Impossibility of constituting specialized anti-corruption panel triggering suspension of justice and territorial jurisdiction prorogation

Camera preliminară. Competența organelor judiciare. Întreruperea cursului justiției

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Participanții în procesul penal. Competența organelor judiciare

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- competența organelor judiciare

- întreruperea cursului justiției

C. proc. pen., art. 40 alin. (4)

Legea nr. 6/2021, art. 20 alin. (1)

Se reține existenţa unei situaţii care echivalează cu întreruperea cursului justiției, în ipoteza imposibilității constituirii completului specializat pentru judecarea infracțiunilor de corupție la instanța căreia i-a fost declinată competența ca urmare a constatării necompetenței teritoriale a instanței inițial sesizate.

În aceste condiții, tribunalul inițial sesizat rămâne singura instanță competentă material dintre cele enumerate de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, față de care poate fi reținut unul dintre criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., întrucât sediile persoanelor vătămate și ale părților civile se află în circumscripția acestei instanțe.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 339 din 17 iulie 2025

I. Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 13.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022/a1 al Tribunalului București, s-a dispus, respingerea ca nefondate a cererilor şi excepțiilor formulate în procedura de cameră preliminară de către inculpaţi, constatându-se legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei cu rechizitoriu Parchetului European prin care au fost trimiși în judecată inculpații sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 și 2 C.p., obținere ilegală de fonduri prev. de art. 306 C.p., rap. la art. 309 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. și infracțiunea de folosire de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, prev. de art. 18 ind. 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000. S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpați.

Prin încheierea nr. 258/CO/CP din data de 24.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, au fost admise contestaţiile formulate de inculpaţi împotriva încheierii din 13.02.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, în soluţionarea dosarului penal nr. x/2022/a1 şi a fost desființată încheierea atacată.

A fost admisă excepţia necompetenței teritoriale a Tribunalului Bucureşti, şi a fost declinată în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiș competenţa de soluţionare a cauzei.

S-a reținut că, în speță, faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii au fost săvârşite în circumscripţia teritorială a Tribunalului Timiş şi toţi inculpaţii au fost urmăriţi, depistaţi şi identificaţi în Timişoara sau în localităţi din judeţul Timiş, și au domiciliul sau sediul social în circumscripţia teritorială a Municipiului Timişoara.

II. Urmare acestei soluţii, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș.

În cuprinsul referatului întocmit de către președintele instanţei s-a constatat că Secţia penală a Tribunalului Timiș funcţionează cu 9 completuri de judecată, dintre care 6 completuri de judecată sunt specializate pe infracțiuni de corupție, respectiv completurile conduse de magistrații care au formulat declaraţii de abţinere ce au fost admise în mod succesiv, restul de 3 completuri de judecată neavând această specializare.

În consecință, a fost înaintat Curţii de Apel Timişoara dosarul penal nr. x/2022, în vederea desemnării unei instanţe egale în grad cu Tribunalul Timiș care să soluţioneze cauza privind pe inculpaţii din prezenta cauză, în baza dispoziţiilor art. 68 alin. 9 ind. 1 din C. proc. pen.

III. Prin încheierea penală nr. API/30.05.2025 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 68 alin. 9 ind. 1 C. proc. pen., a fost trimis Tribunalului București dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Timiș, în vederea soluţionării cauzei.

Atât timp cât Tribunalul Bucureşti a fost sesizat, la data de 19.12.2022, prin rechizitoriul nr.1/y/2022 al Parchetului European, pronunţând, la data de 13.02.2024 şi încheierea de cameră preliminară prin care a dispus începerea judecăţii, în raza teritorială a acestei instanţe regăsindu-se şi sediile persoanelor vătămate (ultimul criteriu folosit pentru stabilirea competenţei teritoriale a organelor judiciare conform art.41 alin.1 lit.d C.p.p.), Curtea de Apel Timișoara a desemnat Tribunalul București, ca instanţă egală în grad cu Tribunalul Timiş, pentru judecarea dosarului nr. x/2022.

IV. Prin încheierea din data de 27.06.2025, pronunțată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022/a1* s-a constatat întrerupt cursul justiției în cauză și a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona cazul de întrerupere a cursului justiţiei incident cu privire la judecarea contestaţiei formulate de inculpaţi împotriva încheierii din 13.02.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, în soluţionarea dosarului penal nr. x/2022/a1.

V. Examinând sesizarea formulată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti privind întreruperea cursului justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:

Întreruperea cursului justiţiei presupune împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală.

