Decizia nr. 22/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Şedinţa publică din 13 octombrie 2025

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

I. Prin sentinţa penală nr. 452 din data de 3 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021 s-au hotărât următoarele:

Cu unanimitate,

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpata B. , pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen., au fost confiscate de la inculpatul A. sumele de 895.127,91 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de C. S.R.L. şi 396.994,21 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de S.C. D., bani primiţi de inculpat în schimbul traficării influenţei în intervalul 26.02.2014 - 27.10.2014.

Au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse faţă de inculpatul A. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinute anterior în cauză prin încheierea din 14.06.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în limita sumei confiscate, respectiv 1.292.122,12 RON.

Cu majoritate,

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse faţă de inculpata B. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinute anterior în cauză prin încheierea din 14.06.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte a reţinut următoarele:

În raport cu modificările aduse actului de sesizare a instanţei în urma parcurgerii procedurii de cameră preliminară, acuzaţiile aduse inculpaţilor A. şi B. au fost defalcate pe două paliere de analiză.

Prima acuzaţie adusă inculpaţilor a fost circumscrisă comiterii infracţiunii de trafic de influenţă şi respectiv complicitate la această infracţiune (1) în modalităţile alternative ale acceptării promisiunii şi primirii de foloase necuvenite, iar cea de a doua acuzaţie, infracţiunii de luare de mită şi de complicitate la această infracţiune (2), în modalităţile alternative ale pretinderii şi primirii foloaselor necuvenite.

1. Infracţiunea de trafic de influenţă

Prin rechizitoriu s-a reţinut că "fapta inculpatului A. constând în aceea că, cu intenţie, în Mun. Bucureşti, în perioada 21.12.2012-07.04.2015, în calitate de ministru al tineretului şi sporturilor din partea E. (21.12.2012-05.03.2014), respectiv în legătură cu această calitate după încetarea calităţii şi preşedinte coordonator al departamentului de tineret şi sănătate al E. (începând cu data de 30.08.2013), într-o zi din intervalul 21.12.2012-14.01.2013 a acceptat promisiunea martorilor F. şi G. de a primi sume de bani cu titlu de dividende distribuite de C. S.R.L. şi D., societăţi comerciale controlate în fapt de cei doi martori şi a primit numerar de la martora G., în imobilul din mun. Bucureşti, Str. x, într-o zi din intervalul 26.02.2014 (data dispoziţiilor de plată prin casierie)-07.04.2015 (data audierii martorei G.), în urma acceptării acestei promisiuni, suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de C. S.R.L. şi suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de S.C. D., an 2013 în care inculpatul a deţinut funcţia de ministru al tineretului şi sporturilor, având influenţă asupra Ministrului Sănătăţii din partea H., partid care făcea parte din aceeaşi coaliţie de guvernare cu E., în speţă I.., şi promiţând că îl va determina pe acesta să îndeplinească sau să nu îndeplinească acte ce intrau în îndatoririle acestuia de serviciu, acte reprezentate de:

- menţinerea în funcţia de manager/prelungire interimat manager/nerevocarea din funcţia de manager a persoanelor din conducerea spitalelor publice/institutelor aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii: Institutul Oncologic "Profesor doctor J.", Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie"Ana Aslan", Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Profesor doctor Matei Balş", Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti (Floreasca), cu care firmele controlate de martorii F. şi G. derulau relaţii comerciale profitabile,

- sau numirea pe funcţia de manager a acelor spitale publice/institute a unor persoane apropiate martorilor, fiind ajutat în săvârşirea faptei de inculpata B., prin:

- dobândirea de către aceasta a calităţii de asociat al S.C. C. S.R.L. cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33,33 % în urma hotărârii nr. 01 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. C. S.R.L., din data de 14.01.2013, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 100 RON, adică de la 200 RON la 300 RON, prin emiterea de noi părţi sociale şi aportul unui nou asociat în persoana inculpatei B., în condiţiile în care titularul în fapt al părţilor sociale era inculpatul A.

- dobândirea de către aceasta a calităţii de asociat al S.C. D. cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33,35 %, în urma hotărârii nr. 2 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. D., din data de 14.01.2013, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 100 RON, adică de la 200 RON la 300 RON, prin emiterea de noi părţi sociale şi aportul unui nou asociat în persoana inculpatei B., în condiţiile în care titularul în fapt al părţilor sociale era inculpatul A.

- semnarea de către aceasta a dispoziţiei de plată prin casierie din data de 26.02.2014 emisă de C. S.R.L. care atesta în mod nereal că suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 ar fi avut-o pe ea ca beneficiar din disponibilul existent în casieria societăţii, deşi suma de bani s-a primit numerar de inculpatul A. de la martora G.

- semnarea de către aceasta a dispoziţiei de plată prin casierie din data de 26.02.2014 emisă de D. care atesta în mod nereal că suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 ar fi avut-o pe ea ca beneficiar din disponibilul existent în casieria societăţii, deşi suma de bani s-a primit numerar de inculpatul A. de la martora G.

- menţinerea de către aceasta a unui contact direct cu martorele K. (contabila care calcula dividendele ce trebuiau distribuite) şi L. (angajată şi administrator în firmele controlate de martorii F. şi G.) care a permis asigurarea legăturii inculpatului A. cu firmele în care avea interese financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000".

În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de Ministru al Tineretului şi Sportului în Guvernul României, într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013, a acceptat promisiunea formulată de martorii F. şi G., ca în schimbul obţinerii unor sume de bani cu titlu de dividende de la societăţile comerciale C. S.R.L. şi D., să îşi exercite influenţa asupra Ministrului Sănătăţii în vederea menţinerii în funcţie a unor manageri de spitale sau de numire în aceste funcţii a unor persoane apropiate martorilor, în funcţie de interesele acestora. În acest scop, inculpatul A. a fost ajutat de către inculpata B., care a dobândit calitatea de asociat în cadrul celor două societăţi comerciale menţionate şi care a acţionat ca un interpus al acestuia, asigurând legătura cu reprezentanţii societăţilor şi semnând acte care atestau încasarea unor sume de bani, care în realitate i-au fost predate în numerar lui A. sau care au fost viraţi în conturile complicelui şi apoi predate inculpatului.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar faptele inculpatei B., pe cele ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În considerarea conţinutului legal al art. 291 alin. (1) C. pen., în raport cu probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:

a. Situaţia premisă:

Din declaraţiile martorului F. a rezultat că pentru o perioadă mult anterioară anului 2012, acesta a înfiinţat mai multe societăţi comerciale, al căror obiect de activitate viza cu proponderenţă sau în exclusivitate efectuarea de operaţiuni comerciale de livrare a unor produse medicale către unităţi sanitare din România. Martorul a declarat că în domeniu a existat o veritabilă practică de comerţ, constând în aceea că societăţile sale livrau aparatură medicală către diferite spitale fie în comodat, fie la preţuri competitive, iar consecinţa era aceea că unităţile sanitare erau obligate să achiziţioneze reactivii sau substanţele necesare pentru utilizarea aparaturii tot de la firmele martorului. Întrucât nu dorea să se expună, martorul a precizat că a înfiinţat mai multe societăţi comerciale pentru derularea acestor activităţi, societăţi în cadrul cărora figurau alte persoane în calitate de asociaţi, în realitatea acestea fiind interpuşii săi.

Martorul F. a declarat că directorii spitalelor erau numiţi pe criterii politice şi că deşi iniţial "nu a avut nevoie de protecţie politică întrucât soţia sa era M.", în anul 2012, după venirea E. la putere, împreună cu asociata sa, martora G., au stabilit că trebuie să îşi asigure protecţie politică. Prin declaraţiile date, martorul a explicat că protecţia politică se referea la preîntâmpinarea unor decizii de schimbare a directorilor de spitale cu care societăţile sale aveau încheiate contractele de furnizare şi funcţiona în paralel înţelegerea de plată a "comisioanelor" şi pentru a îşi asigura "prezenţa pe piaţă" întrucât imaginea sa era asociată cu cea a soţiei sale, M. care era un exponent al N..

Susţinerile martorului F. referitoare la societăţile comerciale pe care le controla prin interpuşi şi la practicile avute în cadrul relaţiilor comerciale cu unităţi sanitare sunt confirmate prin declaraţiile martorei G., care a arătat că începând cu anul 2005 - 2006 a început să colaboreze cu F., că a acţionat în calitate de interpus al acestuia în diferite societăţi comerciale şi că ulterior încheierii contractelor de livrare de reactivi, plăteau comisione între 5-7% din valoarea facturilor către persoanele cu funcţii de decizie din cadrul spitalelor. De asemenea, martora a arătat că începând cu anul 2010, a fost înfiinţată S.C. C. S.R.L. şi că, deşi în calitate de asociaţi figurau O. şi P., "în fapt această societate era controlată de mine şi de numitul F.", situaţia fiind similară şi în ceea ce priveşte societăţile D. şi Q. S.R.L. Martora a declarat că pentru a se asigura efectuarea operaţiunilor comerciale în bune condiţii, persoanele care fie asigurau protecţia politică, fie aveau competenţa de a decide alocarea sumelor de bani către unităţile sanitare îşi desemnau la rândul lor persoane de încredere care acţionau ca interpuşi ai acestora în aceste societăţi prin dobândirea calităţii de asociat, iar profitul obţinut de aceste societăţi comerciale era împărţit în cote egale, sub formă de dividende, între aceasta, F. şi persoanele interpuse.

De asemenea, susţinerile martorilor menţionaţi sunt confirmate şi de către martorul O. care a arătat că "am avut calitatea de interpus al lui F. în mai multe societăţi comerciale, printre care şi S.C. C. S.R.L.,unde am deţinut şi calitatea de administrator", precum şi prin afirmaţiile martorei L. din conţinutul discuţiei avută cu inculpata B. la data de 21.04.2016, când aceasta relatează că a avut calitatea de interpus al numitei G. în S.C. D. (d.u.p., f. x). La rândul său, martora R. a confirmat susţinerile referitoare la controlul exercitat în fapt de F. şi G. asupra S.C. Q. S.R.L.

În raport cu aspectele expuse, s-a reţinut că din probele administrate a rezultat că martorii F. şi G. controlau în fapt societăţile comerciale D., C. S.R.L. şi Q. S.R.L. şi că aceste societăţi erau implicate în activităţi comerciale prin care livrau către diferite spitale materiale sanitare, în contextul cărora, plăteau sub forma unor "comisioane" sume de bani către persoanele care deţineau funcţii de decizie pentru întocmirea comenzilor şi totodată că, pentru a se asigura desfăşurarea activităţii, distribuiau dividende ale acestor firme către interpuşi ai unor persoane care aveau competenţa de a dispune alocare de sume de bani sau numirea în funcţii a conducătorilor unităţilor medicale.

Revenind la situaţia premisă, prima instanţă a reţinut că în cursul anului 2012, a intervenit o schimbare din perspectiva partidelor politice aflate la guvernare, fiind preconizate modificări la nivelul structurilor de conducere în domeniul sănătăţii.

Potrivit informaţiilor furnizate prin adresa nr. x/24.11.2020 a E., inculpatul A. a deţinut în cadrul Consiliului Naţional al E. calitatea de preşedinte coordonator al Departamentului de tineret şi sport/sănătate, iar ca urmare a constituirii I. la data de 05.02.2011 (formată din E., H. şi S.), prin decizia nr. 6/04.04.2011 a I. s-au constituit mai multe grupuri de lucru, printre care şi cel pentru sănătate, care avea ca membri din partea E., pe inculpatul A., T. şi U..

Din declaraţiile martorilor F. şi G. a rezultat că o componentă semnificativă a relaţiilor comerciale desfăşurate prin intermediul firmelor controlate de aceştia se derulau cu unităţi sanitare precum Institutul Oncologic "Profesor doctor J."; Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie"Ana Aslan"; Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Profesor doctor Matei Balş"; Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti (Floreasca), toate acestea fiind în subordinea Ministerului Sănătăţii, conform Anexei 2 la H.G. nr. 144/2010.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte, secţia penală a reţinut existenţa situaţiei premisă sub aspectul comiterii unei infracţiuni de trafic de influenţă, respectiv că, în raport cu interesul manifestat de martorii F. şi G. de a continua activităţile comerciale prin diverse societăţi pe care le controlau în fapt, Ministrul Sănătăţii din Guvernul României avea atribuţii de serviciu directe în ceea ce priveşte numirea sau revocarea din funcţie a managerilor spitalelor publice implicate în achiziţiile de la societăţile comerciale ale martorilor denunţători.

b. Situaţia de fapt:

În contextul intereselor martorilor F. şi G., potrivit propriilor susţineri, la mijlocul anului 2012, aceştia au stabilit că este necesar să îşi asigure o "protecţie politică" întrucât afacerile derulate riscau să fie afectate de schimbările politice de la nivelul guvernului.

În acest context, după ce martorii F. şi G. au convenit să încerce să cumpere influenţa pe care presupuneau că inculpatul A. o avea asupra Ministrului Sănătăţii, aceştia au avut o întâlnire cu inculpatul, întâlnire care a avut loc potrivit susţinerilor acestora către finalul anului 2012, probabil luna septembrie, la locuinţa martorei G.. Potrivit susţinerilor celor doi martori, la întâlnirea respectivă nu au participat şi alte persoane.

Referitor la presupusa influenţă a inculpatului asupra Ministrului Sănătăţii, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că martorii F. şi G. au arătat că era de notorietate că inculpatul coordona activităţile în domeniul sănătăţii în cadrul E. şi, prin prisma funcţiilor deţinute în cadrul guvernului, au considerat că acesta putea să influenţeze decizii referitoare la numirea sau revocarea unor manageri de spitale de către Ministrul Sănătăţii.

Deşi martorul V., Ministrul Sănătăţii în perioada supusă analizei, a infirmat caracterul real al unei influenţe pe care inculpatul A. ar fi avut-o asupra sa, menţionând că relaţiile dintre aceştia erau chiar tensionate şi că nu au discutat niciodată despre numirea, revocarea sau menţinerea în funcţie a unor manageri de spitale, Înalta Curte a reţinut că pentru întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, nu este necesar ca influenţa asupra funcţionarului public să existe în realitate, fiind suficient ca autorul să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului.

Or, în raport cu declaraţiile date de către cei doi martori denunţători, s-a reţinut că aceştia au avut reprezentarea că inculpatul, prin prisma funcţiilor politice deţinute are o influenţă reală asupra Ministrului Sănătăţii, mai ales prin prisma faptului că deciziile la nivelul guvernului se luau în urma unor discuţii în cadrul coaliţiei de guvernare.

Referitor la conţinutul discuţiilor purtate de inculpat cu martorii, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că martorul F. a declarat că la această primă întâlnire i-a spus inculpatului A. e că îşi dorea ca managerii spitalelor publice cu care derula activităţi comerciale să nu fie schimbaţi din funcţie şi că i-a propus acestuia, ca în schimbul sprijinului pentru menţinerea în funcţie a acelor manageri, să îşi desemneze o persoană de încredere în firmele lor care să devină asociat şi să încaseze dividende, fără a se discuta în concret în ce firme şi alte asemenea detalii.

Deşi în cadrul audierilor din cursul cercetării judecătoreşti martorii F. şi G. au nuanţat o parte din declaraţiile date, Înalta Curte, secţia penală a apreciat că elementele vagi referitoare la plasarea în timp a evenimentelor sau conţinutul discuţiilor purtate între martori şi inculpat sunt explicabile prin procesul normal de alterare a memoriei cauzat de trecerea timpului, iar declaraţiile date în cursul urmăririi penale conţin detalii care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi sunt confirmate de evenimentele petrecute ulterior.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că din probele administrate a rezultat că între inculpatul A. şi martorii F. şi G. a existat o primă întâlnire, probabil în luna septembrie 2012, în cadrul căreia inculpatului i s-a făcut propunerea ca în schimbul influenţei pe care se presupunea că o avea asupra Ministrului Sănătăţii şi a prevenirii unor decizii de schimbare din funcţie a unor manageri de spitale publice, să primească de la martori diverse sume de bani. Pentru disimularea primirii acestora sume de bani, inculpatului i s-a propus să îşi desemneze o persoană de încredere în calitate de asociat în societăţile controlate în fapt de cei doi martori, calitate în care acestei persoane îi puteau fi plătite dividende din profitul înregistrat de societăţi. În cadrul acestei prime întâlniri, inculpatul A. nu a comunicat martorilor acceptarea propunerii.

Ulterior, într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013, a avut loc o altă discuţie între inculpatul A. şi martora G., în cadrul căruia inculpatul i-a comunicat acceptarea propunerii şi i-a transmis datele de contact ale inculpatei B., care urma să devină interpusa acestuia în societăţile comerciale implicate. Deşi declaraţia martorei G. este singulară sub aspectul acceptării promisiunii de către inculpatul A., Înalta Curte reţine că aspectele relatate de martoră se coroborează cu împrejurările de fapt care s-au succedat referitoare la dobândirea calităţii de asociat de către inculpata B., precum şi cu aspecte rezultate din declaraţiile martorilor care au colaborat ulterior cu acesta, aspecte asupra cărora se va reveni ulterior.

Referitor la plasarea în timp a momentului acceptării promisiunii, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că din declaraţiile martorilor F. şi G. a rezultat că prima întâlnire cu inculpatul A. a avut loc înainte de dobândirea calităţii de ministru al tineretului şi sportului, însă la acel moment inculpatul nu a comunicat răspunsul său în ceea ce privea oferta formulată, pentru ca ulterior, într-o discuţie cu G. să îi comunice acesteia acceptul său. Având în vedere comunicarea permanentă dintre G. şi F., care în realitate era factorul de decizie în ceea ce privea activitatea firmelor pe care le controla, coroborat cu afirmaţia martorului în sensul că a apelat la inculpatul A. întrucât era "ministrul tineretului şi sportului", rezultă că acceptarea promisiunii de către inculpat a avut loc după dobândirea acestei funcţii, respectiv 21.12.2012 şi anterior datei de 14.01.2013, nefiind posibilă stabilirea unei date certe în raport cu probaţiunea administrată.

Referitor la existenţa unei promisiuni a inculpatului în sensul că va determina pe funcţionarul public, Ministrul Sănătăţii, să nu schimbe din funcţie managerii spitalelor publice faţă de care exista interesul martorilor denunţători, s-a reţinut că în contextul în care martorul F. i-a prezentat explicit inculpatului care erau interesele sale, precum şi propunerea de a îşi desemna o persoană de încredere în calitate de asociat în firmele martorului astfel încât sub aparenţa legalităţii să îi poată fi plătite sume de bani cu titlu de dividende, acceptarea acestei oferte a cuprins în mod implicit şi promisiunea din partea inculpatului că îşi va exercita influenţa în sensul celor solicitate.

Revenind la succesiunea evenimentelor, prima instanţă a reţinut că, după ce inculpatul A. i-a comunicat martorei G. datele de contact ale inculpatei B., martora l-a informat pe F..

Martora G. a transmis datele de contact ale inculpatei martorei L. (contabil în cadrul C.) şi i-a cerut acesteia să efectueze demersurile necesare pentru ca inculpata să devină asociat în cadrul C. S.R.L. şi S.C. D.

Cooptarea inculpatei B. în calitate de asociat în cadrul acestor societăţi comerciale, contrar susţinerilor acesteia, nu a avut nicio explicaţie legată de relaţiile pe are aceasta le-ar fi avut cu martorii G., F. sau O., fiecare dintre aceştia declarând că nu o cunoşteau şi nu ar fi avut niciun motiv să o includă în asocierea acestor societăţi.

De asemenea, în raport cu probele administrate în cauză, s-a reţinut că între inculpatul A. şi inculpata B. a existat o relaţie apropiată, aceştia ţinând legătura prin intermediul soţiei inculpatului.

După dobândirea calităţii de asociat în S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. de către inculpata B., dividendele aferente anului 2013 au fost repartizate între asociaţi în cursul anului următor, respectiv 2014.

În concret, în ceea ce priveşte S.C. C. S.R.L., la data de 25.02.2014, din conturile societăţii deschise la W.. a fost retrasă suma 895.000 RON de către numitul X., sumă depusă apoi la casieria societăţii (d.u.p. file x). Ulterior, conform dispoziţiei de plată din data de 26.02.2014, suma de 895.127,91 RON, reprezentând dividende aferente anului 2013 a fost remisă în numerar inculpatei B., care a semnat de primire (d.u.p. fila x). Suma menţionată constituia suma netă rămasă de distribuit din cea de 472.612,16 RON care apare menţionată în procesul-verbal al A.G.A. din 17.02.2014 după oprirea impozitului de 16% ca obligaţie ce revine în sarcina societăţii comerciale conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Similar, în ceea ce priveşte S.C. D., din conturile societăţii deschise la W.., numitul X. a retras sumele de 462.120 RON la data de 25.02.2014 . Ulterior, conform dispoziţiei de plată din data de 26.02.2014, suma de 396.994,21 RON reprezentând dividende aferente anului 2013 a fost remisă în numerar inculpatei B., care a semnat de primire (d.u.p. fila x). Suma menţionată constituia suma netă rămasă de distribuit din cea de 472.612,16 RON care apare menţionată în procesul-verbal al A.G.A. din 17.02.2014 după oprirea impozitului de 16% ca obligaţie ce revine în sarcina societăţii comerciale conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Referitor la plata dividendelor aferente anului 2013, martora G. a susţinut că în realitate, deşi inculpata B. a semnat dispoziţiile care atestau încasarea sumelor de bani, acestea au fost preluate personal de către martoră şi ulterior, i le-a remis inculpatului A., în numerar, în cadrul unei întâlniri pe care au avut-o la locuinţa acesteia.

Înalta Curte a reţinut că din declaraţiile martorilor L. şi K. a rezultat că sumele de bani ce reprezentau dividende aferente anului 2013 nu au fost predate inculpatei B., ci aceasta doar a semnat dispoziţiile de plată, banii fiind ridicaţi în numerar de către G.. Astfel, prin prisma poziţiilor pe care le ocupau în cadrul celor două societăţi comerciale, ambele martore ocupându-se contabilitate, afirmaţiile acestora referitoare la predarea sumelor de bani către G., şi nu către inculpata B. imprimă un caracter de certitudine acestei împrejurări.

În continuare, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că deşi afirmaţiile martorelor L. şi K. referitoare la remiterea sumelor de bani către inculpatul A. se bazează exclusiv pe relatările făcute de martora G., împrejurarea privind remiterea banilor în numerar către G. şi apoi către inculpatul A. rezultă din conţinutul discuţiilor purtate la data de 31.05.2016 între B., K. şi L. (d.u.p. file x).

Similar, în cadrul discuţiei purtate cu aceleaşi martore la data de 06.06.2016, inculpata B. a reiterat că suma de bani ce constituia dividendele aferente primului an (2013) a fost remisă de către G. în numerar direct inculpatului A. (fila x).

În raport cu aceste aspecte, s-a reţinut că, deşi nu s-a putut determina cu exactitate momentul, martora G. i-a remis în numerar inculpatului A. suma de 1.292.122,12 RON (895.127,91 RON şi 396.994,21 RON), reprezentând dividendele aferente anului 2013 din S.C C. S.R.L. şi S.C. D. Remiterea sumei de bani a avut loc la locuinţa martorei G., din mun. Bucureşti, str. x, din probele administrate rezultând că între aceasta şi inculpat au avut loc mai multe întâlniri în contexte similare. Existenţa întâlnirilor dintre inculpatul A. şi martora G. în perioada în care inculpatul ocupa funcţii de ministru al tineretului şi sportului este confirmată şi de martorul Y., consilierul personal şi şoferul inculpatului A., care cu ocazia audierii din data de 09.11.2020 a învederat atât acest lucru, cât şi faptul că întâlnirile aveau loc într-un imobil din zona Floreasca cu mai multe etaje, în fapt cel din str. x.

Referitor la momentul când s-a realizat remiterea sumelor de bani către inculpatul A., aşa cum s-a arătat anterior, martora G. a susţinut că predarea s-a realizat într-un interval cuprins între câteva zile şi câteva luni după data de 26.02.2014, data ridicării banilor din casierie.

Iniţial, prin actul de sesizare a instanţei s-a indicat drept perioadă în care remiterea sumelor de bani ar fi putut avea loc intervalul 26.02.2014 - 07.04.2015, aceasta din urmă fiind data la care a fost audiată martora G. şi în care a relatat împrejurarea remiterii banilor. Ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară, s-a procedat la regularizarea actului de sesizare a instanţei, perioada în care remiterea sumelor de bani către inculpatul A. ar fi avut loc fiind restrânsă la intervalul 26.02.2014-27.10.2014 (data arestării martorului F.). Deşi în continuare intervalul de timp menţionat are o durată semnificativă, Înalta Curte a reţinut că având în vedere gradul de certitudine reflectat de probele administrate în cauză cu privire la împrejurarea remiterii banilor în numerar către incupat, întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă nu este afectată de imposibilitatea individualizării exacte în timp a momentului comiterii modalităţii alternative a elementului material de către autor.

În consecinţă, în raport cu situaţia de fapt expusă, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că faptele inculpatului A., constând în aceea că într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013, deţinând la acel moment funcţia de ministru al tineretului şi sportului, lăsând să se creadă că avea influenţă asupra Ministrului Sănătăţii, a acceptat promisiunea formulată de martorii F. şi G. de a-i remite sume necuvenite de bani disimulate sub forma unor dividende în societăţi comerciale unde calitatea de asociat urma a fi dobândită de interpusa inculpatului, respectiv de B., în schimbul determinării Ministrului Sănătăţii de a menţine în funcţie/numi în funcţia de manager al unor spitale publice persoane care erau implicate în activităţile comerciale derulate de către martori, iar ulterior, într-o zi din intervalul 26.02.2014 - 27.10.2014, inculpatul A., în baza înţelegerii menţionate anterior, a primit în numerar de la martora G. suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de C. S.R.L. şi suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de S.C. D., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, faptele inculpatei B., constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul A. să comită infracţinea de trafic de influenţă, prin acceptarea dobândirii calităţii formale de asociat în cadrul S.C. C. şi S.C. D., prin disimularea primirii foloaselor, respectiv prin semnarea dispoziţiilor de încasare a dividendelor aferente anului 2013 de la aceste societăţi, deşi în fapt banii au fost preluaţi în numerar de martora G. şi remişi inculpatului, precum şi prin asigurarea comunicării cu martorii L. şi K. care reprezentau interesele lui F. şi G. întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Deşi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate, Înalta Curte, secţia penală a constatat că în cauză se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal în baza art. 16 lit. f) C. proc. pen. întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Din perspectiva duratei în timp a activităţilor procesuale în cauză, s-a observat că sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la faptele care formează obiectul cercetărilor a avut loc în anul 2015 şi au fost efectuate o serie de activităţi în cursul anului 2016, iar ulterior acestui moment a avut loc o temporizare a actelor de urmărire penală, acestea fiind reluate abia la începutul anului 2020, fiind succedate de trimiterea în judecată la sfârşitul anului 2021 (o durată totală a fazei de urmărire penală de aproximativ 7 ani) şi parcurgerea procedurii de cameră preliminară şi judecată în prima instanţă.

Având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reţinut comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte a reţinut că maximul special al pedepsei prevăzute de lege va fi de 9 ani şi 4 luni închisoare, astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale va fi de 8 ani. În raport cu cele expuse anterior privind momentul de debut al curgerii acestui termen, respectiv cel mai târziu la data de 14.01.2013, conform art. 186 C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 13.02.2021, răspunderea penală fiind înlăturată în cazul ambilor inculpaţi.

Totodată, întrucât potrivit art. 107 C. pen. măsurile de siguranţă pot fi dispuse chiar şi în ipoteza în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, iar potrivit art. 291 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunii de trafic de influenţă banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, având totodată în vedere că aşa cum s-a arătat anterior, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatului A. i-au fost remise de către martora G. sumele de 895.127,91 RON reprezentând dividende aferente anului 2013 distribuite de C. S.R.L. şi de 396.994,21 RON reprezentând dividende aferente anului 2013 distribuite de S.C. D., Înalta Curte a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei totale de 1.292.122,12, sumă ce a constituit obiectul traficului de influenţă şi pe care inculpatul a primit-o efectiv.

2. Infracţiunea de luare de mită:

a. Situaţia premisă:

Începând cu data de 26.02.2014, inculpatul A. a devenit ministru interimar al sănătăţii în Guvernul României şi ulterior, începând cu data de 05.03.2014, a fost desemnat în această funcţie. Atât în calitate de ministru interimar, cât şi în cea de ministru, inculpatul avea atribuţii directe referitoare la desemnarea sau revocarea din funcţie a managerilor de spitale publice aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, precum şi atribuţii referitoare la alocarea unor sume de bani către aceste unităţi sanitare destinate efectuării de achiziţii de materiale sanitare.

Din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, dar şi a împrejurărilor rezultate din declaraţiile martorilor menţionaţi, în perioada în care a deţinut funcţia de ministru al sănătăţii în Guvernul României, inculpatul A. a avut atribuţii deserviciu referitoare la numirea/revocarea/menţinerea în funcţie a managerilor spitalelor publice aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, precum şi atribuţii referitoare la alocarea de fonduri către aceste spitale, necesare pentru achiziţionarea de materiale sanitare. Această chestiune conduce la concluzia îndeplinirii situaţiei premisă pentru existenţa infracţiunii de luare de mită, nefiind relevant dacă, în exercitarea funcţiei deţinute inculpatul a şi procedat efectiv la o îndeplinire sau neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu menţionate.

De asemenea, din perspectiva condiţiei referitoare la subiectul activ al infracţiunii de luare de mită, Înalta Curte a reţinut că prin prisma deţinerii funcţiei de Ministru al Sănătăţii în Guvernul României, inculpatul A. a avut calitatea de funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Situaţia de fapt

Înalta Curte a constatat că acuzaţia referitoare la comiterea infracţiunii de luare de mită are ca premisă existenţa unei legături subiective între inculpatul A. şi martorii F. şi G. în continuarea celei intervenite în perioada 21.12.2012-14.01.2013. Această legătură subiectivă a intervenit ca urmare a schimbării calităţii inculpatului A., prin numirea în funcţia de Ministru al Sănătăţii, iniţial interimar şi apoi efectiv şi s-a concretizat în primirea sumelor de bani în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În aceste condiţii, Înalta Curte a reţinut că întreaga acuzaţie referitoare la comiterea infracţiunii de luare de mită se bazează pe premisa continuării tacite a înţelegerii care a condus la reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv că primirea unor sume de bani necuvenite, disimulate sub forma unor dividende din societăţi comerciale şi primite printr-un interpus, s-a realizat în legătură cu asumarea de către inculpatul A. a exercitării unor atribuţii de serviciu proprii, de menţinere în funcţie a unor manageri de spitale care erau angrenaţi în activităţi ilicite circumscrise relaţiilor comerciale cu societăţile controlate în fapt de martorii F. şi G..

Înalta Curte, secţia penală a constatat o ambiguitate în ceea ce priveşte descrierea acuzaţiei prin actul de sesizare a instanţei, astfel cum a fost precizat în urma parcurgerii procedurii de cameră preliminară. Astfel, înţelegerea frauduloasă care a stat la baza acuzaţiei de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă a vizat obţinerea unor sume de bani disimulat sub forma unor dividende în schimbul promisiunii de a-l determina pe Ministrul Sănătăţii să îşi îndeplinească anumite atribuţii de serviciu. În mod firesc, remiterea succesivă a acestor sume de bani ar intra în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă, fără a afecta momentul consumării acestei infracţiuni, moment marcat de acceptarea promisiunii anterioare. Dobândirea calităţii de Ministru al Sănătăţii de către inculpat nu modifică în sine conţinutul înţelegerii pe care acesta a avut-o cu martorii denunţători, primirea banilor fiind tot un efect al înţelegerii referitoare la traficarea influenţei. Cu alte cuvinte, banii primiţi în urma înţelegerii iniţiale sunt rezultatul influenţei traficate indiferent de intervalul de timp scurs de la traficare, iar nu a modului în care autorul îşi exercită atribuţiile proprii de serviciu, atât timp cât nu se face dovada existenţei unei (noi) înţelegeri circumscrisă acestora din urmă.

Cu toate acestea, acuzarea a susţinut că primirea sumelor de bani în anul 2015, după dobândirea calităţii de Ministru al Sănătăţii, determină configurarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită, chiar dacă era efectul înţelegerii intervenite iniţial. Or, în raport cu conţinutul legal al infracţiunii de luare de mită, s-a reţinut că în mod natural, după dobândirea calităţii de ministru al sănătăţii, între inculpat şi martorii denunţători ar fi trebuit să intervină o nouă înţelegere sau chiar o prelungire a înţelegerii avute anterior, însă cu reconfigurarea elementului esenţial privind exercitarea în persoana proprie a atribuţiilor specifice funcţiei de ministru, chestiune care nu poate fi prezumată, ci trebuie să rezulte din probele administrate. A accepta teza contrară echivalează cu presupunerea faptului că toate activităţile desfăşurate în continuare de către martorii denunţători prin firmele pe care le controlau în fapt erau, în absenţa unei declaraţii explicite a inculpatului în sensul că nu mai dorea să fie implicat în activitatea infracţională, legate în mod automat de coruperea inculpatului, indiferent de durata lor în timp.

În consecinţă, în raport cu modalitatea în care a fost formulată acuzaţia, Înalta Curte, secţia penală a examinat întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii, atât din perspectiva existenţei unei continuări tacite a acceptării promisiunii (înţelegerea sau legătura subiectivă dintre inculpat şi martorii denunţători), cât şi din cea a primirii (act material pe care inculpatul l-ar fi comis având reprezentarea faptului că banii sunt daţi în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu).

În cauza de faţă, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că singurul mijloc de probă care susţine teza acuzării în sensul că între inculpatul A. şi martorii F. şi G. a continuat să existe o înţelegere în sensul că în schimbul exercitării atribuţiilor de serviciu referitoare la numirea/revocarea din funcţie a managerilor unor spitale publice de către inculpat, în calitatea sa de ministru al sănătăţii, acesta urma să primească foloase necuvenite sub forma unor dividende o constituie declaraţia lui F., declaraţie care la rândul său se bazează pe o percepţie subiectivă a martorului.

Prima instanţă a constatat că succesiunea evenimentelor a fost marcată de următoarele momente: 26.02.2014 - numirea inculpatului în funcţia de ministru şi 07.10.2014 reţinerea martorului F.. În acest interval de timp nu au existat contacte sau discuţii între inculpat şi martorul denunţător din care să rezulte existenţa vreunei înţelegeri referitoare la exercitarea atribuţiilor de serviciu. Ulterior reţinerii martorului F., de asemenea nu au mai existat niciun fel de contacte sau discuţii cu inculpatul A.. În aceleaşi intervale de timp nu au fost identificate întâlniri sau discuţii relevante sub aspectul faptelor care formează obiectul acuzaţiei între inculpata B. şi inculpatul A. sau soţia acestuia, Z. ori cu martorele L. şi K..

