, Curtea a apreciat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

Prin urmare, excepţia în dezbatere trebuie să se plaseze în contextul unui control concret de constituţionalitate, pentru că o eventuală decizie de constatare a neconstituţionalităţii trebuie să producă un efect util şi direct asupra cauzei.

Transpunând aceste considerente în speţa de faţă, Înalta Curte reţine, în acord cu cele expuse în încheierea atacată, faptul că nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei legături a prevederilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003, în interpretarea dată prin decizia nr. 7/2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, cu judecata în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 514/2003, consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice, iar art. 20 din acelaşi act normativ prevede că:

"(1) În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile. (2) Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege. (3) Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice."

Prin decizia nr. 7/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionări publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România."

Or, în dosarul nr. x/2021, în care recurentul-petent a invocat excepţia de neconstituţionalitate, instanţa a pronunţat soluţia în temeiul excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, excepţie care poate fi invocată de orice parte din proces, de procuror, dacă acesta participă la soluţionarea cauzei, precum şi de către instanţă din oficiu, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că recurentul-petent a invocat nulitatea întâmpinării formulate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, pentru lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului acestei, în contextul în care această excepţie a fost respinsă de către instanţă, iar excepţia nulităţii recursului a fost invocată şi de către intimata Curtea de Apel Craiova.

Ca atare, în acord cu cele reţinute de către instanţa care a pronunţat încheierea atacată prin prezentul recurs, Înalta Curte constată că nu există o legătură între excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurentul-petent cu soluţionarea recursului ce a format obiectul dosarului în care aceasta a fost ridicată şi, prin urmare, nefiind îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale a fost în mod corect respinsă ca fiind inadmisibilă.

Totodată, contrar celor arătate de recurentul-petent, faţă de prevederile anterior menţionate, Înalta Curte reţine că, sub aspectul caracterului admisibil sau nu al sesizării instanţei de contencios constituţional, prezintă relevanţă doar cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, nu şi alte pricini pe care partea le are pe rolul instanţelor sau pe care aceasta intenţionează să le iniţieze.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-petent referitoare la faptul că recursul său a fost motivat, Înalta Curte apreciază că acestea excedează analizei din prezenta cauză, având în vedere că obiectul acestui recurs este reprezentat de încheierea de şedinţă din data de 21 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, şi nu de decizia nr. 1901 din data de 19 septembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost anulat recursul declarat de recurentul-petent împotriva deciziei civile nr. 3849 din data de 7 decembrie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 noiembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 noiembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.