Timeliness of appeal against peremption decision and lapsed suspension order in land ownership nullity contestation

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei tardivităţii căii de atac, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

Prin contestaţia în anulare înregistrată la 18 aprilie 2023 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 63 din 9 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Constatând lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a suspendat judecata contestaţiei în anulare prin încheierea din 13 septembrie 2023.

Prin decizia civilă nr. 362 din 19 noiembrie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 63 din 9 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în contradictoriu cu intimaţii Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmboviţa, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Mogoşani, B. şi C..

Împotriva încheierii din 13 septembrie 2023 şi deciziei civile nr. 362 din 19 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs D., în calitate de fiu şi moştenitor legal al contestatorului A., la 12 decembrie 2024.

Intimaţii B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat: excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentului, raportat la prevederile art. 435 şi art. 458 C. proc. civ., întrucât acesta nu a fost introdus în cauză în etapa procesuală anterioară, şi excepţia tardivităţii recursului, deoarece calea de atac a fost declarată cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul formulat de recurentul D. în raport cu excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Recurentul D. a suspus recursului atât încheierea din 13 septembrie 2023, prin care Curtea de Apel Ploieşti a suspendat judecarea contestaţiei în anulare, cât şi decizia nr. 362 din 19 noiembrie 2024, prin care aceeaşi instanţă a constatat perimarea acestei căi de atac.

În ceea ce priveşte termenul de exercitare a recursului împotriva încheierii de suspendare, sunt relevante prevederile art. 414, care stipulează astfel:,,(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului." Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că împotriva încheierii de suspendare, este deschisă calea de atac a recursului până la momentul repunerii cauzei pe rol.

În ceea ce priveşte termenul de exercitare a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea, dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevăd astfel:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar, potrivit art. 421 alin. (2) din acelaşi cod, "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. [...]"

Înalta Curte constată că recursul împotriva încheierii de suspendare a fost declarat la 12 decembrie 2024, după momentul soluţionării contestaţiei în anulare a cărei judecată a fost suspendată la 13 decembrie 2023, conform datei certe de pe plicul de la fila x verso, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 414 alin. (2) C. proc. civ. Aşadar, măsura suspendării judecăţii cauzei nu mai subzista la momentul declarării recursului.

De asemenea, se constată că recursul împotriva deciziei de perimare a fost exercitat la 12 decembrie 2024, cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., care a început să curgă de la 19 noiembrie 2024, data pronunţării deciziei recurate, astfel că ziua de 25 noiembrie 2024 a fost ultima zi în care putea fi declarat recurs, conform modului de calcul reglementat de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care stipulează că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Pentru considerentele expuse, întrucât recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca tardivă, calea de atac formulată de recurentul D., în calitate de moştenitor al defunctului contestator A., împotriva deciziei nr. 362 din 19 noiembrie 2024 şi încheierii din 13 septembrie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Faţă de soluţia ce va fi dispusă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul D. la plata sumei de 1.000 RON către intimatul B., reprezentând cheltuieli de judecată dovedite prin factura seria x nr. x din 7 mai 2025 şi chitanţa seria x nr. x din 7 mai 2025, aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul D., în calitate de moştenitor al defunctului contestator A., împotriva deciziei nr. 362 din 19 noiembrie 2024 şi încheierii din 13 septembrie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul D. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.