S-a reţinut că o altă împrejurare de fapt care generează îndoială cu privire la faptul că inculpatul A. a mai avut, după data reţinerii martorului F., o implicare în ceea ce priveşte societăţile comerciale controlate de acesta şi de G. o constituie decizia de retragere a inculpatei B. din S.C. C.. La începutul anului 2015, în urma întrunirii unei A.G.A. din 22.12.2014, inculpata B. a cedat părţile sociale din C. S.R.L., rămânând asociat doar în S.C. D. Potrivit declaraţiile martorilor L. şi K., această cedare a părţilor sociale a intervenit întrucât inculpata B. nu voia ca imaginea sa să fie asociată cu cea a unei societăţi comerciale a cărei activitate era investigată în presă. Referitor la acest aspect, Înalta Curte a constatat o ambiguitate în raţionamentului expus în actul de sesizare, unde s-a arătat că declanşarea unor proceduri judiciare şi de executare silită de către inculpata B. pentru a obţine dividendele pe care F. a refuzat să le mai plătească a constituit, dincolo de interesul pecuniar, o modalitate de a crea o aparenţă de legalitate a primirii acestor sume de bani. Or, consecvent acestui raţionament, şi menţinerea calităţii inculpatei de asociat în C., mai ales în contextul în care fuseseră declanşate investigaţii de presă şi cercetări de către organele de urmărire penală ar fi constituit o modalitate de a genera o aparenţă de legalitate a drepturilor pe care le invoca inculpata cu privire la sumele ce i se cuveneau. Contrar celor expuse prin rechizitoriu, Înalta Curte, secţia penală a apreciat că ieşirea inculpatei din S.C. C. S.R.L. reflectă atât faptul că incupatul A. nu mai era implicat sau asociat în vreun fel cu activitatea societăţilor controlate de F. şi G., posibil din teama de a fi expus în contextul reţinerii primului şi faptului că "se făceau arestări", dar şi faptul că inculpata B. încetase să mai acţioneze ca un interpus al inculpatului şi căuta să îşi satisfacă interesele pecuniare prin propriile mijloace, profitând de asocierea imaginii sale cu cea a inculpatului.

Aşadar, Înalta Curte, secţia penală a apreciat că singura probă directă pe care se întemeiază acuzaţia referitoare la continuarea înţelegerii dintre martorii F. şi G., pe de o parte şi inculpatul A. pe de altă parte, o constituie declaraţia primului dintre martorii menţionaţi, care a susţinut că "deal-ul era făcut" şi că nu era necesară o reînnoire a propunerii.

În acest context, Înalta Curte, secţia penală a considerat ca fiind lipsită de fundament susţinerea cuprinsă în actul de sesizare, în sensul că înţelegerea care a stat la baza comiterii traficului de influenţă a continuat în mod tacit şi că simpla dobândire a calităţii de ministru al sănătăţii de către inculpatul A. a determinat începerea comiterii infracţiunii de luare de mită, în condiţiile în care nu au fost administrate probe din care să rezulte existenţa unui consens între inculpat şi martorii denunţători referitor la continuarea primirii vreunei sume de bani.

În continuare, s-a examinat în ce măsură celelalte probe administrate în cauză şi succesiunea evenimentelor confirmă existenţa unei înţelegeri şi primirea sumelor de bani de către inculpat în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, corespunzător modalităţii alternative a elementului material în forma primirii de foloase necuvenite.

În cauza de faţă, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că la data de 07.04.2015, martorele G., L. şi K. au formulat denunţuri privind comiterea mai multor fapte prevăzute de legea penală, printre care şi cele care formează obiectul prezentei cauze, fiind constituit dosarul penal nr. x/2015, în condiţiile în care D.N.A. efectua deja cercetări pentru fapte conexe în dosarul penal nr. x/2013

La aceeaşi dată, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem şi au fost dispuse măsuri procesuale de atribuire a calităţii de colaboratori a martorilor menţionaţi, iar ulterior, la datele de 05.05.2015 şi 21.05.2015, au fost înregistrate două denunţuri formulate de martorul F. referitoare la comiterea unor fapte similare.

În aceeaşi zi, prin ordonanţele din data de 07.04.2015 emise în dosar nr. x/2015, au fost autorizate în calitate de colaboratori în cauză martorele L., K. şi G., măsuri prelungite succesiv ulterior.

Aşadar, începând cu data de 07.04.2015, activităţile care formează obiectul prezentei cauze s-au desfăşurat sub monitorizarea organelor de urmărire penală, inclusiv din perspectiva dispunerii unor măsuri speciale de supraveghere şi cercetare, a căror legalitate a fost examinată în faza de cameră preliminară.

Referitor la credibilitatea martorelor menţionate, la motivele pentru care acestea au iniţiat demersurile de sesizare a organelor de urmărire penală, Înalta Curte a reţinut că din declaraţia martorei L. a rezultat că, în contextul în care încă din anul 2013 au fost primite solicitări de informaţii de la D.N.A., în anul 2015, martora G. i-a spus că "singura şansă să ne salvăm este să facem denunţuri, acesta fiind contextul în care s-a dispus participarea mea în calitate de colaborator". De asemenea, din conţinutul discuţiilor purtate de inculpata B. cu martorele L. şi K. a rezultat în mod explicit că G. s-a speriat în contextul în care începuseră cercetările şi că aceasta încerca să se izoleze total de persoanele care se presupune că erau implicate în activităţile ilicite derulate.

În acelaşi context, referitor la susţinerile inculpatei B. formulate prin concluziile scrise, Înalta Curte a reţinut că referirile la alte societăţi comerciale care ar fi fost controlate de aceasta şi care ar fi fost omise din cuprinsul denunţului nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze în condiţiile în care nu au fost formulate acuzaţii în acest sens, iar credibilitatea martorei G. urmează a fi apreciată prin raportare la întregul ansamblu probator administrat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte a constatat că în raport cu modalitatea în care a acţionat inculpata B. B. A., gradul de cunoaştere a acesteia a detaliilor activităţilor ilicite desfăşurate prin firmele controlate de F. (nu doar cele care formează obiectul prezentei cauze), natura relaţiei avută de aceasta cu martora G., reflectată atât de propriile sale susţineri în sensul că în realitate a fost interpusa acesteia, cât şi de aprecierile făcute de martorele L. şi K. privind aceleaşi aspecte, coroborate cu elementele de probă din care a rezultat că inculpata le-a indus în eroare pe martore în ceea ce priveşte deplasarea în Franţa pentru a se întâlni cu inculpatul, generează un dubiu consistent cu privire la veridicitatea afirmaţiilor sale cuprinse în înregistrările aflate la dosarul cauzei că acţiona în numele lui A. şi că acesta era la curent cu acţiunile întreprinse.

Având în vedere că în cauză au fost respectate exigenţele circumscrise dreptului la apărare, în componenta referitoare la asigurarea posibilităţii inculpaţilor şi apărătorilor acestora de a interoga în mod direct martorii, Înalta Curte, secţia penală nu a identificat motive pentru a înlătura susţinerile acestora ca fiind lipsite de veridicitate, însă a procedat la o verificare amănunţită în ce măsură susţinerile lor sunt confirmate de celelalte mijloace de probă, inclusiv din perspectiva afirmaţiilor făcute de martorii colaboratori în cadrul discuţiilor cu privire la care cunoaşteau că fuseseră dispuse măsuri de supraveghere tehnică. De asemenea, Înalta Curte a reţinut că urmează să aibă în vedere în ce măsură afirmaţiile martorilor colaboratori constituie simple aprecieri sau presupuneri ale acestora sau sunt confirmate de probe obiective, independente de implicarea acestora în obţinerea lor.

Prima componentă a infracţiunii de luare de mită (primirea din data de 17.04.2015)

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, dividendele aferente anului 2014 de la S.C. C. S.R.L. şi D. s-au încasat de inculpata B. din conturile celor două firme deschise la W.. în conturile personale ale acesteia deschise la AA., după cum urmează: la data de 17.04.2015 din contul S.C. C. S.R.L. deschis la W.., în contul IBAN x deschis la AA. a sumei de 679.339,42 RON reprezentând "dividende 2014" - fila 134-verso, fila x, respectiv la data de 17.04.2015 din contul S.C. D. deschis la W.., în contul IBAN x deschis la AA. a sumei de 1.126.602,93 RON reprezentând "dividende 2014"- file 142-verso, fila x.

Cuantumul brut al dividendelor în sumă netă de 679.339,42 RON (C. S.R.L.) şi 1.126.602,93 RON (D.) virate inculpatei B. au fost stabilite prin Hotărârea asociatului unic din data de 31.03.2015 a S.C. C. S.R.L.

S-a constatat aşadar că ambele sume au fost plătite la data de 17.04.2015, când inculpata B. nu mai avea calitatea de asociat în cadrul S.C. C. S.R.L. şi totodată, că niciun element de probă nu a demonstrat vreo legătură sau implicare a inculpatului A. în aceste operaţiuni. Atât stabilirea cuantumului dividendelor, cât şi plata efectivă a acestora a fost făcută în contextul amintit anterior, în care, ulterior reţinerii martorului F., între inculpatul A. şi martora G. nu au mai existat discuţii sau întâlniri şi în care, martorii audiaţi au relatat că exista o stare de teamă generată de posibilitatea ca martorul F. să fi formulat denunţuri.

Referitor la împrejurarea că dividendele nu au mai fost plătite în numerar, martora G. a arătat că a înţeles de la L. şi de la K. că, după începerea urmăririi penale în cauză şi desemnarea în calitate de colaboratori a martorilor "s-a agreat cu D.N.A. ideea ca sumele de bani care trebuiau să ajungă la A. să nu mai fie remise cash acestuia, ci virate în contul bancar al lui B., întrucât în acea perioadă eu nu am mai remis sume de bani niciunui funcţionar public cam de pe la sfârşitul anului 2013".

Înalta Curte a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat dincolo de orice îndoială că sumele de bani încasate de inculpata B. au fost transferate sau predate în vreo formă către inculpatul A., ci dimpotrivă, tranzacţiile financiare efectuate în nume propriu de inculpata B. ulterior datei de 17.04.2015 se circumscriu aproximativ sumei încasate cu title de dividende (d.u.p. f. x).

Aşadar, din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că inculpata B. a primit în conturile sale bancare sumele ce reprezentau dividende aferente anului 2015, însă, din ansamblul probator nu a rezultat că această primire s-a făcut de către inculpatul A. prin intermediul inculpatei, că primirea s-a făcut în legătură cu modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau inculpatului în calitatea sa de ministru al sănătăţii şi nici că vreo sumă de bani din cele menţionate ar fi ajuns, direct sau indirect, în posesia inculpatului sau ar fi fost folosită de acesta în vreun mod.

O altă împrejurare de fapt relevantă sub aspectul concluziei că inculpatul A. nu a mai dorit să fie implicat în vreun fel în activităţile derulate de societăţile comerciale controlate de martorul F. şi în care iniţial, inculpata B. a avut calitatea de interpus al inculpatului, o constituie întâlnirea avuă de acesta cu G. la data de 27.04.2015.

Astfel, ulterior încasării de către inculpata B. a dividendelor aferente anului 2014, la data de 27.04.2015 a avut loc o întâlnire între martora G. şi inculpatul A., la locuinţa acesteia. Potrivit datelor prezentate, inculpatul A. a fost însoţit de către martorul Y., iar martora G. se afla în locuinţă împreună cu L., însă atât Y., cât şi L. nu au asistat la discuţiile purtate între martora denunţătoare şi inculpat.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că discuţia purtată între inculpatul A. şi G. vizează contextul unor investigaţii ale D.N.A. asupra unor firme care desfăşurau relaţii comerciale cu diverse unităţi sanitare, despre ultimele ştiri şi situaţia unor persoane implicate în dosare aflate pe rolul instanţelor. Mai mult, referirile la inculpata B. conduc aparent la concluzia că aceasta intenţiona să desfăşoare împreună cu G. o afacere similară pe teritoriul Germaniei, fără ca inculpatul A. să fie implicat în vreun fel. De asemenea, a reţinut că nu prezintă nicio relevanţă pentru prezenta cauză faptul că inculpatului i-au fost predate articole vestimentare de genul unor pantaloni scurţi, aspecte asupra cărora s-a insistat în analiza probatoriului, fără însă a fi formulate acuzaţii concrete.

În fapt, s-a reţinut că singurul element relevant în ceea ce priveşte întâlnirea menţionată este împrejurarea că martora G., ca urmare a activităţii convenite cu organele de urmărire penală, a încercat să îi înmâneze inculpatului A. suma de 35.000 de euro, sumă individualizată anterior în planşa fotografică nr. 334/II-1/2015 întocmită de D.N.A.-Serviciul Tehnic în data de 24.04.2015. La momentul încercării de remitere a sumei de bani, reacţia inculpatului A. a fost una de respingere categorică.

Referitor la această împrejurare, Înalta Curte a reţinut că atât susţinerile martorei G. în sensul că refuzul inculpatului de a primi suma de bani întrucât îi era teamă în contextul în care fusese arestat martorul F., cât şi aprecierile organului de urmărire penală în sensul că martora se referă la "alţii", adică altă sumă de bani decât cea încasată cu titlu de dividende aferente anului 2014 constituie simple speculaţii, presupuneri care nu sunt bazate pe niciun mijloc de probă administrat în cauză. Similar, afirmaţiile martorei L., care a arătat că "La acea întâlnire suma de 35.000 de dolari a fost introdusă într-o cutie de prăjituri, dar ştiu că A. nu a vrut să primească banii întrucât acel moment era in perioada în care F. ieşise din arest preventiv şi se făceau multe arestări", constituie o simplă presupunere a martorei, care nu se fundamentează pe niciun alt mijloc de probă.

Totodată, Înalta Curte a reţinut, contrar aspectelor expuse în rechizitoriu, că discuţiile purtate la întâlnirile dintre inculpata B. şi martorele L. şi K. din datele de 30.04.2015 şi 31.05.2016, nu au reflectat elemente de fapt relevante sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpatului A., în realitate martorele discutând despre aspecte care le priveau pe acestea şi planurile pe care le aveau de a face achiziţii imobiliare pentru a evita aplicarea unor sechestre, fapt care denotă pe de o parte că inculpata se afla în posesia banilor incasaţi cu titlu de dividende şi că nu îi transmisese inculpatului A., iar pe de altă parte, relaţia apropiată pe care inculpata o avea cu martorele menţionate.

În acelaşi context, în perioada ulterioară întâlnirii dintre G. şi inculpatul A., din probele administrate în cauză a rezultat că deşi aceştia nu s-au mai întîlnit personal, au continuat să comunice prin intermediul altor persoane, respectiv prin mesaje scrise pe bileţele, transmise prin intermediul martorului Y., persoană de încredere a inculpatului A..

S-a concluzionat că niciuna dintre înregistrările prezentate nu cuprinde vreun element de fapt care să demonstreze că inculpatul A., prin intermediul inculpatei B., a primit ulterior datei de 26.02.2014 sume de bani necuvenite de la societăţile comerciale controlate în fapt de către F. şi G. în legătură cu modul în care îşi exercita atribuţiile ce îi reveneau în calitate de ministru al sănătăţii referitor la numirea sau revocarea din funcţie a managerilor de spitale.

A doua componentă a infracţiunii de luare de mită (anul 2016)

Referitor la comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii de luare de mită în modalitatea alternativă a acceptării promisiunii de a primi dividende de la S.C. Q. S.R.L., prin rechizitoriu s-a arătat că "această acceptare a promisiunii de a primi dividende din S.C. Q. S.R.L. a intervenit într-o zi din intervalul 22.12.2014 (data întrunirii Adunării Generale a asociaţilor S.C. C. S.R.L. prin care s-a hotărât cedarea de inculpata B. a părţilor sociale deţinute la această societate)-07.04.2015 (data audierii martorei G.), deci într-o perioadă în care inculpatul era ministru al sănătăţii-subiect activ al infracţiunii de luare de mită".

Contrar susţinerilor din actul de sesizare a instanţei, Înalta Curte a constatat că nicio probă administrată în cauză nu a relevat comiterea actului material al acceptării promisiunii de a primi dividende de la S.C. Q. S.R.L. de către inculpatul A., acuzarea bazându-se pe o prezumţie de fapt determinată de similitudinile existente cu modalitatea în care inculpata B. a devenit asociată în S.C. C. S.R.L. şi S.C. D.

Pe de o parte, Înalta Curte a observat că prin declaraţiile date în cauză, martora R. a susţinut că persoana care i-a cerut să devină asociat în societăţi comerciale care desfăşurau activităţi în relaţia cu unităţi sanitare şi care îi coordona acţiunile a fost martora G., iar nu inculpatul A..

Pe de altă parte, Înalta Curte a apreciat că din niciun mijloc de probă administrat în cauză nu a rezultat comiterea actului material al acceptării de către inculpatul A. a unei eventuale promisiuni din partea martorei G. în sensul remiterii dividendelor provenite din S.C. Q. S.R.L., acuzaţia din rechizitoriu constituind o prezumţie de fapt bazată exclusiv pe concluzia existenţei unui interes financiar al inculpatului, rezultat din afirmaţia martorei G. că dorea ca 30% din dividende să îi revină acestuia.

Înalta Curte a considerat că în raport cu probele administrate în cauză a rezultat că la începutul anului 2016, din motive care nu au putut fi stabilite, între inculpatul A. şi martorul F. a apărut o stare de tensiune, aparent generată de existenţa unor certuri cu martora G.. Concret, la data de 17.02.2016, martorul F. s-a întâlnit cu martorele L. şi K., cărora le-a relatat că s-a întâlnit cu inculpatul A. şi că acesta a manifestat nemulţumiri la adresa martorei G., iar ulterior, la data de 18.02.2016, în cadrul unei discuţii la care a participat şi martora R., F. reiterează existenţa unor discuţii tensionate cu inculpatul A. referitoare la G.

În raport cu conţinutul actului de sesizare a instanţei, Înalta Curte a reţinut că prin rechizitoriu s-a arătat că acest al doilea act material al infracţiunii de luare de mită de care a fost acuzat inculpatul A. a constat în pretinderea la data de 06.06.2016, a sumelor de bani cu titlu de dividende aferente anului 2015 ce trebuiau distribuite în 2016 din S.C. D. şi dividendele distribuite de Q. S.R.L. aferent anului 2015, din care un procent de 30% din suma care "i se cuvenea" să rămână în posesia martorei R. asociat cu 90% din părtile sociale ale firmei, iar cu diferenţa de 70% martora să cumpere părţile sociale deţinute de inculpata B. în D.

Înalta Curte a considerat că nu există niciun element de probă care să confirme faptul că pretenţiile şi instrucţiunile invocate de către inculpata B. proveneau într-adevăr de la inculpatul A., chestiune care coroborată cu împrejurarea că B. a susţinut în mod nereal că s-a deplasat în Franţa pentru a se întâlni cu inculpatul conduce la concluzia că în realitate, pretinderea dividendelor şi a contravalorii părţilor sociale nu provenea de la A., ci constituiau pretenţii formulate în nume propriu de către inculpata B..