Înalta Curte a constatat incidența dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la situațiile care echivalează cu întreruperea cursului justiției. Imposibilitatea constituirii completului specializat la instanța căreia i-a fost declinată competența determină blocarea realizării scopului procesului penal. În aceste condiții, tribunalul inițial sesizat rămâne singura instanță față de care pot fi aplicate criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C.proc.pen., potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C.proc.pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol stabilesc că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Astfel, prin norma de procedură se instituie competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, fără a avea relevanţă juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanţei sesizate s-a desfăşurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracţiunii deduse judecăţii sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Totodată, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, în conformitate cu care în cazul infracţiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, competenţa teritorială revine tribunalelor Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş.

Potrivit rechizitoriului prin care au fost trimiși în judecată inculpații din prezenta cauză, activitatea infracțională de care aceștia sunt acuzați s-a desfășurat, atât pe raza municipiului Timișoara, cât și pe raza municipiului București.

De asemenea, potrivit acuzării, presupusa activitate infracţională s-a desfăşurat şi a produs urmări pe raza municipiului Bucureşti prin raportare la faptul că fondurile accesate ar fi fost achitate din fondurile Ministerului Dezvoltării Lucrărilor şi Administraţiei Publice, autoritate în dauna căreia s-ar fi produs prejudiciul şi care s-a constituit parte civilă în cauză.

Într-adevăr prin încheierea nr. 258/CO/CP din data de 24.04.2025 a Curţii de Apel Bucureşti a fost constatată necompetenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte judecarea dosarului nr. x/2022, reţinându-se că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii se presupune că au fost săvârşite în circumscripţia teritorială a Tribunalului Timiş, respectiv că inculpaţii au domiciliul sau sediul social în circumscripţia teritorială a Municipiului Timișoara şi astfel a fost desființată încheierea de cameră preliminară a Tribunalului București şi declinată cauza spre competentă soluționare în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiş, or, ulterior acestei încheieri s-a constatat că Tribunalul Timiş nu poate soluţiona dosarul datorită incompatibilităţii tuturor magistraţilor specializaţi pentru judecarea infracţiunilor de corupţie, ca urmare a admiterii declaraţiilor de abţinere.

Încheierea Curţii de Apel Bucureşti anterior menţionată a avut în vedere un anumit criteriu în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, respectiv cel relativ la faptul că presupusa activitate infracţională s-a desfăşurat pe raza Tribunalului Timiş şi că toţi inculpaţii au domiciliul sau sediul social în circumscripţia teritorială a Municipiului Timişoara şi se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește desființarea încheierii de cameră preliminară a Tribunalului București, astfel că, se impune a se relua procesul din faza de cameră preliminară în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte a constatat că, ulterior, faţă de imposibilitatea constituirii unui complet de judecată la Tribunalul Timiş, având în vedere incidentele procedurale intervenite, Tribunalul București a rămas singura instanţă dintre cele enumerate de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021 faţă de care se poate a reținut unul dintre criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât sediul persoanelor vătămate, respectiv al părților civile în dauna cărora se afirmă că s-ar fi realizat urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracțiunii de obținere ilegală de fonduri ce face obiectul cercetărilor, este în București.

Prin urmare, evaluând datele concrete ale cauzei prin prisma dispoziţiilor legale care guvernează competenţa instanţelor, anterior menţionate, şi având în vedere şi dispoziţiile art.20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, s-a constatat că Tribunalul Bucureşti se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) - (4) C.proc.pen., fiind instanţa în raza căreia s-au realizat presupusele urmări ale activității infracționale cercetate.

În egală măsură, potrivit art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate, iar Tribunalul Bucureşti a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriul Parchetului European.

S-a mai a reținut că, în mod corect, în aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. 9 ind. 1 din C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a constatat că niciunul dintre tribunalele Bucureşti, Cluj sau Iaşi, nu se află în raza sa teritorială, sau în circumscripția unei curţi de apel învecinate, trimiţând cauza Tribunalului București, ca instanță competentă material conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, coroborat cu dispozițiile art. 41 din C. proc. pen.

Concluzionând, în cauză operează o prorogare legală de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, întrucât ulterior hotărârii instanței de control judiciar care a desființat încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București ca nefiind competent teritorial să soluționeze cauza, s-a constatat inexistența în cadrul instanței competente - Tribunalul Timiş - a unui alt complet specializat pentru judecarea infracţiunilor de corupţie ca urmare a admiterii declaraţiilor de abţinere formulate.

În considerarea tuturor aspectelor anterior menţionate, Înalta Curte a constatat existenţa unei situaţii care echivalează cu întreruperea cursului justiției, respectiv de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal. În temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat întrerupt cursul justiției şi a stabilit că procesul penal se impune a fi reluat din faza de cameră preliminară în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti.