Appeal against revision decision declared inadmissible due to finality of underlying judgment

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub dosar nr. x/2024, contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a formulat, în contradictoriu cu intimata A. S.A. (fosta B.), contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 168/2019 al B.E.J. C., şi anume adresa de înştiinţare a înfiinţării popririi din 15 februarie 2024 şi adresa de înfiinţare a popririi din 15 februarie 2024, până la concurenţa sumei de 659.407,96 RON, privind terţul poprit UCM Reşiţa S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea popririi şi a tuturor actelor subsecvente, respectiv întoarcerea executării silite în ipoteza în care vor fi încasate sume de bani urmare a dispunerii popririi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3108 din 29 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea ca neîntemeiată şi a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 140R din 12 septembrie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis recursul, a casat sentinţa recurată, a admis contestaţia la executare şi a anulat adresa de înfiinţare a popririi emisă la 15 februarie 2024 în dosarul de executare nr. 168/2019 al B.E.J. C..

Împotriva acestei decizii, la 14 octombrie 2024 a formulat cerere de revizuire intimata A. S.A., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2024, prin care a solicitat anularea deciziei, aceasta din urmă încălcând cele statuate prin încheierea pronunţată la 2 iunie 2011 de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 453 din 2 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.

În drept, revizuirea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire, ca neîntemeiată. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 140 din 12 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2024.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute cumulativ de dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 pentru formularea unei cereri de revizuire.

Prin încheierea din 13 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 678R din 29 octombrie 2024, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2024, în sensul că în loc de "Irevocabilă" se va trece "Cu recurs în 15 de zile de la comunicare".

Împotriva deciziei nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 decembrie 2024, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L..

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-revizuenta A. S.A., cu menţinerea ca temeinică şi legala a sentinţei civile nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2024.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport cu excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Aşadar, în virtutea principiului legalităţii căii de atac, sub aspectul admisibilităţii recursului declarat în cauză nu prezintă relevanţă menţiunea privind calea de atac din partea finală a dispozitivului hotărârii recurate, astfel cum acesta a fost îndreptat prin încheierea din 13 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În ceea ce priveşte regimul juridic al deciziei recurate, sunt incidente dispoziţiile art. 328 din C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu (23 mai 2011), care stipulează următoarele:,,(1) Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine că, în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi act normativ, recursul este admisibil numai dacă cea de-a doua hotărâre, respectiv cea atacată cu revizuire, este susceptibilă de recurs. Astfel, art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs, în toate cazurile, hotărârile pronunţate în cererile de revizuire pentru contrarietate de hotărâri ci, prin coroborare cu dispoziţiile alin. (1) din acelaşi text de lege, în realitate suprimă dreptul de apel. Drept urmare, recursul este admisibil numai dacă hotărârea atacată este la rândul său, susceptibilă de exercitarea acestei căi de atac.

Contrar susţinerilor recurentei-revizuente, dezlegarea dată de instanţa supremă în cadrul considerentelor cuprinse în Decizia nr. 17/2019, pronunţată în recurs în interesul legii, nu poate fi reţinută pentru a valida interpretarea propusă de această parte în ceea ce priveşte art. 328 din C. proc. civ. de la 1865, deoarece problema de drept supusă dezlegării prin decizia cu caracter obligatoriu a vizat admisibilitatea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate cereri de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. adoptat pron Legea nr. 134/2010, în vigoare de la 1 septembrie 2012. Or, această normă de procedură care nu este aplicabilă în cauză în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora: "Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare." Ca atare, întrucât dispoziţiile legale supuse interpretării prin decizia menţionată nu sunt aplicabile litigiului pendinte, nici modul de interpretare şi aplicare stabilit de instanţa supremă, pe calea recursului în interesul legii, nu poate fi validat în litigiul pendinte, căruia îi sunt incidente prevederile art. 328 din C. proc. civ. de la 1865.

Interpretarea dispoziţiilor art. 328 din C. proc. civ. de la 1865 în sensul celor statuate prin Decizia nr. 17/2019, pronunţată în recurs în interesul legii, nu poate fi justificată în cauză prin prisma metodei analogiei (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet) - procedeu prin care se face completarea «lacunelor legii» în cazurile permise, deoarece se pune problema de a interpreta un text de lege, caz în care nu ne aflăm în ipoteza unei lacune a legii, aceasta fiind premisa care îngăduie judecătorului identificarea unui text de lege care să fie aplicabil unei situaţii concrete, neprevăzute de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 - decizia nr. 140 din 12 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2024 - este pronunţată în soluţionarea unui recurs, având caracter irevocabil.

În acest context, se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii, este irevocabilă.

Prin urmare, decizia nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac precum hotărârea revizuită raportat la art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, este o hotărâre irevocabilă.

De asemenea, Înalta Curte reţine că practica judiciară indicată de recurenta-revizuentă nu poate fi avută în vedere, deoarece, pe de-o parte, nu reprezintă izvor de drept, iar interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii. Pe de altă parte, se observă că regimul juridic al deciziei recurate în cauza menţionată, invocată cu titlu de practică judiciară în sensul admisibilităţii recursului de către recurenta-revizuentă - decizia nr. 2.029 din 6 decembrie 2026, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2026 - este diferit de cel al deciziei atacate în prezentul litigiu, de vreme ce hotărârea atacată cu revizuire în respectiva cauză (sentinţa civilă nr. 618 din 24 septembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2010) era susceptibilă de recurs.

În consecinţă, întrucât hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului raportat la dispoziţiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil şi îl va respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 678 din 29 octombrie 2024, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 decembrie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.