De altfel, împrejurarea că instrucţiunile proveneau de la inculpatul A. constituie o prezumţie de fapt cuprinsă în rechizitoriu, bazată pe un raţionament inductiv determinat de modalitatea de comitere a faptelor anterioare şi pe declaraţiile martorelor L. şi K., care la rândul lor au relatat exclusiv presupuneri referitoare la autorul instrucţiunilor cuprinse în biletul prezentat de inculpată, presupuneri bazate pe relaţiile avute anterior din care rezulta că B. era interpusa incupatului în cele două societăţi comerciale, precum şi pe susţinerile acesteia că fusese plecată în Franţa pentru a se consulta cu inculpatul A..

Înalta Curte a apreciat că prezumţia de fapt în sensul că conţinutul biletului prezentat de către inculpata B. provenea de la inculpatul A. nu este confirmată de nicio probă, nici directă şi nici indirectă. Astfel, împrejurarea că în contextul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, B. a acţionat ca un interpus în societăţile comerciale controlate de G. şi F., nu constituie în sine, mai ales în contextul în care din probele administrate a rezultat că între aceştia şi A. a intervenit o stare de tensiune şi că aceştia nu au mai comunicat în vreun fel pe o durată semnificativă de timp, premisa întemeiată pentru un raţionament inductiv în sensul că inculpatul ar fi pretins în forma prezentată în conţinutul rechizitoriului dividendele aferente anului 2015. De asemenea, nici declaraţiile martorelor L. şi K. în sensul că au avut convingerea că pretinderea dividendelor provenea de la inculpatul A. nu confirmă prezumţia de fapt menţionată anterior, având în vedere că acestea doar au presupus acest lucru, bazându-se pe afirmaţiile nereale ale inculpatei B. în sensul că s-ar fi deplasat în Franţa pentru a discuta cu inculpatul.

De altfel, prezumţia de fapt menţionată nu este confirmată nici de probele indirecte administrate în cauză şi nici de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, inculpata B. declanşând proceduri judiciare pentru obţinerea sumelor de bani ce reprezentau dividendele aferente anului 2015 de la S.C. D.

Înalta Curte nu a identificat elemente de fapt relevante pentru soluţionarea cauzei în ceea ce priveşte rezultatul percheziţiilor efectuate în cursul urmăririi penale, nefiind relevante pentru soluţionarea prezentei cauze comunicările inculpatei B. cu numita Z. sau martorul BB. şi nici autobiografiile făcute de inculpată în aplicaţii de socializare.

În raport cu aspectele expuse anterior, cu referire la acuzaţia de comitere a infracţiunii de luare de mită, Înalta Curte a considerat că din probele administrate în cauză a rezultat că:

- La data de 17.04.2015 s-au încasat de inculpata B. în conturile personale ale acesteia deschise la AA., suma de 679.339,42 RON reprezentând "dividende 2014" din S.C. C. S.R.L. şi suma de 1.126.602,93 RON reprezentând "dividende 2014"din S.C. D. Deşi sumele menţionate au fost plătite inculpatei B. întrucât aceasta era percepută drept interpusa inculpatului A., din probele administrate în cauză nu a rezultat existenţa unei înţelegeri după momentul dobândirii calităţii de ministru al sănătăţii de către inculpatul A., între acesta şi martorii F. şi G., prin care, în schimbul protejării activităţii societăţilor controlate de martori, protecţie constând în menţinerea în funcţie a unor manageri de spitale publice/numirea unor manageri, atribuţii ce reveneau în baza legii ministrului, inculpatul urma să primească sume necuvenite de bani disimulate sub forma unor dividende de la S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. De asemenea, din probele administrate nu a rezultat remiterea sau vreo altă modalitate de transmitere în posesie de către inculpata B. a vreunei sume de bani către inculpatul A. din sumele încasate cu titlu de dividende aferente anului 2014 de la cele două societăţi comerciale menţionate.

- Din probele administrate în cauză nu a rezultat că în perioada 22.12.2014 (data întrunirii Adunării Generale a asociaţilor S.C. C. S.R.L. prin care s-a hotărât cedarea de inculpata B. a părţilor sociale deţinute la această societate) - 07.04.2015 (data audierii martorei G.), inculpatul A. ar fi acceptat promisiunea formulată de către martora G. de a îi remite dividende aferente anului 2015 din S.C. Q. S.R.L., această împrejurare constituind o prezumţie de fapt formulată de acuzare, care nu a fost confirmată în urma coroborării cu celelalte probe administrate în cauză. În consecinţă, în sarcina inculpatului A. nu poate fi reţinută comiterea infracţiunii de luare de mită în modalitatea alternativă a acceptării promisiunii de remitere a sumelor de bani ce reprezentau dividende aferente anului 2015 din S.C. Q. S.R.L.

- De asemenea, din probele administrate în cauză nu a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la data de 06.06.2016, în cadrul întâlnirii avute cu martorele L. şi K., biletul prezentat de către inculpata B. şi care conţinea instrucţiuni cu privire la pretinderea şi modul de distribuire sau remitere a dividendelor, provenea de la inculpatul A.. Aşa cum s-a arătat anterior, inculpata B. le-a indus în eroare pe martore referitor la împrejurarea că s-ar fi întâlnit cu inculpatul A. şi că acesta i-ar fi dat instrucţiunile cuprinse în biletul prezentat, iar din celelalte probe administrate în cauză nu au rezultat elemente care să confirme prezumţia că acestea fuseseră transmise de către inculpat, astfel încât în sarcina sa nu poate fi reţinută comiterea infracţiunii de luare de mită în modalitatea alternativă a pretinderii dividendelor aferente anului 2015 din S.C. Q. S.R.L.

Aşadar, din probele administrate în cauză nu a rezultat comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul A. în modalitatea alternativă a primirii prin intermediul complicei, la data de 17.04.2015 a sumelor de 679.339,42 RON reprezentând "dividende 2014" de la C. S.R.L. şi a sumei de 1.126.602,93 RON reprezentând "dividende 2014 de la D. şi comiterea actelor materiale corespunzătoare acceptării promisiunii de remitere a dividendelor provenite din S.C. Q. S.R.L. şi respectiv, de pretindere a aceloraşi sume la data de 06.06.2016, astfel încât urmează a fi dispusă o soluţie de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, în ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatei B., Înalta Curte, secţia penală a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că deşi, iniţial, în contextul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, inculpata a acţionat ca un interpus al incupatului A., cunoscând că în realitate acesta era beneficiarul sumelor ce reprezentau dividende din cele două societăţi şi având cunoştinţă de conţinutul înţelegerii care viza modalitatea de asigurare a protecţiei pentru activitatea firmelor controlate de către martorii F. şi G., ulterior acestui moment, inculpata a acţionat în nume propriu, profitând de faptul că persoana sa era considerată ca o interfaţă a inculpatului A., pentru satisfacerea intereselor personale.

Astfel, în raport cu situaţa de fapt expusă, Înalta Curte a opinat că în absenţa unor probe din care să rezulte comiterea infracţiunii de luare de mită de către autor, respectiv de către inculpatul A. şi ţinând cont de modul în care a fost configurată acuzaţia prin rechizitoriu, nu poate fi reţinută nici în sarcina inculpatei B. comiterea unei complicităţi la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, ca efect al caracterului secundar al acestei forme de participaţie penală, a cărei existenţă depinde de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către autor şi la care s-a dat ajutor prin actele de complicitate imputate.

În consecinţă, în ceea ce priveşte acuzaţia de comitere a infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi respectiv, de comitere a complicităţii la această infracţiune, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte a dispus o soluţie de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi respectiv, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. Înalta Curte a avut în vedere că spre deosebire de situaţia inculpatului A., în cazul căruia probele administrate nu au confirmat existenţa actului material de conduită constând în acceptarea promisiunii sau primirea sumelor de bani ce constiuiau obiectul presupusei mite, în cazul inculpatei B., au existat acte materiale de conduită care însă nu au valenţele infracţionale indicate în actul de sesizare a instanţei ca efect al caracterului secundar al formei de participaţie penală reţinută în sarcina inculpatei în absenţa comiterii unei fapte prevăzute de legea penală de către autor.

Referitor la măsurile asiguratorii dispuse în cauză, având în vedere că dispunerea soluţiei de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă ca efect al împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale nu împiedică potrivit art. 107 C. pen. examinarea necesităţii dispunerii unor măsuri de siguranţă şi că s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 1.292.122,12, sumă ce a constituit obiectul traficului de influenţă şi pe care inculpatul a primit-o efectiv, Înalta Curte, în temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate în cauză, corespunzător sumei cu privire la care s-a dispus confiscarea. În schimb, în cazul infracţiunii de luare de mită şi de complicitate la aceasta, având în vedere temeiurile reţinute pentru a se dispune soluţia de achitare, în cauză nu a putut fi dispusă luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor individualizate prin rechizitoriu drept obiect al acestor infracţiuni.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 452 din data de 3 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi B..

1. La termenul din 24 februarie 2025 au fost dezbătute şi analizate cererile de probatorii, în temeiul art. 420 alin. (5) şi (11) din C. proc. pen., raportat la art. 100 alin. (3) din C. proc. pen., fiind încuviinţate probele testimoniale solicitate de Ministerul Public, în cadrul căreia au fost reaudiaţi martorii F., L., K. şi G., precum şi proba testimonială solicitată de apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi B., prin apărători aleşi, constând în reaudierea martorilor V., CC., BB. şi a martorului cu identitate protejată DD..

2. Martorii L., K. au fost audiaţi la termenul de judecată din 24 martie 2025; la termenul din 19 mai au fost audiaţi martorii F., CC., V. şi G.; la acelaşi termen, Completul de 5 Judecători a luat act de împrejurarea că inculpaţii A. şi B. nu au dorit să dea noi declaraţii în faza judecăţii în apel;

3. La termenul de judecată din 2 iunie 2025, Completul de 5 Judecători a luat act de precizările formulate de apărare în sensul renunţării la reaudierea martorului cu identitate protejată DD., precum şi a martorului BB., şi pe cale de consecinţă, a revenit asupra dispoziţiei de reaudiere a martorului BB. şi a dispus ca proba să nu mai fie administrată, considerând însă că este în continuare relevantă proba testimonială constând în reaudiarea martorului cu identitate protejată DD..

La acelaşi termen, s-a constatat terminată cercetarea judecătorească în apel şi s-a acordat cuvântul în dezbaterea apelurilor declarate.

II. Sintetizând motivele de apel formulate în cauză, Completul de 5 Judecători reţine că acestea au vizat în esenţă următoarele:

1. În apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a criticat netemeinicia sentinţei penale apelate, prin raportare la soluţia de achitare dispusă în majoritate faţă de inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, achitare pronunţată în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., invocându-se următoarele:

- greşita argumentaţie şi raţionamentul juridic aplicat de prima instanţă cu privire la primul act material al infracţiunii de luare de mită - modalitatea alternativă a primirii la data de 17.04.2015 a sumelor de bani ce constituiau dividende aferente anului 2014 din profitul societăţilor S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. - în sensul că banii primiţi în urma înţelegerii iniţiale sunt rezultatul influenţei traficate, indiferent de intervalul de timp scurs de la traficare, iar nu a modului în care autorul îşi exercită atribuţiile proprii de serviciu, atât timp cât nu se face dovada existenţei unei (noi) înţelegeri circumscrisă acestora din urmă;

- aspectele ce ţin de încadrarea infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina inculpaţilor şi consecvenţial la claritatea acuzării, au fost analizate în procedura de cameră preliminară, prin actul de regularizare;

- primirea sumelor de bani reprezentând dividendele aferente anului 2014 nu poate fi considerată ca fiind tot un efect al înţelegerii referitoare la traficarea influenţei, această concluzie excluzând dinamica evenimentelor ce au avut loc după anul 2012, în special cu referire la dobândirea de către traficantul de influenţă a demnităţii publice asupra căreia care a afirmat că are influenţă. primirea sumelor de bani în anul 2015, după dobândirea calităţii de ministru al sănătăţii, determină configurarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită, chiar dacă reprezentarea inculpatului că foloasele reprezintă un echivalent, o contraprestaţie pentru modul în care înţelege să îşi exercite atribuţiile de serviciu în calitate de Ministru al Sănătăţii este generată de înţelegerea încheiată anterior în anul 2012;

- nu există elemente susţinute de probe directe, indirecte sau fapte probatorii care să conducă la concluzia însuşită de către instanţă şi anume aceea că inculpata B. nu ar mai fi acţionat în numele lui A. şi că acesta nu ar fi fost la curent cu acţiunile întreprinse de complice;

- critica considerentelor ce susţin soluţia de achitare a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, în sensul că nu a rezultat dincolo de orice îndoială că sumele de bani încasate de inculpata B. cu titlu de dividende aferente anului 2014 din cadrul societăţilor C. şi D. au fost transferate sau predate în vreo formă către inculpatul A., respectiv s-a constatat lipsa dovedirii legăturii între foloasele primite şi atribuţiile de serviciu ale inculpatului;

- greşita omitere din analiză a probelor constând în discuţiile dintre martorele K. şi L. şi inculpata B. în legătură cu acest subiect, respectiv: înscrisurile bancare ce se coroborează cu aspectele cuprinse în aceste discuţii care privesc modalitatea în care foloasele reprezentate de dividende din profitul societăţilor implicate în schema infracţională ajung să fie cheltuite în folos propriu de către inculpatul A., conţinutul înregistrării din 16.04.2015, din care rezultă că inculpata B. a deschis două conturi la cererea inculpatului; înregistrările realizate în mediul ambiental la întâlnirea din 27.04.2015 dintre A. şi martora denunţătoare G., situată cronologic atât după momentul arestării martorului F. şi al virării dividendelor societăţilor C. şi D., care fac dovada că, pe de o parte, inculpata B. reprezenta în continuare interesele inculpatului A. în cadrul societăţilor controlate de martorii denunţători, iar pe de altă parte, că inculpatul A. nu luase decizia de a întrerupe orice înţelegere infracţională cu aceştia;

- este îndeplinită în continuare condiţia ataşată elementului material al infracţiunii de luare de mită, respectiv folosul să fie primit direct sau indirect pentru sine sau pentru altul;

- a fost dovedită legătura între exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului A. şi primirea unor foloase care nu i se cuvin, elementul material al infracţiunii fiind realizat în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle acestuia de serviciu în calitate de ministru al sănătăţii;

- greşita concluzie a primei instanţe cu privire la actul material constând în acceptarea promisiunii de a primi dividende de la S.C. Q. S.R.L. de către inculpatul A., întrucât probele din rechizitoriu care susţin acuzaţia în această componentă, fie au fost înlăturate nemotivat, fie au fost interpretate eronat de către instanţă, fiind relevantă şi utilă declaraţia martorei G., care se coroborează cu declaraţia martorei R.;

- în ceea ce priveşte întâlnirea din data de 06.06.2016, elementele extrase din discuţiile înregistrate în mediul ambiental dintre inculpata B. şi L., K., instrucţiunile materializate într-un bilet scris prezentat de inculpata B., care proveneau de la inculpatul A. nu conduc la concluzia că inculpata a acţionat în nume propriu.

2. În apelul declarat de inculpatul A. s-a invocat greşita încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, solicitându-se admiterea căii de atac şi modificarea, în parte, a sentinţei penale atacate, în sensul dispunerii achitării.

În susţinerea apelului, a formulat în esenţă, următoarele critici:

- modul în care au fost stabilite intervalul temporal al acceptării promisiunii şi cel al primirii sumelor de bani (într-o zi din intervalul 21.12.2012-14.01.2013, urmată de modalitatea alternativă a primirii - într-o zi din intervalul 26.02.2014-27.10.2014) este rezultatul unor aprecieri de natură subiectivă, pentru că nu există nicio bază factuală concretă care să înlesnească determinarea existenţei acţiunilor de acceptare a promisiunii şi de primire, întrucât declaraţiile martorilor denunţători F. şi G. au fost extrem de oscilante şi contradictorii.

- referitor la debutul presupusei activităţi infracţionale, marcat de data acceptării promisiunii de către inculpat, aspect esenţial, acesta nu a fost stabilit cu certitudine, acesta fiind rezultatul unor presupuneri ambigue, cu raţionamente de genul "ultima data posibilă a acceptării...", deoarece declaraţiile celor doi martori denunţători F. şi G. sunt contradictorii, plasând diferit în intervale de timp acceptarea promisiunii: G. între 07.05.2012 (data decretului prezidenţial nr. 302 de numire a guvernului EE.)-21.12.2012 (data decretului nr. 902 de numire a inculpatului în funcţia de ministru al tineretului şi sporturilor), iar F. între 07.12.2012-14.01.2013 (perioada în care inculpatul era deja de ministru al tineretului şi sporturilor);

- deşi prima instanţă pare a fi achiesat la ipoteza prezentată de parchet, în sensul că activităţile de persuadare a inculpatului A. în legătură cu acceptarea unei promisiuni au fost exclusiv opera martorei G., cu toate acestea, mărturia martorei a fost ignorată (intervalul de timp cuprins între 07.05.2012-21.12.2012), astfel că activitatea infracţională a fost plasată dincolo de data de 21.12.2012, deşi probatoriul administrat nu justifica o asemenea abordare. Declaraţia martorei G., legată de perioada 07.05.2012-21.12.2012 se coroborează cu relatările martorei L., respectiv: procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental între L. şi inculpata B. la data de 21.04.2016, martora evocând data primei întâlniri cu inculpata (moment esenţial în stabilirea barierei temporale a primei modalităţi de săvârşire a infracţiunii de trafic de influenţă) în lunile aprilie-mai 2012;

- deşi se admite că în perioada în care martorul V. (H.) a deţinut funcţia de ministru al sănătăţii, Departamentul intern al E. pentru sănătate era coordonat de T. (care conducea şi comisia pentru sănătate), iar Ministrul Sănătăţii colabora cu FF. (la acel moment preşedinte al E. Bucureşti) în problema legată de spitale, cu toate acestea se acceptă ca şi justificare a demersului martorilor F. şi G. de a-l convinge pe inculpat să îşi trafice influenţa pe lângă V., faptul că inculpatul era perceput ca un om important -declaraţie martor V. (15.01.2020, 06.03.2024);

- scopul pentru care martorii F. şi G. ar fi fost interesaţi de atragerea inculpatului A. - acela de a-l determina pe Ministrul Sănătăţii V. să nu înlocuiască managerii spitalelor mari din Bucureşti cu care firmele controlate de cei doi prin multipli interpuşi aveau contracte vechi în derulare - nu se pliază pe probatoriul administrat în cauză.

- fundamentul pe care a fost construită vinovăţia inculpatului A. cu referire la infracţiunea de trafic de influenţă este alcătuit doar din declaraţiile martorilor denunţători (L., G. şi K., F., O.), cu toţii, la rândul lor, având, la momentul anului 2015, propriile afaceri judiciare, ce reclamau o rezolvare favorabilă, interesul acestor martori în obţinerea unor exonerări de răspundere penală fiind mai mult decât evident.

- lipsa promisiunii şi imposibilitatea asimilării existenţei acesteia în acţiunea de acceptare a propunerii (apreciată de instanţa de fond ca fiind inclusă implicit în acţiunea de acceptare din partea inculpatului a propunerii de a-şi desemna o persoană de încredere în calitate de asociat în firmele lui F.). În cauză, un singur martor (G., la data de 30.06.2020) a afirmat iniţial că i-a înmânat inculpatului A. sume de bani (dar nu poate preciza când şi în ce cuantum), restul martorilor relatând acest fapt ca fiind dedus din discuţiile purtate cu G.. Ulterior, la data de 10.01.2024 martora G. a declarat în faţa instanţei că nu au existat discuţii în care să i se ceară inculpatului să nu schimbe directori de spitale, că nu i-a înmânat inculpatului sume de bani cu titlu de dividende şi că inculpatul a refuzat să primească sume de bani de la martoră. În acelaşi sens sunt şi transcrierile înregistrărilor efectuate la data de 30.06.2020 cu prilejul audierii martorei G. de către organul de urmărire penală; discuţiile înregistrate în mediul ambiental (la data de 17.05.2016), când unii dintre martorii denunţători afirmă că sumele de bani primite de inculpata B. ar fi ajuns, de fapt, la martorul BB.; declaraţia din data de 07.02.2024 a martorei L. în care a afirmat că F. avea bănuiala că banii din dividende ajungeau de fapt la BB.;

- pretinsa primire a sumelor de bani imputate se bazează pe declaraţiile oscilante şi contradictorii ale martorei G., atât cu privire la menţionarea datei de 26.02.2014 (data dispoziţiilor de plată prin casierie) ca dată de început a perioadei în legătură cu care se prezumă că inculpatul A. ar fi primit sumele de bani, cât şi la cuantumul sumei de bani înmânate inculpatului, reprezentând dividende aferente anului 2015. Nici în audierea ulterioară, la data de 10.01.2024 (despre care instanţa afirmă că trebuie privită cu rezervă întrucât este mai îndepărtată de momentul de referinţă) martora G. nu afirmă că i-a înmânat inculpatului sume de bani cu titlu de dividende.

3. În apelul declarat de inculpata B. s-a solicitat achitarea pe temeiul "fapta nu există", pentru complicitate la săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, faptă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi de luare de mită, faptă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

S-a criticat, în esenţă, lipsa probatoriilor directe sau indirecte cu privire la faptul că a fost vreodată interpusa inculpatului A., invocându-se următoarele:

- actul material al presupusei infracţiuni de trafic de influenţă a fost probat doar pe baza unei simple mărturii care nu se colaborează cu nicio altă probă. În acest sens, a susţinut că situaţia premisă reţinută de instanţa de fond în legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă este greşită, neavând o bază factuală, întrucât inculpatul A. nu a deţinut vreodată în cadrul E. vreo funcţie legată de domeniul sănătăţii înainte de luna august 2013, nu a deţinut în anul 2012 sau înainte de anul 2012 vreo funcţie politică legată de domeniul sănătăţii în cadrul Guvernului, Parlamentului sau a altor instituţii şi nici în cadrul altui partid politic, în anul 2012 fiind de notorietate că T. era cea care conducea atât Departamentul Sănătate din E. şi activităţile aferente acestui domeniu, cât şi Comisia pentru Sănătate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor (Preşedinta comisiei în legislatura 2008-2012); grupul de lucru din 2011 al alianţei I.., la care se face referire în Hotărârea instanţei, a existat doar "pe hârtie", fapt ce rezultă din declaraţia martorului V. care era şi el membru al acelui grup de lucru; calitatea de membru a lui A. în cadrul unei comisii de sănătate din Parlament (Camera Deputaţilor) a intervenit când acesta era deja Ministru al Sănătăţii şi la aproximativ 2 ani după mijlocul anului 2012, când martorii susţin că au avut presupuse întâlniri de persuadare cu inculpatul Bănicioiu. Prin urmare, constatarea obiectului presupusei traficări a influenţei constând în menţinerea directorilor de spitale imputată inculpatului nu este probată.

- acceptarea promisiunii a fost stabilită de către instanţă prin raportare la declaraţia singulară a G., dată în cursul urmăririi penale, iar în ce priveşte perioada de acceptare a promisiunii, care ar fi avut loc în intervalul 21 decembrie 2012-14 ianuarie 2013, susţinerea martorului F. nu poate fi coroborată cu nicio altă probă din dosar.

- existenţa şi data formulării unei propuneri către inculpatul A. de a deveni asociat în firmele martorilor F. şi G. nu rezultă din coroborarea declaraţiilor acestora, care au revenit asupra declaraţiilor în timpul cercetării judecătoreşti şi nu concordă nici cu privire la momentul acceptării promisiunii; perioada de acceptare a promisiunii stabilită de instanţă că ar fi avut loc în intervalul 21 decembrie 2012-14 ianuarie 2013 nu se poate corobora cu nicio altă probă din dosar;

- în ce priveşte cooptarea inculpatei B. ca asociat, confirmarea faptului că martora L. se cunoştea şi se întâlnea cu inculpata în luna septembrie 2012, nu are corespondent în starea de fapt, prin care a fost stabilită perioada de acceptare a promisiunii în intervalul 21 decembrie 2012-14 ianuarie 2013;

- referitor la repartizarea şi plata dividendelor din firme, singura certitudine care rezultă din raţionamentul judecătorilor fondului este aceea că martorele L. şi K. i-au predat sume de bani G.; în privinţa destinatarului acelor sume de bani L. şi K. nu au cunoştinţă despre cum s-au desfăşurat acţiunile.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară reţine următoarele:

A. În ceea ce priveşte acuzaţia privind comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, analizând apelurile declarate, reţine următoarele:

I. Configurarea acuzaţiei de trafic de influenţă formulate de parchet în urma erorilor procedurale constatate în faza de cameră preliminară

Prin rechizitoriu s-a reţinut că "fapta inculpatului A. constând în aceea că, cu intenţie, în Mun. Bucureşti, în perioada 21.12.2012-07.04.2015, în calitate de ministru al tineretului şi sporturilor din partea E. (21.12.2012-05.03.2014), respectiv în legătură cu această calitate după încetarea calităţii şi preşedinte coordonator al departamentului de tineret şi sănătate al E. (începând cu data de 30.08.2013), într-o zi din intervalul 21.12.2012-14.01.2013 a acceptat promisiunea martorilor F. şi G. de a primi sume de bani cu titlu de dividende distribuite de C. S.R.L. şi D., societăţi comerciale controlate în fapt de cei doi martori şi a primit numerar de la martora G., în imobilul din Mun. Bucureşti, Str. x, într-o zi din intervalul 26.02.2014 (data dispoziţiilor de plată prin casierie) - 07.04.2015 (data audierii martorei G.), în urma acceptării acestei promisiuni, suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de C. S.R.L. şi suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 distribuite de S.C. D., an 2013 în care inculpatul a deţinut funcţia de ministru al tineretului şi sporturilor, având influenţă asupra Ministrului Sănătăţii din partea H., partid care făcea parte din aceeaşi coaliţie de guvernare cu E., în speţă I.., şi promiţând că îl va determina pe acesta să îndeplinească sau să nu îndeplinească acte ce intrau în îndatoririle acestuia de serviciu, acte reprezentate de:

- menţinerea în funcţia de manager/prelungire interimat manager/nerevocarea din funcţia de manager a persoanelor din conducerea spitalelor publice/institutelor aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii: Institutul Oncologic "Profesor doctor J.", Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Ana Aslan", Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Profesor doctor Matei Balş", Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti (Floreasca), cu care firmele controlate de martorii F. şi G. derulau relaţii comerciale profitabile;

- sau numirea pe funcţia de manager a acelor spitale publice/institute a unor persoane apropiate martorilor, fiind ajutat în săvârşirea faptei de inculpata B., prin:

- dobândirea de către aceasta a calităţii de asociat al S.C. C. S.R.L. cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33,33 % în urma hotărârii nr. 01 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. C. S.R.L., din data de 14.01.2013, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 100 RON, adică de la 200 RON la 300 RON, prin emiterea de noi părţi sociale şi aportul unui nou asociat în persoana inculpatei B., în condiţiile în care titularul în fapt al părţilor sociale era inculpatul A.;

- dobândirea de către aceasta a calităţii de asociat al S.C. D. cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33,35 %, în urma hotărârii nr. 2 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. D., din data de 14.01.2013, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 100 RON, adică de la 200 RON la 300 RON, prin emiterea de noi părţi sociale şi aportul unui nou asociat în persoana inculpatei B., în condiţiile în care titularul în fapt al părţilor sociale era inculpatul A.;

- semnarea de către aceasta a dispoziţiei de plată prin casierie din data de 26.02.2014 emisă de C. S.R.L. care atesta în mod nereal că suma de 895.127,91 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 ar fi avut-o pe ea ca beneficiar din disponibilul existent în casieria societăţii, deşi suma de bani s-a primit numerar de inculpatul A. de la martora G.;

- semnarea de către aceasta a dispoziţiei de plată prin casierie din data de 26.02.2014 emisă de D. care atesta în mod nereal că suma de 396.994,21 RON reprezentată de dividende aferente anului 2013 ar fi avut-o pe ea ca beneficiar din disponibilul existent în casieria societăţii, deşi suma de bani s-a primit numerar de inculpatul A. de la martora G.;

- menţinerea de către aceasta a unui contact direct cu martorele K. (contabila care calcula dividendele ce trebuiau distribuite) şi L. (angajată şi administrator în firmele controlate de martorii F. şi G.) care a permis asigurarea legăturii inculpatului A. cu firmele în care avea interese financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000".

În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de Ministru al Tineretului şi Sportului în Guvernul României, într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013, a acceptat promisiunea formulată de martorii F. şi G., ca în schimbul obţinerii unor sume de bani cu titlu de dividende de la societăţile comerciale C. S.R.L. şi D., să îşi exercite influenţa asupra Ministrului Sănătăţii în vederea menţinerii în funcţie a unor manageri de spitale sau de numire în aceste funcţii a unor persoane apropiate martorilor, în funcţie de interesele acestora. În acest scop, inculpatul A. a fost ajutat de către inculpata B., care a dobândit calitatea de asociat în cadrul celor două societăţi comerciale menţionate şi care a acţionat ca un interpus al acestuia, asigurând legătura cu reprezentanţii societăţilor şi semnând acte care atestau încasarea unor sume de bani, care în realitate i-au fost predate în numerar lui A. sau care au fost viraţi în conturile complicelui şi apoi predate inculpatului.

Prin rechizitoriu s-a considerat că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar faptele inculpatei B., pe cele ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă şi complicitate la această infracţiune, acuzaţiile aduse inculpaţilor A. şi B. au fost reconfigurate faţă de situaţia de fapt reţinută iniţial prin rechizitoriu, astfel:

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., a admis, în parte, cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A. şi B. şi, în consecinţă, printre altele, a constatat neregularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. x din data de 02.12.2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în ceea ce priveşte descrierea faptelor, cu privire la indicarea perioadei 26.02.2014 - 07.04.2015, în care inculpatul A. ar fi primit sumele de bani ce reprezentau dividende aferente anului 2013 de la S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. prin intermediul martorei G., corespunzător acuzaţiei de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă, descrisă în rechizitoriu la încadrarea juridică pct. A. 1.

Prin regularizarea actului de sesizare s-a menţionat că nu se modifică fundamentul faptic al acuzaţiilor aduse inculpaţilor, însă s-a precizat că primirea de către inculpatul A. la data de 17.04.2015 a sumelor de 679.339,42 RON şi de 1.126.602,93 RON de la S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. reprezentând dividendele aferente anului 2014, în contul personal al inculpatei B. şi respectiv, pretinderea prin intermediul acesteia la data de 06.06.2016 şi, primirea ulterioară, în anul 2018, prin intermediul aceleiaşi complice, a sumei de 806.447,14 RON reprezentând dividende aferente anului 2015 de la S.C. D. au constituit modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii de luare de mită survenite ulterior dobândirii de către inculpat a calităţii de ministru al sănătăţii (interimar sau titular), iar nu modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă, subsecvente acceptării promisiunii din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013.

S-a concluzionat că o continuare în timp, până în 29.05.2018, a activităţii infracţionale debutată într-o zi din intervalul 21.12.2012-14.01.2013, nu se subsumează elementelor constitutive ale unei singure infracţiuni, în speţă cea de trafic de influenţă, ci elementelor constitutive a două infracţiuni, respectiv trafic de influenţă şi luare de mită, cu forma de participaţie penală a complicităţii aferentă fiecăreia şi cu modalităţi alternative individualizate.

Astfel, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, s-a menţionat că a fost comisă în modalitatea alternativă a acceptării promisiunii (într-o zi din intervalul 21.12.2012-14.01.2013), urmată de modalitatea alternativă a primirii (într-o zi din intervalul 26.02.2014-27.10.2014).

În concluzie, urmare precizării acuzaţiilor, din perspectiva momentului consumării infracţiunii, prima modalitate alternativă a elementului material constând în acceptarea promisiunii de remitere a sumelor de bani a avut loc într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013.

În această privinţă, mai trebuie avut în vedere că prin decizia nr. 1/2025 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 326 din 11 aprilie 2025) s-a reţinut că în situaţia în care în desfăşurarea activităţii infracţionale se regăseşte acţiunea de pretindere/oferire/acceptarea promisiunii unei sume de bani sau alte foloase, momentul realizării respectivei acţiuni marchează consumarea infracţiunii, indiferent dacă primirea efectivă a banilor sau altor foloase are loc sau nu sau dacă acţiunea de primire se realizează ulterior în tranşe, pe o perioadă mai lungă de timp. Primirea ulterioară a sumei de bani sau altor foloase, sub forma unei plăţi unice sau în mai multe tranşe, nu întârzie momentul consumării infracţiunii, până la momentul săvârşirii ultimului act de remitere, consumarea având loc odată cu pretinderea/acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, respectiv prima plată efectuată dintr-o succesiune de plăţi fragmentate, atunci când acţiunea de primire a plăţilor eşalonate nu concretizează o punere în aplicare a acţiunii iniţial realizate prin pretinderea/acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase.

II. Standardul de probă şi sarcina probei acuzaţiei de trafic de influenţă

Înalta Curte Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară consideră că esenţa analizei în prezenta cauză constă în evaluarea credibilităţii probelor administrate în apărare şi în acuzare în scopul de a se stabili dacă standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă este satisfăcut în cauză pentru a se reţine temeinicia acuzaţiei formulate de procuror.

În acest cadru Înalta Curte opinează că ab initio se impune o determinare a modificărilor aduse în teoria generală a probelor prin C. proc. pen.

Astfel, trebuie remarcat faptul că art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor potrivit căruia niciuna dintre probele administrate în cauză nu are o valoare predeterminată, iar valoarea probantă a fiecărui mijloc de probă administrat este aceeaşi. Prin urmare, nu există vreun criteriu legal de stabilire a priorităţii în evaluarea vreunui mijloc de probă şi de stabilire a unei valori probante superioare a vreunuia dintre mijloacele de probă administrate. Astfel, organele judiciare trebuie să evalueze toate probele administrate în cursul procesului penal în mod legal, fiecare dintre acestea având, în esenţă, o valoare probantă egală.

Este însă necesar ca reţinerea sau înlăturarea unui mijloc de probă să aibă loc motivat, în special atunci când proba este propusă şi administrată în exercitarea dreptului la apărare. Tot astfel, evaluarea fiabilităţii mijloacelor de probă administrate trebuie motivată.

O altă modificare de esenţă a fost operată în noua legislaţie procesuală în scopul întăririi garanţiilor procedurale aferente prezumţiei de nevinovăţie. Astfel, C. proc. pen. a preluat standardul de probă din common law în ceea ce priveşte gradul de convingere al judecătorului stipulând în art. 103 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. că o soluţie de condamnare se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest standard joacă un rol vital în cadrul procesului penal şi constituie principalul instrument pentru reducerea riscului comiterii de erori judiciare.

Înalta Curte a consacrat în jurisprudenţa sa modificarea de optică procesuală prin asumarea standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, care îşi va găsi expresie în cauza de faţă în sensul că tipicitatea faptei poate fi reţinută numai atunci când completul de judecată are certitudinea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii care fac obiectul acuzaţiei penale. Important pentru justa soluţionare a cauzei este faptul ca mijloacele de probă să asigure aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, iar prin coroborarea lor să se confirme o situaţie exactă, neafectată de vreun dubiu.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători consideră că pot fi reţinute în cauză numai situaţiile de fapt care sunt rezultate din probe fiabile şi care se află în vecinătatea certitudinii, iar orice dubiu profită inculpatului în scopul garantării prezumţiei de nevinovăţie.

Înalta Curte subliniază că prezumţia de nevinovăţie semnifică, în principal, că:

1.vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

2. sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;

3. până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes;

4. hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, administrate în mod legal şi loial, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Sarcina probei reprezintă astfel un mecanism procesual prin care legea stabileşte participantul la procesul judiciar căruia îi revine obligaţia să dovedească propoziţia factuală din care decurg consecinţe juridice, sau, altfel spus, să formeze convingerea unei jurisdicţii referitor la veritatea acesteia, suportând, în lipsa unui rezultat probatoriu, consecinţele juridice adverse funcţiei sale procesuale şi riscul de eroare judiciară. În mod firesc, pentru a obţine un rezultat probatoriu apt să genereze consecinţe juridice, sunt esenţiale evocarea tezelor probatorii circumscrise obiectului concret al probaţiunii cauzei penale, identificarea surselor de probă şi administrarea probelor în acest sens.

Un verdict de vinovăţie dat cu încălcarea, nesocotirea ori negarea regulii privind sarcina probei generează primordial o problemă de drept privind legalitatea hotărârii judecătoreşti şi contrarietatea acesteia cu dreptul, iar doar în plan secundar, poate fi de natură să afecteze temeinicia acesteia.

În procesul penal, sarcina probei este indisolubil legată de principiul prezumţiei de nevinovăţie, constituind una dintre garanţiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil. Regulile care guvernează această instituţie stabilesc nu doar cine are obligaţia de a proba acuzaţia, ci şi cine suportă riscul lipsei sau insuficienţei probei.

Distincţia esenţială este între sarcina substanţială a probei şi sarcina formală a probei. Prima, cunoscuta şi sub denumirea de sarcina persuasiunii, revine exclusiv procurorului, în calitatea sa de titular al acţiunii penale. Ea presupune obligaţia de a convinge instanţa cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, asumând riscul eşecului probator. Din această perspectivă, sarcina substanţială are o dublă natură juridică: ca regulă probatorie, atribuie riscul lipsei de probe acuzării; ca regulă decizională, împiedică instanţa să pronunţe o condamnare în lipsa unor dovezi clare şi convingătoare, impunând aplicarea principiului in dubio pro reo.

În schimb, sarcina formală a probei se referă la identificarea, obţinerea şi administrarea efectivă a mijloacelor de probă. Aceasta se manifestă, pe de o parte, ca obligaţie a procurorului de a administra probe în faza de urmărire penală, iar, pe de altă parte, ca prerogativă a părţilor de a propune probe în faţa instanţei. Dacă sarcina formală priveşte aspectul practic al administrării probelor, sarcina substanţială fixează responsabilitatea decisivă: aceea că numai procurorului îi revine dovedirea acuzaţiei, în timp ce inculpatul beneficiază de protecţia prezumţiei de nevinovăţie şi nu poate fi obligat să îşi dovedească propria nevinovăţie.

Prin urmare, numai respectarea strictă a sarcinii substanţiale a probei garantează echilibrul procesual şi protecţia efectivă a drepturilor fundamentale, întrucât în lipsa unor probe suficiente şi concludente, consecinţa nu poate fi alta decât menţinerea stării de nevinovăţie a persoanei acuzate.

Pentru a se reţine tipicitatea obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a. elementul material: să se fi realizat o acţiune constând în pretinderea, primirea ori acceptarea promi­siunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin (actul de executare al infracţiunii comisive cu conţinut alternativ ce poate fi realizată în una sau mai multe dintre aceste modalităţi alternative);

b. elementul material să întrunească, cumulativ, următoarele cerinţe esenţiale: 1. acţiunea să se raporteze la un obiect constând în bani sau alte foloase; 2. acţiunea să fie realizată prin invocarea unei influenţe reale sau imaginare asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar privat; 3. acţiunea să fie însoţită de promisiunea determinării funcţionarului respectiv să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat; 4. acţiunea să fie săvârşită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actului de către funcţionarul asupra căruia este traficată influenţa.

Astfel, sub aspectul tipicităţii obiective parchetul avea obligaţia de a proba la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă atât condiţiile relative la elementul material, cât şi cerinţele esenţiale ale acestuia. În absenţa probării oricăreia dintre elementele ce intră în conţinutul infracţiunii astfel cum au fost descrise mai sus atrage constatarea lipsei tipicităţii obiective a faptei.

Faţă de modalitatea de configurare a acuzaţiei penale era în sarcina procurorului să dovedească la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarele elemente esenţiale ale cauzei:

1. Faptul că inculpatul A. avea la data consumării infracţiunii de trafic de influenţă de care a fost acuzat (într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013) calitatea de persoană care avea influenţă reală cu privire la Ministrul Sănătăţii desemnat din partea H. aptă să îl determine la menţinerea în funcţia de manager/prelungire interimat manager/nerevocarea din funcţia de manager a persoanelor din conducerea spitalelor publice/institutelor aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii: Institutul Oncologic "Profesor doctor J.", Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie"Ana Aslan", Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Profesor doctor Matei Balş", Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti (Floreasca), cu care firmele controlate de martorii F. şi G. derulau relaţii comerciale profitabile sau la numirea pe funcţia de manager a acelor spitale publice/institute a unor persoane apropiate martorilor.

Alternativ, parchetul trebuia să probeze că inculpatul era o persoană care a pretins că are o astfel de influenţă (reală sau fictivă) cu privire la Ministrul Sănătăţii.

Deopotrivă, parchetul trebuia să probeze existenţa unei acţiuni (actul de executare) a inculpatului A. (primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin) realizate prin invocarea, expresă sau tacită, a unei influenţe reale sau imaginare asupra Ministrului Sănătăţii.

2. Acţiunea inculpatului A. să fi fost însoţită de promisiunea determinării Ministrului Sănătăţii să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat.

3. Faptul că inculpata B. a prevăzut acţiunea inculpatului A. şi urmările acesteuia precum şi a împrejurării că activitatea sa se alătură autorului în vederea săvârşirii faptei de trafic de influenţă.

III. Analiza modalităţii în care Ministerul Public a probat acuzaţia formulată la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă

1. Cu privire la cerinţa ca inculpatul A. să fi avut o influenţă sau să fi invocat că are o influenţă asupra Ministrului Sănătăţii la data consumării infracţiunii

Pentru a putea fi realizat elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă, actul de executare (primirea/acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase) trebuie să fie în conexiune cu invocarea de către inculpat a influenţei pe care o are sau lasă să creadă că o are asupra funcţionarului.

Prin expresia "are influenţă" se înţelege că acea persoană se bucură în mod real de încrederea funcţionarului, este în asemenea relaţii cu el încât să-l poată determina la o anumită conduită, atitudine, acţiune.

Astfel, o persoană are influenţă asupra funcţionarului public dacă în circumstanţele realităţii obiective acesta poate în mod efectiv solicita şi obţine un anumit comportament, ori schimbarea acestuia sau efectuarea unei anumite activităţi de către funcţionar.

În acest sens, Curtea Constituţională a arătat în decizia nr. 489/2016 (M.Of. nr. 661 din 29 august 2016) că prin expresia are influenţă se înţelege că acea persoană se bucură în mod real de încrederea funcţionarului sau a altui salariat, ori că bunele relaţii personale cu acesta corespund realităţii, aşadar acea persoană este în asemenea relaţii cu funcţionarul încât să-l poată determina la o anumită conduită, atitudine, acţiune.

Aşadar, era în sarcina parchetului să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. avea o influenţă reală asupra Ministrului Sănătăţii şi că această influenţă a fost exploatată în mod intenţionat de inculpat prin trasformarea relaţiilor personale în "marfă coruptă", chiar dacă ulterior influenţa nu a fost traficată efectiv.

Existenţa influenţei constituie un obiect al probei, nefiind o calitate abstractă. Parchetul care avea sarcina probei trebuia să dovedească că influenţa inculpatului A. asupra Ministrului Sănătăţii era una concretă, derivată din relaţii reale şi preexistente consumării infracţiuni care face obiectul acuzaţiei, care să facă posibilă traficarea ilicită a influenţei şi că această influenţă a fost exploatată intenţionat de inculpat. Astfel, relaţiile trebuie să fie verificabile şi capabile să influenţeze decizia Ministrului Sănătăţii.

Prin sintagma "lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar" se înţelege în genere că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un func­ţionar, se prevalează, pretinde, afirmă - contrar realităţii - că este în relaţii bune cu acesta, se bucură de aprecierea şi încrederea acestuia de asemenea natură încât să poată rezolva problema de care se interesează cumpărătorul de influenţă, sens în care invocă, de exemplu, relaţiile de rudenie sau personale (de prietenie, colegialitate, subordonare etc.) pe care le întreţine cu acel funcţionar, susţinând că, în baza încrederii pe care o generează astfel de relaţii, ar putea determina o anumită atitudine din partea acestuia ori ar putea obţine o rezolvare în sensul dorit de cumpărătorul de influenţă.

Curtea Constituţională a reţinut în decizia menţionată anterior că "prin expresia lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar sau a altui salariat se înţelege că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un func­ţionar sau alt salariat (afirmând, de pildă, că datorită încrederii de care se bucură sau datorită rudeniei sau relaţiilor personale pe care le are cu acel funcţionar sau salariat poate determina o anumită atitudine a acestuia ori poate obţine o anumită rezolvare), ori se prevalează, pretinde, afirmă, contrar realităţii, că este în relaţii bune cu funcţionarul ori alt salariat, se bucură de aprecierea şi încrederea acestuia de asemenea natură încât poate rezolva problema de care este interesat cumpărătorul de influenţă. Se consideră că cerinţa este îndeplinită şi atunci când o persoană, fără a se lăuda că are trecere asupra unui funcţionar, nu dezminte afirmaţiile altora cu privire la existenţa acesteia. De asemenea, în practica judiciară s-a reţinut că nu are relevanţă dacă făptuitorul a precizat ori nu numele funcţionarului public asupra căruia are influenţă, suficient fiind să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă nu este necesar ca inculpatul să indice în mod nominal funcţionarul public pe lângă care pretinde că ar avea trecere, dacă din conţinutul celor afir­mate de el se desprinde competenţa acestui funcţionar de a dispune în legătură cu actul referitor la care se trafică influenţa, deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul tranzacţiei. Cu alte cuvinte, pentru întregirea laturii obiective a infrac­ţiunii de trafic de influenţă este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, printre care şi aceea ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar sau alt salariat care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase. Nu are relevanţă dacă făptuitorul atribuind un nume acelui funcţionar sau salariat, numele atribuit este real sau fictiv. Prin urmare, esenţial este ca influenţa făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul deter­minant al tranzacţiei".

Existenţa unei influenţe reale a traficantului asupra unui funcţio­nar public nu este relevantă pentru existenţa infracţiunii, ci doar faptul afirmării ei într-un mod credibil.

Evaluând materialul probator administrat în cauză Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată următoarele:

a. Parchetul nu a administrat vreo probă fiabilă din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. avea o influenţă concretă asupra Ministrului Sănătăţii, derivată din relaţii reale şi preexistente consumării infracţiuni care face obiectul acuzaţiei (într-o zi din perioada 21.12.2012 - 14.01.2013) sau că a afirmat că are o astfel de influenţă în discuţiile purtate cu martorii F. şi G.

Pe de o parte, din proba cu înscrisuri administrată în cauză rezultă că inculpatul A. a făcut parte din Grupul de lucru pentru sănătate al I., conform deciziei nr. 6/4.04.2011 a I..; a fost ministru al tineretului şi sporturilor din partea E. în timpul coaliţiei de guvernare I.., prin decretul nr. 902/21.12.2012 al preşedintelui României.

Pe de altă parte, se reţine că în anul 2012, T. conducea Departamentul Sănătate din E., cât şi Comisia pentru Sănătate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor (Preşedinta Comisiei în legislatura 2008-2012), iar nu inculpatul A..

Din probele administrate în cauză rezultă că martorii F. şi G. controlau, în fapt, mai multe societăţi comerciale care comercializau produse de uz medical către spitale/institute publice, în special din mun. Bucureşti şi judeţul Ilfov: S.C. GG. S.R.L., CUI: x; S.C. HH. S.R.L., CUI: x; S.C. II. S.R.L., CUI: x; S.C. JJ. S.R.L., CUI x; S.C. C. S.R.L., CUI x; S.C. D., CUI x şi S.C. Q. S.R.L., CUI x.

Spitalele publice sau institutele cu care desfăşurau relaţii comerciale aceste societăţi erau: Institutul Oncologic "Profesor doctor J.", Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Ana Aslan", Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Profesor doctor Matei Balş", Institutul Clinic Fundeni, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti (Floreasca), aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii (Anexa 2 la H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, la lit. A) "UNITĂŢI AFLATE ÎN SUBORDINEA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII"). Deopotrivă, societăţile antereferite aveau contracte cu Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Al. Obregia", aflat în subordinea Primăriei municipiului Bucureşti.

Prin urmare, funcţiile deţinute de inculpatul A. nu erau apte să conducă la concluzia că acesta avea relaţii reale şi preexistente cu Ministrul Sănătăţii sau cu Primarul municipiului Bucureşti din care să decurgă existenţa unei influenţe reale în legătură cu menţinerea sau revocarea directorilor de spitale.

În acest cadru trebuie subliniat că în formularea acuzării parchetul şi-a canalizat demersul probator numai în ceea ce priveşte relaţia inculpatului cu Ministerul Sănătăţii, nu şi în privinţa Primăriei municipiului Bucureşti, deşi soecietăţile martorilor denunţători derulau contracte şi cu Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Al. Obregia", aflat în subordinea Primăriei municipiului Bucureşti.

În plus, din declaraţiile date de Ministrul Sănătăţii V., audiat în calitate de martor, rezultă următoarele împrejurări de fapte care consolidează concluzia inexistenţei unor relaţii reale şi preexistente între inculpatul A. şi ministru, necesare pentru calificarea inculpatului drept persoană care are influenţă asupra acestuia, după cum urmează:

- în timpul guvernării din care a făcut parte în calitate de ministru al sănătăţii V. s-a agreat ideea ca orice schimbare de manager de spital să fie făcută cu acceptul doamnei FF. care era şefa Organizaţiei E. din Bucureşti. FF. era împuternicită de E. să îi comunice faptul că în cadrul acestui partid s-a hotărât numirea sau revocarea unor conducători de spitale şi "în general emiteam ordinul potrivit acestor solicitări, dacă nu erau impedimente deosebite";

- inculpatul A. nu a cerut vreodată direct sau prin intermediul unei alte persoane ca Ministrul Sănătăţii V. să ia vreo decizie în legătură cu numirea sau revocarea din funcţie a vreunui conducător de spital sau de unitate sanitară;

- inculpatul A. nu ar fi putut să ceară să ia decizii de acest gen, întrucât nu avea o relaţie prietenească cu ministrul V., relaţia fiind dimpotrivă puţin încordată;

- martorul V. nu cunoaşte vreo informaţie referitoare la existenţa unei înţelegeri între F. şi inculpatul A. privind încheierea unor contracte de acest gen;

- în perioada în care inculpatul A. era Ministrul Tineretului şi Sportului, secretarul general al Ministrului Sănătăţii, KK., nu i-a transmis ministrului sănătăţii din partea inculpatului vreo solicitare privind numirea sau schimbarea vreunui director de spital.

Deopotrivă, martora CC. a arătat că în perioada în care ministru era V. nu cunoaşte dacă inculpatul A. putea interveni sau dacă a intervenit vreodată pentru a influenţa decizia de menţinere sau revocare din funcţie a vreunui conducător de spitale, întrucât nu avea acces la aceste informaţii.

Martorul BB. a precizat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că afirmaţia că se cunoştea în oraş şi în cercuri politice că inculpatul A. va fi ministrul sănătăţii era o presupunere de a sa şi că ulterior a verificat acest lucru şi a constatat că în realitate şeful pe sănătate al E. era T..

Martorul LL. a arătat că nu cunoaşte ca inculpatul A. să fi intervenit vreodată la Ministrul Sănătăţii V. pentru menţinerea sau revocarea din funcţie a conducătorului vreunui spital. Deopotrivă a subliniat că în lunile martie- noiembrie 2012, anterior alegerilor, nu se ştia că inculpatul A. urmează să fie numit ministru al sănătăţii.

Din analiza declaraţiilor celor doi martori denunţători, F. şi G., prezenţi la discuţia în cadrul căreia parchetul susţine că s-ar fi realizat înţelegerea cu inculpatul A., rezultă că inculpatul nu a invocat, expres sau tacit, o influenţă reală sau imaginară asupra vreunui funcţionar din Ministerul Sănătăţii.

În acest sens, declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către cei doi martori denunţători, deşi au fost menţinute în faţa instanţei de fond, au avut nuanţări în ce priveşte obiectul discuţiei dintre cei trei şi motivul pentru care s-au întâlnit, iar, pe de altă parte, nu relevă nicio afirmaţie sau poziţie a inculpatului A., în care să fi pretins că are influenţă pentru a determina un fapt în sensul celor dorite de martori.

Astfel, în cursul urmăririi penale, martorul denunţător F. a justificat întâlnirea tripartită prin necesitatea de a avea un sprijin politic pentru a nu fi schimbaţi din funcţie anumiţi manageri de spitale agreaţi de martori, neavând relevanţă funcţia inculpatului la acel moment, de ministru al tineretului şi sportului, ci faptul că făcea parte din E. şi răspundea de departamentul de sănătate:

"în contextul în care era o practică ca managerii spitalelor mari să beneficieze de sprijin politic, mă refer aici şi la spitalele enumerate de mine, şi atât eu, cât şi ea ne doream ca managerii INSTITUTULUI CLINIC FUNDENI, INSTITUTULUI MATEI BALŞ, INSTITUTULUI ANA ASLAN, INSTITUTULUI ONCOLOGIC BUCUREŞTI şi SPITALULUI JUDEŢEAN DE URGENŢĂ (FLOREASCA) să nu fie schimbaţi din funcţii sau dacă se ajungea totuşi ca unul dintre manageri să fie schimbaţi din funcţie ne doream ca acel nou manager să fie o persoană apropiată de noi; (...) Am apelat la A., deşi era ministru al tineretului şi sportului în scopul indicat, deoarece A. răspundea de departamentul de sănătate al E. şi ne doream ca partidul pe care A. îl reprezenta să îşi asume obligaţia de a nu schimba acei manageri".

