Jurisdiction for revision based on contradiction of judgments: appeal referred to Tribunal as first-instance court’s superior grade under Art. 510(1) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed its own material jurisdiction, declining the case and referring it to the Timiș Tribunal, thereby leaving the procedural path unresolved at the cassation level. The dispute concerned a petition for revision filed by a limited liability company against a civil decision by the Timiș Tribunal, which had upheld a judgment against the company, on the grounds that it contradicted a prior judgment rendered by the Timișoara Court in a separate case. The company argued that the later decision violated the authority of res judicata established by the earlier judgment, which was already final at the time of the conflicting decision. The decisive legal basis was Article 510(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates that a revision based on the contradiction of judgments be filed with the court of higher grade than the one that issued the first judgment alleged to be violated; since the first judgment was issued by a Court of first instance, the competent court for revision was the Tribunal, not the High Court. The Court further held that the authority of res judicata exists provisionally from the moment a judgment is pronounced, regardless of whether appeals are still pending or have been exhausted, confirming that the determination of the competent court is based solely on the grade of the court that issued the initial conflicting judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 132 alin. (1) din C. proc. civ, art. 510 alin. (1) din C. proc. civ, art. 510 alin. (2) din C. proc. civ, art. 430 alin. (4) din C. proc. civ; Jurisdiction for revision based on contradiction of judgments: appeal referred to Tribunal as first-instance court’s superior grade under Art. 510(1) CPC: Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Această normă de procedură atribuie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 mai 2025
Deliberând, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:
I. Circumstanţele litigiului
1. Cererea de revizuire
Cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 31 martie 2025, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Timiş, prin decizia civilă nr. 300 din 21 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivare, revizuenta a solicitat să se constatate că decizia care face obiectul revizuirii nu respectă autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţa civilă nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul x/2020
2. Hotărârile pretins a fi potrivnice
Prin decizia civilă nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022 a fost respins apelul formulat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 6289 din 21 martie 2023, pronunţată de Judecătoria Timişoara în contradictoriu cu intimaţii Club Sportiv "Sport Club Municipal Timişoara" şi Biroul executorului judecătoresc B., ca nefondat, apelanta fiind obligată la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimat.
Prin sentinţa civilă nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2020 a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtului Sport Club Municipal Timişoara, care a fost obligat, către reclamantă, la plata sumei de 14.500 RON. reprezentând debit restant, şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată din 16 aprilie 2020 şi până la data plăţii integrale a debitului. Acţiunea a fost respinsă în rest şi pârâtul a fost obligat la plata sumei de 830 RON, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1067/A din 10 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, iar prin decizia nr. 60/R din 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei instanţei de apel.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Această normă de procedură atribuie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.
În cauză, obiectul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este reprezentat de decizia civilă nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, pretins a fi potrivnică sentinţei civile nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2020.
În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, se constată că sentinţa civilă nr. 13.869 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2020 este prima hotărâre pronunţată dintre hotărârile a căror contrarietate este invocată; prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire aparţine Tribunalului Timiş, ca instanţă mai mare în grad faţă de Judecătoria Timişoara.
Înalta Curte reţine că, sub aspectul determinării instanţei competente în conformitate cu prevederile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., nu prezintă relevanţă împrejurarea că prima hotărâre a rămas definitivă în recurs, prin decizia nr. 60/R din 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, întrucât autoritatea de lucru judecat există, în mod provizoriu, de la momentul pronunţării hotărârii, conform dispoziţiilor art. 430 alin. (4) din C. proc. civ.. Astfel, efectul autorităţii de lucru judecat însoţeşte hotărârea de la momentul pronunţării ei, fără să fie nevoie să se aştepte epuizarea exerciţiului căilor de atac, pentru a putea fi invocată cu această valoare. Prin epuizarea căilor de atac, autoritatea de lucru judecat doar îşi transformă caracterul provizoriu într-unul definitiv, iar exercitarea căilor de atac suspendă, atunci când este cazul, executorialitatea hotărârii, iar nu forţa lucrului judecat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, formulate de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 803 din 3 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022, în favoarea Tribunalului Timiş.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.