Creditor's execution challenge assigned to enforcement-granting court under binding precedent.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdiction conflict in favor of the Bucharest Sector 1 Court, establishing it as the competent court to hear the creditor's challenge to execution (contestație la executare) against the enforcement acts in execution file no. 554/2021. The dispute arose when the Bucharest Sector 1 Court declined jurisdiction to the Craiova Court based on the debtor's registered seat, but the Craiova Court declined back, citing the binding decision no. 20/2021 on the principle of the unity of the execution court. The High Court ruled that, under Articles 714(1) and 651(3) of the Civil Procedure Code, the execution court is the court that granted the enforcement application (the Bucharest Sector 1 Court, which issued the enforcement approval order on 28 September 2021), and, applying the binding interpretation from decision no. 20/2021, that court retains jurisdiction over all execution-related incidents, including challenges to execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 712 C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ; Creditor's execution challenge assigned to enforcement-granting court under binding precedent: Prima instanţă sesizată a aplicat prevederile art. 714 şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă a apreciat că nu este incidentă decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, astfel că, deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 mai 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 9 mai 2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare, prin care a solicitat să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 554/2021 constituit la Biroul executorului judecătoresc B., pentru suma de 17.731 RON şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 2918 din 22 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea contestaţiei la executare privind pe contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova şi pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că aceasta este instanţa competentă în raport cu sediul sucursalei CFR, întrucât hotărârea judecătorească care reprezintă titlul executoriu este pronunţată în contradictoriu cu debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. (CNCF CFR SA) - Sucursala Regională CF Craiova cu sediul social în Craiova, judeţul Dolj.
Prima instanţă sesizată a aplicat prevederile art. 714 şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă a apreciat că nu este incidentă decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, astfel că, deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare.
2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr. 2270 din 22 februarie 2025, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Drept urmare, aplicând principiul unicităţii instanţei de executare, în conformitate cu cele reţinute în decizia cu caracter obligatoriu, a constatat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este cea care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte constată că cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., însă prima instanţă a determinat competenţa teritorială în raport cu sediul contestatoarei, iar a doua instanţă a constatat că, raportat la obiectul cauzei, sunt incidente considerentele deciziei nr. 20/2021, pronunţată în interesul legii respectiv, reţinând principiul unicităţii instanţei de executare.
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează astfel:
"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului execuţional, prin încheierea din 28 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, aflată în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc B. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 98 din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 20 ianuarie 2021.
În acest context, se reţine că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În motivarea deciziei menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."
Aplicând pentru identitate de raţionament aceste statuări în prezenta cauză, se reţine că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.