Cassation quashed dual sanction: fine removed under Art. 62 Penal Code for trafficking with patrimonial purpose

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Cauza de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 62 C. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea generală. Pedepsele principale

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- recurs în casație

- drept penal

- pedepsele principale

- trafic de migranţi

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

C. pen., art. 62, art. 263 alin. (1) şi (2)

Cauza de agravare a răspunderii penale prevăzută de dispozițiile art. 62 C. pen. nu se aplică în condiţiile în care scopul urmăririi unui folos patrimonial este incriminat distinct în conținutul constitutiv al unei infracțiuni, ca variantă agravată, întrucât s-ar atribui un dublu efect sancţionator aceleiaşi împrejurări de fapt, atât pe cale legală (exprimată în limitele speciale mai mari pentru varianta agravată a infracţiunii), cât şi pe cale judiciară (prin cumularea de către instanţă a pedepsei închisorii cu cea a amenzii).

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 341/RC din 10 iunie 2025

I. Prin sentința penală nr. 545 din data de 25.04.2024, Tribunalul București – Secția penală, printre altele, a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. şi trafic de migranți în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen.

De asemenea, în baza art. 62 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A, pe lângă pedeapsa principală a închisorii aplicate pentru infracțiunea de trafic de migranți, și pedeapsa amenzii penale de 200 de zile-amendă (suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 500 lei), rezultând în final amenda penală în cuantum total de 100.000 lei.

II. Prin decizia penală nr. 1470 /A din data de 29.11.2024, Curtea de Apel Bucureşti, Sectia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinţei penale nr. 545 din data de 25.04.2024, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală.

A desfiinţat, în parte, sentința apelată şi, rejudecând, a redus pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin acestei decizii.

III. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A care a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

A arătat că cererea de recurs în casaţie vizează exclusiv dispoziţia instanţei de apel de menţinere a pedepsei amenzii penale în cuantum de 100.000 lei, reprezentând 200 lei zile amendă, întrucât aplicarea unei pedepse cu închisoarea însoţită de pedeapsa amenzii în cuantum de 100.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat şi trafic de migranţi, reprezintă o dublă sancţiune.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A, Înalta Curte a apreciat că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:

Analiza motivului de casare invocat de către recurentul inculpat, prin prisma criticilor formulate, impune şi reclamă prioritar stabilirea naturii juridice a instituţiei „amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii”, reglementată de art. 62 C. pen., respectiv: circumstanţă de individualizare sau cauză de agravare a pedepsei.

Potrivit art. 62 alin.(1) C. pen., dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica şi pedeapsa amenzii. Amenda are în acest caz caracter facultativ, aplicarea sa nefiind o obligaţie pentru instanţa de judecată.

Potrivit Expunerii de motive a Codului penal, raţiunea pentru care a fost introdus art. 62 C. pen. a fost determinată de necesitatea de a consacra mijloace de constrângere penală eficiente care să nu presupună majorarea duratei pedepsei închisorii.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că în aplicarea acestor dispoziţii ar trebui operată o distincţie, după cum scopul de a dobândi folosul patrimonial reprezintă: - circumstanţă factuală particulară în cauză; - element constitutiv al infracţiunii, sau – variantă de agravare a infracţiunii.

În primele două variante, atunci când autorul a obţinut sume de bani ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, dispoziţiile art. 62 din C. pen. sunt pe deplin aplicabile, fiind posibil cumulul amenzii cu pedeapsa închisorii.

Însă, în cea de-a treia variantă, incidentă şi în prezenta speţă, atunci când legiuitorul a dat eficienţă împrejurării că infractorul a urmărit un folos patrimonial, transformând-o în variantă de agravare a unei anumite infracţiuni, nu mai este posibilă aplicarea pedepsei amenzii pe lângă pedeapsa închisorii, întrucât s-ar atribui un dublu efect sancţionator aceleiaşi împrejurări de fapt, mai întâi pe cale legală (exprimată în limitele speciale mai mari pentru varianta agravată) şi apoi pe cale judiciară (prin cumularea de către instanţă a închisorii cu amenda).

În situaţia în care s-ar admite că dispoziţiile art. 62 C. pen. pot fi aplicate pe lângă pedeapsa închisorii, ca modalitate de individualizare a pedepsei ori de câte ori inculpatul a urmărit prin săvârşirea infracţiunii un folos material, practic s-ar aduce atingere principiului valorificării unice a aceleiaşi ipoteze de agravare, cu consecinţe asupra tratamentului sancţionator aplicabil inculpatului.

Aşadar, dispoziţiile art. 62 din C. pen. reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale, iar atât timp cât legiuitorul a înţeles să fie mai sever în considerarea folosului patrimonial urmărit de inculpat şi să agraveze răspunderea prin crearea unor variante infracţionale agravate sau calificate, Înalta Curte a apreciat că nu se justifică cumulul pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii.

Aplicând aceste consideraţii cauzei de faţă, Înalta Curte a reţinut că recurentul-inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de migranţi în varianta agravată prevăzută de dispoziţiile art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din C. pen., reţinându-se că a fost săvârşită în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial, prin mijloace care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea migrantului.

Însă, pentru aceeaşi infracţiune şi în considerarea aceluiaşi scop, respectiv urmărirea unui folos patrimonial, instanţa de apel a dispus şi aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum total de 100.000 lei reprezentând 200 de zile-amendă (suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 500 lei), în temeiul art. 62 C. pen., aspect de natură a încălca flagrant principiul legalităţii pedepsei.

Aplicarea unei duble sancţiuni având în vedere aceeaşi circumstanţă faptică agravantă, respectiv: pe de o parte, pedeapsa închisorii a cărei limite de pedeapsă sunt deja majorate ca urmare a a reținutrii formei agravate a infracţiunii de trafic de migranţi, iar pe de altă parte, pedeapsa amenzii, ca efect al unei cauze de agravare suplimentară prevăzută de art. 62 C. pen., se circumscrie noţiunii de „pedeapsă în alte limite”, în accepţiunea cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi impune restabilirea legalităţii pedepsei aplicate inculpatului A prin înlăturarea pedepsei amenzii dispusă în cauză.

Nelegalitatea hotărârii instanţei de apel cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoarea şi 100.000 lei amendă penală pentru infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către Înalta Curte, întrucât aceasta nu implică o chestiune de aplicare referitoare la individualizarea pedepsei, ci este rezultatul exclusiv al greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 62 C. pen., fiind astfel incidente dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a din C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b din C. proc. pen.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte a admis recursul în casație formulat de recurentul inculpat A, a extins efectele recursului în casație și cu privire la inculpații B, C şi D și, casând decizia penală atacată, a fost înlăturată pedeapsa amenzii penale în cuantum de 100.000 lei, dispusă în temeiul art. 62 din C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii aplicată fiecărui inculpat. A dispus, anularea formelor de executare emise anterior și emiterea de noi forme în baza acestei decizii.