Territorial competence for enforcing child residence orders and imposing penalties under Law 272/2004

Şedinţa publică din data de 7 mai 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul x/2024, la data de 12.06.2024 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei constatarea refuzului pârâtului de a respecta dispoziţiile legale referitoare la stabilirea locuinţei minorei C., conform deciziei civile nr. 563/2023, pronunţată în data de 20.02.2023 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi constatarea existenţei unei situaţii de înstrăinare a minorei, obligarea pârâtului la plata penalităţilor prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea 272/2004, în cuantum de 2100 RON/zi, de la data de 07.06.2024 şi până la îndeplinirea obligaţiei de respectare a dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei minorei, având în vedere existenţa situaţiei de înstrăinare şi veniturile nete ale pârâtului, obligarea pârâtului la depunerea unei garanţii reale sau personale prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea 272/2004, pentru refuzul de respectare a dispoziţiilor privind stabilirea locuinţei copilului şi a programului de menţinere a relaţiilor personale, pentru garantarea revenirii minorei la sfârşitul programului de vizită, în cuantum de 50.000 RON, până la rămânerea definitivă a sentinţei de divorţ.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 272/2004.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

II.1. Prin sentinţa civilă nr. 8866 din data de 24.10.2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 114 C. proc. civ. şi împrejurarea că minora locuieşte împreună cu mama sa, în oraşul Buzău, str. x.

A reţinut instanţa că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti este înregistrat dosarul de divorţ al părţilor, însă, prezentul dosar nu are ca obiect ordonanţă preşedinţială, astfel încât să fie aplicabile prevederile art. 998 C. proc. civ., prin care se prorogă astfel competenţa de soluţionare a cauzei de la instanţa care soluţionează divorţul, la cererile având ca obiect măsuri privitoare la minoră, introduse pe calea ordonanţei preşedinţiale. În prezentul dosar, fiind un dosar distinct de fond, instanţa trebuie să facă aplicarea art. 114 C. proc. civ., independent de dosarul de divorţ al părţilor.

II.2. Prin sentinţa nr. 466 din data de 29 ianuarie 2025, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat conflictul negativ, a dispus, din oficiu, suspendarea de drept a cauzei şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că din cuprinsul prevederilor art. 20 din Legea nr. 272/2004 -ce fac trimitere la noţiunea de instanţă şi nu la aceea de instanţă de tutelă- reiese că legiuitorul a dorit să ofere o garanţie şi o pârghie suplimentară pentru a facilita menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu părinţii, amenda reprezentând o măsură asiguratorie sau de garantare a executării obligaţiei stabilită într-un titlu executoriu privind relaţiile personale ale copilului cu părinţii săi sau alte persoane indicate de lege.

Conform art. 954 alin. (1) C. proc. civ. cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă.

Aşadar, din cuprinsul nomei rezultă că instanţa care este competentă să judece procesul pe fond în primă instanţă va soluţiona şi cererea privind măsurile asigurătorii.

Însă, competenţa instanţei ce judecă acţiunea principală se stabileşte de către aceasta, iar nu de completul învestit cu cererea incidentală.

Atât timp cât prima instanţă s-a declarat competentă material, teritorial, general să se pronunţe asupra cererii principale, urmează ca aceeaşi instanţă să soluţioneze şi solicitarea privind înfiinţarea măsurilor asiguratorii.

Faţă de toate textele legale menţionate, instanţa a constatat că, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, se va face aplicarea art. 954 C. proc. civ. referitoare la procedura de soluţionare a măsurilor asiguratorii.

Pe cale de consecinţă, a reţinut că revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei să constate refuzul pârâtului de a respecta dispoziţiile legale referitoare la stabilirea locuinţei minorei C., conform deciziei civile nr. 563 pronunţată în data de 20.02.2023 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi constatarea existenţei unei situaţii de înstrăinare a minorei, obligarea pârâtului la plata penalităţilor prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea 272/2004, în cuantum de 2.100 RON/zi, de la data de 07.06.2024 şi până la îndeplinirea obligaţiei de respectare a dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei minorei, având în vedere existenţa situaţiei de înstrăinare şi veniturile nete ale pârâtului, obligarea pârâtului la depunerea unei garanţii reale sau personale prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea 272/2004, pentru refuzul de respectare a dispoziţiilor privind stabilirea locuinţei copilului şi a programului de menţinere a relaţiilor personale, pentru garantarea revenirii minorei la sfârşitul programului de vizită, în cuantum de 50.000 RON, până la rămânerea definitivă a sentinţei de divorţ.

În cauză, conflictul negativ de competenţă s-a născut ca urmare a interpretării diferite date de instanţele aflate în conflict obiectului cererii de chemare în judecată.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 114 C. proc. civ. şi domiciliul persoanei ocrotite, respectiv a fiicei părţilor, iar Judecătoria Buzău a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., statuând în sensul că instanţa competentă să judece procesul în fond în primă instanţă va soluţiona şi cererile privind măsurile asigurătorii.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa cu mai multe capete de cerere, scopul demersului său fiind acela de a asigura respectarea de către tată a dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea locuinţei fiicei părţilor, precum şi a programului de menţinere a relaţiilor personale dintre acesta şi minora C..

Posibilitatea instanţei de a stabili, la cererea părintelui interesat, a unor penalităţi (conform art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004) care, alături de măsuri cu caracter asigurătoriu şi de garanţiile prevăzute de lege (potrivit art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 272/2004), să asigure înapoierea copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, precum şi pentru respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului, presupune, cu necesitate, constatarea unei situaţii de înstrăinare (capătul I al cererii de chemare în judecată).

Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 272/2004 (inserate în Capitolul II intitulat "drepturile copilului") vizează menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, obiect ce poate fi circumscris exercitării autorităţii părinteşti, constituind astfel, în sens mai larg, o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, motiv pentru care devin incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie. Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii părinţi (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, prin decizia civilă nr. 563A din data de 20.02.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul x/2022, a fost stabilită provizoriu locuinţa minorei C. la reclamanta-mamă (din Buzău) până la soluţionarea prin hotărâre executorie a dosarului nr. x/2022

Conform prevederilor art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Carta a II-a "Despre familie" în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor acestei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Având în vedere cele constatate, conform dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.