Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of the enforcement court for objection to seizure, applying unity of the enforcement court principle

Şedinţa publică din data de 7 mai 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.01.2025, contestatorul Tribunalul Cluj a formulat în contradictoriu cu intimata A. contestaţie la executare prin care a solicitat anularea popririi conturilor Tribunalului Cluj în RON şi valută deţinute la terţii popriţi B. S.A. şi Trezoreria Cluj, până la concurenţa sumei de 26.310 RON a cărei executare se urmăreşte de către creditoarea A., anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 390/2021 al C.. De asemenea, s-a solicitat a se dispune suspendarea executării silite, până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

II.1. Prin sentinţa civilă nr. 112 din data de 28 ianuarie 2025, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dezlegările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, pronunţate în recursuri în interesul legii.

Făcând trimitere la prevederile art. 127 C. proc. civ., instanţa a reţinut că C. nu a înţeles să se prevaleze de posibilitatea de a sesiza o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

A reţinut instanţa că, prin Decizia nr. 432/13.02.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că aplicabilitatea art. 127 C. proc. civ. trebuie analizată exclusiv la momentul încuviinţării executării silite. De altfel, această interpretare a fost confirmată şi prin modificarea legislativă ulterioară a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care prevede, în mod explicit, că dispoziţiile art. 127 sunt aplicabile doar la momentul încuviinţării executării silite.

Aşadar, instanţa a constatat că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Cluj-Napoca, care a devenit, astfel, instanţă de executare pentru toate incidentele ulterioare, conform principiului unicităţii. Deşi, raportat la calitatea părţilor, ar fi fost incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., aceste norme nu mai pot fi invocate după momentul încuviinţării executării silite.

II.2. Prin sentinţa nr. 1286 din data de 7 martie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3), art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dezlegările Curţii Constituţionale din decizia nr. 290/2018.

Relativ la Decizia nr. 20/2021 a Î.C.C.J., Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa a apreciat că în cauză nu se impune o reevaluare a competenţei instanţei de executare în funcţie de domiciliul sau sediul debitorului, ci competenţa instanţei de executare urmează a fi stabilită potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., având în vedere calitatea părţii (contestatorului), respectiv aceea de instanţă de judecată.

Deşi prin Decizia nr. 20/2021 a Î.C.C.J., Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii se face trimitere la principiul unicităţii instanţei de executare, instanţa apreciază că acesta nu poate fi aplicat în cauză, cu o valoare mai mare decât principiul imparţialităţii justiţiei avut în vedere de Curtea Constituţională pentru pronunţarea Deciziei nr. 290/2018.

Reţine instanţa că Judecătoria Cluj-Napoca, este instanţă inferioară în grad Tribunalului Cluj, fiind una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia Tribunalului Cluj, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022. Această simplă împrejurare este de natură să atragă serioase dubii cu privire la imparţialitatea instanţei, mai ales că în ipoteza formulării căii de atac a apelului împotriva hotărârii ce se pronunţă în primă instanţă, competenţa pentru soluţionarea căii de atac ar reveni Tribunalului Cluj, potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 2 coroborobate cu art. 651 alin. (4) C. proc. civ., existând în această ipoteză un cumul între competenţa jurisdicţională şi calitatea de parte.

Totodată, a reţinut că în faza de executare silită, în dosarul de executare nr. 390/2021 al C. au fost pronunţate mai multe hotărâri cu ocazia unor incidente procedurale intervenite în cursul executării silite. Astfel, în afară de Î.C. nr. 5222/CC/2021 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite, au mai fost pronunţate Î.C. nr. 1703/2021 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2021 având ca obiect suspedare provizorie în dosarul de executare nr. 390/2021, încheierea nr. 1526/2023 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2023, având ca obiect contestaţie la executare formulată cu privire la actele din dosarul execuţional nr. x/2021 al C., precum şi S.C. nr. 2615/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Alba Iulia, având ca obiect contestaţie la executare, formulată de Tribunalul Cluj în contradictoriu cu intimata A. . În consecinţă, se poate constata că nu s-ar putea invoca principiul unicităţii instanţei de executare, prioritar faţă de principiul imparţialităţii justiţiei, într-o cauză în care până la această dată doar în procedura încuviinţării executării silite s-a pronunţat Judecătoria Cluj-Napoca, iar restul incidentelor au fost soluţionate în primă instanţă de Judecătoria Alba Iulia.

În plus, s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. fac referire la calitatea de pârât sau reclamant a instanţei de judecată, or, în procedura încuviinţării executării silite, cererea este formulată de executorul judecătoresc în calitate de petent, situaţia fiind diferită faţă de contestaţia la executare în care calitatea de reclamant (contestator) o are tocmai instanţa de judecată, în cauză, Tribunalul Cluj, impunându-se a se aplica dispoziţiile art. 127 alin. (1) coroborate cu art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

De altfel, şi prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Î.C.C.J., Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a dispus că instanţa de executare este determinată din momentul încuviinţării executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel, or, instanţa a apreciat că în prezenta cauză există dispoziţii legale care stabilesc în mod expres altfel, respectiv dispoziţiile art. 127 alin. (1) coroborate cu art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

Făcând trimitere la dispoziţiilor art. 136 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, instanţa a reţinut că, în cauză, prin cererea de suspendare a executării silite se invocă de către contestatorul Tribunalul Cluj că prin continuarea executării silite ar fi afectată activitatea şi a angajamentelor faţă de angajaţii contestatorului, prin urmare, inclusiv a celor care îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Cluj-Napoca, instanţa care ar urma să se pronunţe asupra cererii de suspendare a executării.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru argumentele expuse în continuare.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează contestaţia la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul C., precum şi cererea de suspendare a executării silite, formulată în temeiul art. 719 alin. (1) C. proc. civ. (cererea având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2025/a1).

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenţei teritoriale a instanţei de executare, sens în care Judecătoria Alba Iulia a aplicat principiul unicităţii instanţei de executare, iar Judecătoria Cluj-Napoca s-a raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de contestator, în cauză, a Tribunalului Cluj.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Iar, conform art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.’’

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5222/CC din 12.05.2021 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de petentul C. şi a fost încuviinţată executarea silită la cererea creditorului A. împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice prin DGFP Cluj în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 937/21.02.2011 pronunţată de Tribunalul Cluj definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 3445/R din data de 5.10.2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2010, încheierea civilă nr. 25/CC din data de 21.01.2020 de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 937/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2010 definitivă prin Decizia nr. 46/R din data de 16.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2010.

Conform Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "(...) ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care -exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu- toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competenţa aceleiaşi instanţe de executare".

Întrucât, în cauză, instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Cluj-Napoca, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021, mai sus menţionată, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

În egală măsură, concluzia conform căreia o singură instanţă ar fi desemnată drept instanţă de executare rezultă şi din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ. de către instanţa sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluţiona cererea, situaţie în care aceasta este ţinută să trimită dosarul instanţei competente, care devine astfel instanţă de executare.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. puteau fi invocate la momentul sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

Totodată, prevederile art. 127 C. proc. civ. reprezintă o normă specială şi derogatorie de la dreptul comun al competenţei teritoriale şi nu poate fi interpretată extensiv, prin analogie (conform dispoziţiilor art. 10 din C. civ.).

Drept urmare, odată cu fixarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea sa, Judecătoria Cluj-Napoca a dobândit calitatea de instanţă de executare.

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.