Limitation of execution objection to procedural incidents under Art. 598 CPP and exclusion of review of foreign penalty accumulation method.

Contestație. Contestație la executare. Cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Algoritmul juridic prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă, aplicat printr-o hotărâre definitivă de condamnare pronunţată de instanţa unui stat membru al Uniunii Europene recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României.

Cuprins de materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale.

Index alfabetic: - drept procesual penal

- contestație la executare

- cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale, chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă.

Împrejurarea că autoritățile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire a pedepselor aplicate, în speţă - cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestații la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. sau art. 585 din C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 367 din 21 mai 2025

I. Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A împotriva sentinţei penale nr. 6 CC/12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut, în esență, că prin sentinţa penală nr. 6 CC/12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, au fost recunoscute mai multe hotărâri pronunţate de instanţele belgiene prin care contestatorul A a fost condamnat la pedeapsa de 2060 zile, aplicată pentru săvârşirea a 11 infracţiuni, respectiv 10 infracţiuni de furt, prevăzute de art. 461 şi 463 din Codul penal belgian şi o infracţiune de asociere cu scopul de a aduce atingere unor persoane sau proprietăți, prevăzută de art.322, 323, 324 din Codul penal belgian, cu corespondent în infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. român şi constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român. De asemenea, s-a dispus transferul persoanei condamnate şi executarea acestei pedepse în România.

În acest context, s-a apreciat că susţinerile petentului, privind modalitatea de efectuare de către instanţă a algoritmului juridic prin care a stabilit pedeapsa rezultantă prin sentinţa rămasă definitivă, nu pot constitui nelămuriri referitoare la hotărârea ce se execută, motiv pentru care s-a dispus respingerea, ca nefondată, a contestației la executare.

II. Împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatorul A a formulat contestaţie, fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A, Înalta Curte a constatat că aceasta este nefondată.

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ţine de fondul cauzei instrumentate şi judecate de autorităţile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanţelor naţionale, nici în procedura specială de referinţă reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, şi, cu atât mai puţin, în procedura prevăzută de art. 598 C. proc. pen.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, cum este cazul de față invocat de contestator, Înalta Curte a constatat că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (l) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Astfel, în speţă, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, respectiv sentinţa penală nr. 6 CC/12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a admis cererea de recunoaştere şi executare a unor hotărâri judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Belgia – invocată din prisma cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaştere, iar nu legalitatea şi temeinicia soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea şi temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

Evaluând motivele prezentei contestații la executare, Înalta Curte a constatat, concordant instanței de fond, faptul că argumentele contestatorului vizează, în realitate, modificarea algoritmului juridic prin care autoritățile judiciare din Belgia au stabilit pedeapsa rezultantă, respectiv prin cumul aritmetic, și nu conform regulilor de la concursul de infracţiuni prevăzut de dispoziţiile legale române.

În acest sens, Înalta Curte a precizat că, în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne, adaptându-se atunci când este cazul la acestea, cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura contestației la executare, prerogative suplimentare de repunere în discuție a modalității de individualizare a pedepsei sau de stabilire a tratamentului sancționator.

Deoarece Decizia-cadru 208/909/JAI a Consiliului se bazează pe încrederea reciprocă în sistemele juridice ale altor state membre, hotărârea instanței din statul emitent ar trebui să fie respectată și, în principiu, nu ar trebui să existe nicio revizuire sau adaptare a acesteia. Există două excepții de la acest principiu al așa-numitei „executări continue”, prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, ambele rezultând din incompatibilitatea pedepsei impuse în statul emitent, în ceea ce privește durata sau natura, cu legislația statului de executare.

De asemenea, relevanță sub acest aspect, prezintă și Decizia nr. 23 din 12 octombrie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că „instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român”.

Așadar, s-a constatat că hotărârea primei instanţe, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată în cauză de contestatorul A este legală şi temeinică, neexistând motive pentru reformarea acesteia, Înalta Curte apreciind că prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, astfel că în această procedură nu pot fi examinate solicitările contestatorului de contopire, potrivit legii române, a pedepselor aplicate de autoritatea străină, în ceea ce priveşte faptele pentru care a fost condamnat în Belgia, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 6 CC/12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploiești.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea. Ca atare, împrejurarea că autoritățile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire a pedepselor aplicate, în speţă - cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestații la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. sau pe dispoziţiile art. 585 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A.