Totodată, deşi martorul afirmă că "managerii spitalelor publice puteau fi schimbaţi din funcţie de Ministerul Sănătăţii" şi că la acel moment cunoştea că inculpatul nu deţinea această funcţie, nu reiese că inculpatul i-a confirmat cu ocazia discuţiei faptul că avea o influenţă în sensul urmărit de martor, ci doar că influenţa inculpatului era un aspect presupus de către F..

Ulterior, în cadrul cercetării judecătoreşti, martorul F. a justificat discuţia tripartită tot prin nevoia de sprijin şi protecţie politică, în contextul în care în anul 2012 a venit E. la putere, însă nici cuprinsul acestei declaraţii nu relevă influenţa concretă pe care la momentul consumării infracţiunii ar fi pretins-o inculpatul, dimpotrivă:

"Inculpatul A. nu a dat pe moment niciun răspuns. (...) În anul 2012, după venirea E. la putere, prin intermediul lui G. am avut o întânire cu inculpatul A.. Menţionez că acesta nu era ministru la acel moment, iar intenţia mea a fost aceea de a discuta cu inculpatul pentru a evita "răzbunări" împotriva directorilor de spitale care puteau fi văzuţi ca oameni ai lui MM. sau N.. Din câte auzisem, inculpatul A. se ocupa de problematica spitalelor. (...) Motivul pentru care inculpatul A. urma să devină asociat era de a exista o relaţie bună cu "puterea", respectiv ca acesta să nu facă "rele". Prin acest lucru înţeleg că A. urma să nu schimbe directorii spitalelor cu care noi aveam relaţii comerciale şi în general să nu ne facă rău în calitatea de om politic."

Cât priveşte conţinutul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale de martora G., sub aspectul obiectului discuţiei tripartite şi eventuala înţelegere, nici acestea nu sunt edificatoare şi, mai mult, deşi se coroborează cu cele ale martorului F. sub aspectul nevoii de protecţie politică, nu confirmă că ar fi discutat "despre afacerile firmelor noastre în domeniul medical", ci doar despre chestiuni politice şi generalităţi.

În faţa instanţei de fond, declaraţiile martorei G. nu sunt concordante cu cele ale martorului F., aceasta infirmând existenţa vreunei solicitări adresate inculpatului A. în sensul "să nu schimbe din funcţie directori de spitale sau alte persoane în asemenea funcţii" sau necesitatea de a-i schimba, motivând că "oricum acesta lucru era irelevant întrucât pe noi ne interesa activitatea laboratoarelor (...) în schimbul intrării inculpatului A. în calitatea de asociat în societăţi acesta nu urma să facă nimic, fiind suficientă asocierea numelui său cu firmele noastre pentru a evita să avem probleme în relaţiile comerciale pe care le aveam cu spitalele.".

Prin urmare, probele testimoniale ale singurilor doi martori participanţi la întâlnirea cu inculpatul A. - prin raportare la care parchetul a plasat înţelegerea şi traficarea influenţei - concordă doar în ce priveşte scopul obţinerii unei protecţii politice, însă nu şi cu privire la vreo conduită a inculpatului de conivenţă cu propunerea celor doi martori (incertă atât din perspectiva existenţei ei, cât şi a conţinutului), că are influenţă şi o va folosi într-un sens determinat.

De asemenea, conţinutul declaraţiilor celor doi martori relevă că a existat la aceste discuţii, o "propunere", o comunicare, o transmitere a dezideratelor, care a venit doar din partea lui F. şi G., însă nu şi o acţiune din partea inculpatului de invocare a influenţei asupra vreunui funcţionar din Ministerul Sănătăţii sau asupra ministrului, însoţită de promisiunea determinării funcţionarului să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Pe de altă parte, nici din declaraţiile date de martorii care nu au fost prezenţi la întâlnirea inculpatului A. cu cei doi martori denunţători, nu rezultă că ar fi luat cunoştinţă indirect de o pretindere a influenţei în sensul menţionat.

Astfel, martora K. a declarat, cu privire la scopul cooptării "ca asociat al numitei B. în C. S.R.L. şi D. SRL" la momentul la care A. nu deţinea funcţia de ministru al sănătăţii, ci funcţia de ministru al tineretului şi sporturilor, ca fiind tot necesitatea protecţiei politice pentru afacerile din domeniul medical, fără a preciza dacă are cunoştinţă despre acest aspect de la martora G..

Nici martora L. nu a relatat aspecte în acest sens, ci că a avut cunoştinţă prin intermediul martorei G., care "se cunoştea cu A. înainte ca eu să o cunosc pe B.. G. ştia la momentul cooptării lui B. ca asociat în C. S.R.L. faptul că A. va deveni ministru al sănătăţii (...)".

b. Existenţa unor contradicţii semnificative şi substanţiale între declaraţiile date de martorii F. şi G. în faza de urmărire penală şi cele date în faţa instanţei de judecată în condiţii de publicitate şi deplină contradictorialitate, de natură a afecta credibilitatea declaraţiilor singurilor martori prezenţi la întâlnirea cu inculpatul A.

Parchetul şi-a întemeiat acuzaţia cu privire la modalitatea de consumare a infracţiunii de trafic de influenţă de care este acuzat inculpatul A. exclusiv pe declaraţiile martorilor F. şi G., singurele persoane prezente la întâlnirile cu inculpatul.

Analizând declaraţiile celor doi martori Înalta Curte constată următoarele:

a. În cursul urmăririi penale martorul F. a susţinut că în anul 2012, după venirea E. la putere, prin intermediul lui G. au avut o întâlnire cu inculpatul A. care era ministru al tineretului şi sportului, dar "răspundea de departamentul de sănătate al E." şi îşi doreau ca partidul pe care A. îl reprezenta să îşi asume obligaţia de a nu schimba acei manageri "în contextul în care era o practică ca managerii spitalelor mari să beneficieze de sprijin politic" sau dacă erau schimbaţi din funcţie, acel nou manager să fie o persoană "apropiată de noi". Deşi a menţionat că acei manageri ai spitalelor publice puteau fi schimbaţi din funcţie de către Ministerul Sănătăţii, după ce se consulta în prealabil în cadrul coaliţiei de guvernare, martorul a precizat că inculpatul A. nu era ministru la acel moment, dar "din câte auzisem, inculpatul A. se ocupa de problematica spitalelor" şi cunoştea faptul că A. avea influenţa necesară pentru a menţine în funcţie aceste persoane. A mai arătat că intenţia sa a fost aceea de a discuta cu inculpatul pentru a evita "răzbunări" împotriva directorilor de spitale care puteau fi văzuţi ca oameni ai lui MM. sau N.. şi acesta "trebuia ca prin influenţa pe care o avea să ne asigure că nu va schimba din funcţie anumiţi directori de spitale" (n.n., directorii de la Spitalul Fundeni, Spitalul Ana Aslan, Institutul Oncologic Bucureşti, Institutul Matei Balş).

b. În declaraţia dată în faza de judecată martorul F. a arătat că la finalul anului 2012, prin intermediul lui G. au avut o întâlnire cu inculpatul A. la locuinţa acesteia, ocazie în care i-au explicat inculpatului Bănicioiu cum se desfăşura activitatea firmelor, că reprezintă 1% din ce se vinde în spitalele din Bucureşti şi că restul sunt firme ale E. şi H. şi l-au rugat "să nu vină cu răzbunări" împotriva directorilor de spitale". Cât priveşte propunerea adresată inculpatului Bănicioiu, martorul a susţinut că "Nu îmi aduc aminte la acel moment să fi existat vreo discuţie despre bani şi nu i-am propus să devină asociat în vreo firmă". Motivul pentru care inculpatul A. urma să devină asociat era "de a exista o relaţie bună cu "puterea", respectiv ca acesta să nu facă "rele". Prin acest lucru înţeleg că A. urma să nu schimbe directorii spitalelor cu care noi aveam relaţii comerciale şi în general să nu ne facă rău în calitatea de om politic. Inculpatul A. nu a dat pe moment niciun răspuns."

c. În cursul urmăririi penale martora G. a arătat, în esenţă, că: Firmele noastre care activau în domeniul medical nu erau interesate neapărat de o poziţie anume de ministru a lui A., ci de poziţia lui în partid şi de nevoia obţinerii protecţiei politice pentru ca afacerile să se deruleze în continuare. "Persoana la care am reuşit să am intrare a fost A.", iar F. a participat cel puţin la o întâlnire în trei la mine acasă cu A. la care s-au discutat chestiuni politice şi diverse generalităţi. Ca interval temporar, a menţionat că cel mai probabil a avut loc ulterior preluării guvernării de către E. în primăvara anului 2012.

d. În faza de judecată martora G. a arătat că: în cadrul întâlnirii la locuinţa sa cu inculpatul Bănicioiu şi martorul F., s-au discutat banalităţi şi nu a existat nicio discuţie din care să i se ceară inculpatului A. să nu schimbe din funcţie directori de spitale sau alte persoane în asemenea funcţii, acest lucru fiind irelevant întrucât îi interesa activitatea laboratoarelor." A mai precizat că în schimbul intrării inculpatului A. în calitatea de asociat în societăţi acesta nu urma să facă nimic, fiind suficientă asocierea numelui său cu firmele noastre pentru a evita să avem probleme în relaţiile comerciale pe care le aveam cu spitalele.

În ce priveşte obiectul discuţiei dintre inculpat şi cei doi martori, se constată că iniţial consta în sprijinul inculpatului pentru menţinerea în funcţie a managerilor spitalelor cu care firmele deţinute de F. şi G. aveau afaceri în derulare, pentru care urma să încaseze dividende, iar, ulterior, în cadrul cercetării judecătoreşti a fost nuanţat, în sensul că nu a vizat explicit sume de bani, ci doar existenţa unei bune relaţii cu "puterea" şi asocierea numelui său cu firmele martorilor.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că parchetul nu a oferit niciun alt mijloc de probă, declaraţiile martorilor F. şi G. fiind probele exclusive în temeiul cărora parchetul şi-a susţinut acuzaţia în ceea ce priveşte consumarea infracţiunii de trafic de influenţă.

Relativ la activitatea de traficare a influenţei, pe care trebuia să o desfăşoare inculpatul A., declaraţiile martorilor denunţători nu au fost constante, în sensul că fie se dorea doar asocierea cu numele inculpatului, indiferent de o anumită funcţie a acestuia sau legătură cu vreo atribuţie în domeniul sănătăţii, fie ca, în calitatea sa de ministru al sănătăţii, să îşi exercite atribuţia de menţinere a directorilor de spitale care le-ar fi avantajat relaţiile comerciale. În plus, din cele evidenţiate mai sus, se remarcă şi caracterul contradictoriu al declaraţiilor celor doi martori.

Având în vedere aceste declaraţii contradictorii, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, consideră necesar să evalueze valoarea probantă a declaraţiilor date de cei doi martori denunţători care au obţinut beneficii de drept substanţial şi procedural ca urmare a declaraţiilor date în faza de urmărire penală.

Se constată că în declaraţia martorei L. la instanţa de fond aceasta a arătat că "în 2015, G. mi-a spus că singura şansă ca să ne salvăm este să facem denunţuri, acesta fiind contextul în care s-a dispus de către D.N.A. participarea mea în calitate de colaborator."

Tot astfel, se reţine că la data de 07.04.2015, la D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, sub nr. de dosar x/2015, s-au formulat trei denunţuri de către G., K. şi L..

Prin ordonanţele din aceeaşi dată, emise în dosar nr. x/2015, au fost autorizate colaboratori cu identitate reală în cauză martorele L., K., G.. Autorizarea martorei L. a fost prelungită în mod succesiv prin ordonanţe emise în dosar nr. x/2015.

La data de 2.08.2016, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a managerilor a două spitale publice din subordinea Ministerului Sănătăţii (NN. şi OO.) pentru infracţiuni de luare de mită aferentă unor sume de bani primite de la martora L. şi disjungerea cauzei, formându-se astfel dosarul penal nr. x/2016 Cei doi manageri au fost condamnaţi definitiv pentru infracţiunile de luare de mită.

Prin disjungeri succesive, s-a format dosarul nr. x/2019, în care B. şi A. au dobândit calitatea de suspecţi, iar ulterior de inculpaţi.

În cauză, G., L., K. şi F. au beneficiat de cauza de nepedepsire în ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită şi cumpărare de influenţă, sau după caz de complicitate la acestea, corelative infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă ce fac obiectul prezentei cauze.

Relativ la martorul F. s-a apreciat că este incidentă cauza de nepedepsire, chiar dacă a formulat denunţul la 28 de zile de la data de la momentul la care organul de urmărire penală a fost sesizat cu privire la faptele din prezentul dosar, întrucât se afla în arest preventiv în data de 07.04.2015 (data formulării denunţurilor în prezenta cauză de către G., K., L.), motiv pentru care nu a formulat denunţ în acea dată, iar ulterior se afla în arest la domiciliu (05.05.2015), iar în acel interval de timp cauza se afla în etapa urmăririi penale in rem. Martorul F. s-a aflat în stare de reţinere/arest preventiv (27.10.2014-23.02.2015 în dosarul penal nr. x/2013 al D.N.A. şi 29.01.2015-21.04.2015 în dosarul penal nr. x/2014 al D.N.A.) şi ulterior, în arest la domiciliu (23.02.2015.-15.06.2015 în dosarul penal nr. x/2013 al D.N.A. şi 21.04.2015 -18.06.2015 în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală) .

Martorul F. a mai formulat denunţuri în datele de:

- 15.12.2014, constituindu-se dosarul nr. x/2014 finalizat cu o condamnare definitivă prin sentinţa penală nr. 1035/F din data de 17.05.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2017 - file x, rămasă definitivă prin decizia nr. 1241/A din data de 01.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală - fila x.

- 27.04.2015, la dosarul nr. x/2013 finalizat cu o condamnare definitivă prin sentinţa penală nr. 2292/F din data de 01.11.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016 - file x, rămasă definitivă prin decizia nr. 179/A din data de 18.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală - file x.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că este necesară reliefarea unor nuanţe în ceea ce priveşte modalitatea de evaluarea a credibilităţii martorilor în ipotezele în care prin poziţia lor procesuală anterioară ca urmare a celor relatate aceştia au obţinut unul sau mai multe beneficii de drept substanţial sau procesual.

Astfel, în cauza Verhoek contra Olandei, Curtea Europeană a arătat că utilizarea unor declaraţii date de martori în schimbul imunităţii de la urmărire penală sau alte avantaje poate ridica o problemă de echitate a procesului în care este implicat acuzatul şi poate da naştere unor problematici sensibile, din moment ce, prin însăşi natura lor, astfel de declaraţii sunt susceptibile de a fi manipulate şi pot fi date pentru simplul scop al obţinerii avantajelor sau pentru răzbunare. Cu toate acestea, folosirea unei astfel de declaraţii nu este, prin ea însăşi, suficientă pentru a determina constatarea procedurii în ansamblu ca fiind inechitabilă (CEDO, decizia din 27 ianuarie 2004, în cauza Verhoek contra Olandei).

Tot astfel, în cauza Navalnyy şi Ofitserov contra Rusiei, Curtea Europeană a reţinut că instanţele din procedurile paralele erau în mod evident încurajate de a rămâne în concordanţă, din cauză că orice constatare contradictorie ar fi putut compromite temeinicia ambelor hotărâri. Astfel, Curtea a considerat că riscul de a pronunţa hotărâri contradictorii a fost un element care a descurajat judecătorii de la rolul de a afla adevărul în cauză şi le-a diminuat capacitatea acestora de a realiza înfăptuirea justiţiei, cauzând astfel prejudiciu ireparabil pentru independenţa, imparţialitatea instanţei şi, mai mult, a capacităţii acesteia de a asigura o procedură echitabilă. Deopotrivă, Curtea a arătat că disjungerea cauzelor şi, în mod special, condamnarea unuia dintre acuzaţi ca urmare a unei pledoarii de vinovăţie a compromis competenţa acestuia de martor în cauza subsecventă a reclamanţilor (CEDO, hotărârea din 23 februarie 2016, în cauza Navalnyy şi Ofitserov contra Rusiei, parag. 102 - 109).

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de contencios european în cauza Navalnyy şi Ofitserov contra Rusiei este parţial asemănătoare cu cea din prezenta cauză, în care majoritatea martorilor au avut fie calitatea de denunţători, fie au fost coinculpaţi într-o cauză penală paralelă din care a fost disjunsă prezenta cauză.

Diferenţa specifică dintre cele două cauze este că, în general, martorii care au obţinut beneficii substanţiale şi procedurale în cauza disjunsă nu au avut o poziţie procesuală constantă, declaraţiile acestora fiind contradictorii fie în cadrul aceleiaşi faze procesuale (în special în cursul urmăririi penale), fie în faze procesuale diferite, astfel cum am arătat mai sus.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători nu poate ignora că unele dintre beneficiile substanţiale oferite acestor martori au fost atât de semnificative (netrimiterea în judecată pentru infracţiunea de dare de mită, respectiv reducerea limitelor de pedeapsă) încât sunt susceptibile să pună în discuţie credibilitatea declaraţiilor date de martori în cursul urmăririi penale şi care au fost retractate ulterior.

În aceste condiţii Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, consideră că obţinerea unor beneficii de drept substanţial şi procesual coroborată cu contradicţiile dintre declaraţiile acestor martori relevate anterior conduc la concluzia imposibilităţii reţinerii credibilităţii declaraţiilor date de martorii F. şi G. în cursul urmăririi penale în măsura în care acestea nu au fost menţinute şi în faţa instanţei de judecată. Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, consideră că declaraţiile date de martori în cursul urmăririi penale au o valoare probantă condiţionată şi nu pot servi în mod determinant la stabilirea adevărului în această cauză.

În acelaşi context de rezervă, trebuie avută în vedere şi valoarea probatorie a declaraţiilor martorului cu identitate protejată DD., pe care şi-a susţinut parchetul acuzaţiile, constatându-se că informaţiile furnizate de martor sunt fie unele cu titlu general, fie cu privire la procedura internă din minister şi la atribuţiile ministrului, date ce rezultă şi din actele dosarului.

Cât priveşte tezele conţinute în declaraţiile martorului cu identitate protejată DD., prin care susţinea că "orice rugăminte sau problemă avea de rezolvat dl. Bănicioiu pe acest segment al sănătăţii aceasta trebuia să se rezolve de către Ministerul Sănătăţii condus de H.", că "nu se făcea nicio alocare de fonduri fără acordul lui" (al inculpatului Bănicioiu), "că întotdeauna inculpatul Bănicioiu a favorizat aceste zone fără niciun dubiu" (contractele cu spitalele) sau că "inculpatul Bănicioiu a precizat într-un cerc mai larg că orice problemă are de rezolvat la Ministerul Sănătăţii o va rezolva ministrul V.", "nu existau decizii în această comisie fără acordul inculpatului A.", "inculpatul A. avea influenţă asupra Ministrului Sănătăţii V. (...) a şi participat la luarea deciziilor, în sensul că a sugerat luarea anumitor decizii sau a intervenit la ministrul V., acestea fiind puse în aplicare de către ministrul V." se constată că acestea reprezintă relatări neverosimile ale martorului, care nu au putut fi susţinute prin alte elemente de fapt.

Caracterul general al informaţiilor cuprinse în declaraţiile sale trebuie privit şi din perspectiva modalităţii în care a luat cunoştinţă de acestea, respectiv întâlnirile dintre inculpat şi reprezentanţii firmelor lui F. le-a constatat "mergând pe stradă (...) eram în trecere în acea zonă", dar nu a asistat personal la discuţii.

Prin urmare, se constată că, din perspectiva calităţii probei şi a circumstanţelor în care a fost obţinută şi această probă testimonială, se generează îndoială semnificativă cu privire la credibilitatea sau exactitatea conţinutului acesteia.

Declaraţiile martorului nu pot fi primite ca veridice, întrucât se dovedesc a fi inconsecvente şi neverosimile. Martorul se plasează permanent, în mod improbabil, în diverse locuri publice - restaurante, stradă - de unde pretinde că ar fi perceput detalii privind atitudinea fostului ministru al sănătăţii. O asemenea relatare nu are consistenţă probatorie şi denotă mai curând o încercare de insinuare decât o percepere directă şi obiectivă a unor fapte.

În plus, martorul beneficiază de protecţia identităţii, ceea ce limitează posibilitatea confruntării şi verificării directe a credibilităţii sale. Această circumstanţă impune o analiză şi mai riguroasă a conţinutului declaraţiilor. Or, relatările sale, construite pe pretinse percepţii întâmplătoare din restaurante sau pe stradă, duc lipsă de coerenţă şi verosimilitate. În aceste condiţii, declaraţiile martorului nu pot constitui un suport probator, faţă de lipsa de fiabilitate manifestă a acestora.

Existenţa unui proces public şi contradictoriu a permis inculpatului A. să conteste credibilitatea declaraţiilor de martor administrate în cursul urmăririi penale în sensul că acesta a beneficiat de o modalitate adecvată prin care să conteste probele administrate de organele de urmărire penală.

Inculpatul A. a contestat în mod constant acuzaţiile formulate de procuror, apărarea acestuia fiind una neechivocă şi credibilă.

Parchetul nu a oferit niciun alt mijloc de probă, declaraţiile martorilor F. şi G. fiind probele exclusive în temeiul cărora parchetul şi-a susţinut acuzaţia în ceea ce priveşte consumarea infracţiunii de trafic de influenţă.

În aceste condiţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că parchetul nu a reuşit să dovedească dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că inculpatul A. a invocat existenţa unei influenţe reale sau imaginare asupra Ministrului Sănătăţii sau că a lăsat să se creadă că are o influenţă asupra Ministrului Sănătăţii, pentru a obţine bani sau alte foloase financiare.

2. Cu privire la cerinţa ca acţiunea inculpatului A. să fi fost însoţită de promisiunea determinării Ministrului Sănătăţii să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat.

Şi cu privire la această cerinţă esenţială a infracţiunii trebuie avute în vedere considerentele de mai sus cu privire la lipsa de fiabilitate a declaraţiilor martorilor F. şi G. date în cursul urmăririi penale.

Astfel, în cursul urmăririi penale martorul F. a susţinut că "amândoi am luat decizia de a ne întâlni cu A. pentru a discuta cu acesta să-i propunem să ne menţină pe funcţii acei directori şi că împreună cu G. îşi doreau "ca acel nou manager să fie o persoană apropiată de noi". A arătat că i-au comunicat inculpatului dorinţa lor: "i-am transmis lui A. faptul că eu şi G. ne dorim ca acei manageri ai spitalelor menţionate să nu fie schimbaţi din funcţie. I-am spus lui A. că eu şi G. avem firme care au afaceri în derulare cu acele spitale/institute publice în urma unor licitaţii câştigate."

În ce priveşte propunerea formulată, martorul a arătat că i-a propus lui A. "în schimbul sprijinului pentru menţinerea acelor manageri în funcţie să îşi desemneze o persoană în firme ale noastre" şi că "acea persoană interpusă care ne va fi comunicată de el va avea 1/3 din părţile sociale ale firmelor", însă că nu s-a concretizat în vreun acord, o promisiune din partea incupatului, urmând să dea un răspuns ulterior: "Nu s-a stabilit la acel moment concret şi în care dintre firme acea persoană interpusă să devină asociat pentru A., adică nu i-am indicat concret şi denumirea firmei.(...) După ce i-am adus la cunoştinţă lui A. această propunere a noastră şi care este interesul nostru, A. a spus că îi va comunica G. dacă acceptă propunerea noastră."

În declaraţia dată în faza de judecată martorul F. a susţinut că în cadrul discuţiei i-a explicat inculpatului Bănicioiu cum se desfăşoara activitatea firmelor, că reprezintă 1% din ce se vinde în spitalele din Bucureşti şi că restul sunt firme ale E. şi H. şi l-a rugat "să nu vină cu răzbunări (...) Motivul pentru care inculpatul A. urma să devină asociat era de a exista o relaţie bună cu "puterea", respectiv ca acesta să nu facă "rele". Prin acest lucru înţeleg că A. urma să nu schimbe directorii spitalelor cu care noi aveam relaţii comerciale şi în general să nu ne facă rău în calitatea de om politic.".

Totodată, nu a existat o promisiune din partea inculpatului, menţionând că "inculpatul A. nu a dat pe moment niciun răspuns".

În cursul urmăririi penale martora G. a arătat că a existat o propunere către A., "de a deveni asociat cu o treime din părţile sociale în cele două firme", dar că nu a acceptat din prima propunerea sa, spunând că se mai gândeşte.

În faza de judecată martora G. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, în sensul că nu i-a făcut o propunere concretă care să impună o promisiune din partea inculpatului PP.:

"Îmi amintesc că a existat o întâlnire la locuinţa mea cu inculpatul Bănicioiu şi martorul F., fără a fi prezente alte persoane. Din câte reţin, cu acea ocazie s-au discutat banalităţi şi nu îmi aduc aminte motivul pentru care l-am invitat pe inculpatul A.. Nu îmi aduc aminte să fi existat o discuţie cu inculpatul Bănicioiu în sensul ca acesta să devină asociat în vreuna dintre societăţile comerciale prin vreun interpus. (...) Nu a existat nicio discuţie din care să i se ceară inculpatului A. să nu schimbe din funcţie directori de spitale sau alte persoane în asemenea funcţii. Nu îmi aduc aminte dacă în perioada colaborării cu inculpatul Bănicioiu au fost schimbaţi din funcţie directori de spitale, oricum acesta lucru era irelevant întrucât pe noi ne interesa activitatea laboratoarelor.".

Aspectul care se coroborează cu cele relatate şi de martorul F. este doar cu privire la faptul că urmare întâlnirii celor doi martori cu inculpatul A., martora G. a primit de la acesta din urmă "prin aplicaţia whats app numele şi datele de identificare ale unei persoane pe care eu le-am dat mai departe angajaţilor mei pentru a se ocupa de cesiunea părţilor sociale. Numele persoanei respective era cel al inculpatei B.. Nu cunosc în ce societăţi comerciale a devenit asociat B.. Nu cunosc dacă B. a încasat sume de bani cu titlu de divedende din societăţile D., C. sau Q. S.R.L..".

Din declaraţiile celor doi martori, rezultă că a existat la aceste discuţii, o "propunere", o comunicare, o transmitere a dezideratelor, care a venit doar din partea lui F. şi G., motivată de necesitatea derulării în continuare a contractelor cu spitalele publice. Singura afirmaţie a inculpatului care este relevată de conţinutul declaraţiilor celor doi martori vizează faptul că, urmare propunerii de sprijinire, A. a spus că îi va comunica G. dacă acceptă "propunerea noastră" (conform declaraţiilor testimoniale din cursul urmăririi penale).

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că parchetul nu a propus alte probe din care să rezulte că în cadrul întâlnirilor avute de inculpatul A. cu cei doi martori acesta ar fi promis că va determina pe Ministrul Sănătăţii să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Prin urmare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă nici cerinţa esenţială ca acţiunea inculpatului A. să fi fost însoţită de promisiunea determinării Ministrului Sănătăţii să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat.

3. Relativ la cerinţa ca inculpata B. să fi prevăzut acţiunea inculpatului A. şi urmările acesteia, precum şi a împrejurării că activitatea sa se alătură autorului în vederea săvârşirii faptei prevăzute de legea penală.

Participaţia penală, sub forma complicităţii presupune voinţa de a coopera la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, comisă nemijlocit de autor.

Sub acest aspect trebuie ca participantul complice să fi voit ca activitatea sa să contribuie, să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acţiunii pe care el a înţeles să o sprijine şi să fi urmărit ori acceptat această finalitate.

Legătura psihică între participanţi se manifestă atât prin existenţa voinţei comune de a coopera, dar şi prin conştiinţa de a contribui cu activitatea proprie la activitatea celorlalţi, pentru comiterea faptei ilicite, expresie a realităţii după care coeziunea participanţilor are la bază, pe lângă o legătură obiectivă, cauzală, şi o legătură psihologică. Sub acest aspect, este suficient să se producă acte de sprijinire efectivă, care să fie apte să ajute la săvârşirea faptei şi de care autorul să se fi folosit în executarea acesteia.

Complicele concepe infracţiunea ca fapt al altuia, cooperând cu voinţa şi conştiinţa de a ajuta pe altul să săvârşească fapta şi nu decide, ci se subordonează deciziei altuia.

Prin urmare, se presupune o coeziune psihică în săvârşirea unei fapte, iar nu a unei activităţi, fiind necesar să se constate o voinţă comună, care să aibă ca finalitate realizarea aceleiaşi fapte şi o identitate de conştiinţă, adică să fi conceput (intenţie) sau să fi putut concepe (culpă) producerea aceluiaşi rezultat. Deci, va exista complicitate ori de câte ori se va stabili voinţa comună unită cu identitatea de conştiinţă, adică reprezentarea şi acceptarea aceleiaşi urmări sau aceeaşi greşeală de a nu fi conceput urmările. Dacă lipseşte voinţa, vor exista fapte conexe, iar dacă lipseşte identitatea în factorul intelectiv, vor fi două manifestări distincte.

Or, din coroborarea probelor administrate în cauză, nu rezultă ca fiind dovedită legătura subiectivă dintre inculpatul A. şi inculpata B. în condiţiile în care în privinţa autorului nu a fost probată invocarea unei influenţe reale sau imaginare asupra Ministrului Sănătăţii pentru a obţine bani sau alte foloase financiare şi nici promisiunea determinării Ministrului Sănătăţii să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Prin urmare, nu rezultă din probe că inculpata B. a prevăzut acţiunea inculpatului A. şi urmările acesteia şi l-a ajutat pe inculpatul A. să comită infracţiunea de trafic de influenţă, prin acceptarea dobândirii calităţii formale de asociat, prin disimularea primirii foloaselor, precum şi prin asigurarea comunicării cu martorii L. şi K. care reprezentau interesele lui F. şi G..

În consecinţă, în raport cu situaţia de fapt expusă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară consideră că faptele de care au fost acuzaţi inculpaţii A. şi B. nu sunt tipice obiectiv urmând a se dispune o soluţie de achitare a acestora în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de de procedură penală pentru acuzaţia de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., respectiv pentru complicitate la această infracţiune.

B. În ceea ce priveşte acuzaţia privind comiterea infracţiunii de luare de mită (autorat şi complicitate), analizând apelurile declarate:

- de Parchet cu privire la greşita achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de luare de mită, respectiv a inculpatei B. pentru participaţie sub forma complicităţii la luare de mită,

- de către inculpata B., care solicită schimbarea temeiului achitării din "fapta nu este prevăzută de legea penală" în "fapta nu există" [art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar nu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..],

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că este fondat şi urmează a fi admis doar apelul inculpatei B., pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanţă a evaluat în mod temeinic probele administrate cu privire la fapta imputată inculpaţilor, iar, apoi, a concluzionat, în mod just, că se impune adoptarea unei soluţii de achitare.

Fără a relua probatoriul şi reţinerile primei instanţe cu privire la consideraţiile de ordin teoretic şi situaţia de fapt - astfel cum a fost precizat conţinutul infracţiunii de luare de mită prin ordonanţa de regularizare a actului de sesizare a instanţei emisă în cadrul procedurii de cameră preliminară -, pe care Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară şi le însuşeşte în examinarea devolutivă a apelurilor, referitor la infracţiunea de luare de mită, s-a susţinut de către acuzare că are două componente: cea dintâi, de primire la data de 17.04.2015, de către inculpatul A. a sumelor de 679.339,42 RON şi de 1.126.602,93 RON de la S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. reprezentând dividendele aferente anului 2014, în contul personal al inculpatei B., iar a doua, de pretindere prin intermediul acesteia la data de 06.06.2016 şi primirea ulterioară, în anul 2018, prin intermediul aceluiaşi complice, a sumei de 806.447,14 RON reprezentând dividende aferente anului 2015 de la S.C. D.

S-a susţinut de către acuzare că cele două acte materiale au constituit modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii de luare de mită survenite ulterior dobândirii de către inculpatul A. a calităţii de Ministru al Sănătăţii (interimar sau titular - 26.02.2014, 5.03.2014), iar nu modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă, subsecvente acceptării promisiunii din perioada 21.12.2012-14.01.2013.

Astfel, în cadrul acuzaţiei oficiale, se presupune că, în continuarea tacită a înţelegerii iniţiale - de traficare a influenţei în scopul protecţiei politice la nivelul Ministerului Sănătăţii - dintre inculpat şi martorii F. şi G. cu privire la menţinerea în funcţie a unor manageri de spitale care erau angrenaţi în activităţi ilicite circumscrise relaţiilor comerciale cu societăţile controlate în fapt de cei doi martori, inculpatul A. ar fi pretins şi primit sume de bani necuvenite, disimulate sub forma unor dividende din societăţi comerciale şi primite printr-un interpus, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu care îi reveneau în calitate de ministru al sănătăţii.

Prealabil, din perspectiva conţinutului juridic al infracţiunii de luare de mită, se constată îndeplinită situaţia premisă prevăzută de lege pentru existenţa infracţiunii, respectiv, existenţa unui serviciu în cadrul căruia inculpatul îşi exercita atribuţiile de serviciu care ar fi asigurat protecţia intereselor urmărite de F. şi G..

Sub acest aspect, începând cu data de 26.02.2014, inculpatul A. a devenit ministru interimar al sănătăţii în Guvernul României şi ulterior, începând cu data de 05.03.2014, a fost desemnat în această funcţie. Atât în calitate de ministru interimar, cât şi în cea de ministru, inculpatul avea atribuţii directe referitoare la desemnarea sau revocarea din funcţie a managerilor de spitale publice aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, precum şi atribuţii referitoare la alocarea unor sume de bani către aceste unităţi sanitare destinate efectuării de achiziţii de materiale sanitare.

Potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (forma în vigoare la data de 01.07.2012), în cazul spitalelor publice aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, numirea unui manager interimar se făcea de către ministrul sănătăţii prin act administrativ sau, în urma organizării unei proceduri de licitaţie publică pentru selecţionarea unui manager, era numit în funcţie prin ordin al aceluiaşi ministru (art. 2 alin. (5) şi art. 179 alin. (2). De asemenea, atribuţiile ministrului sănătăţii aveau şi o componentă normativă, acesta stabilind prin ordin condiţiile de organizare a concursurilor, modelul de contract pentru asigurarea managementului, lista indicatorilor de perfomanţă şi totodată, putea dispune efectuarea de verificări de către Corpul de control şi avea atribuţia de a revoca din funcţie, prin ordin, managerul spitalului public.

În ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, obiectiv, elementul material poate consta în diferite modalităţi alternative, respectiv pretindere, acceptare a promisiunii ori primirea unor foloase necuvenite, toate acestea în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Fiind o infracţiune instantanee, pretinderea sau acceptarea promisiunii de remitere a unor foloase necuvenite vor conduce la consumarea infracţiunii, nefiind relevant sub aspectul întrunirii elementelor de tipicitate dacă acestea au şi fost primite efectiv.

În cazul comiterii infracţiunii în modalitatea pretinderii, aceasta presupune o cerere, o solicitare explicită din partea subiectului activ, elementul material nefiind realizat în cazul unor exprimări neclare, echivoce, ambigue.

În modalitatea alternativă a primirii, care nu a fost precedată de o pretindere, pentru consumarea infracţiunii este necesar ca, pe lângă faptul luării în posesie, direct sau prin intermediul unei alte persoane, această primire să fie făcută de către autor cu reprezentarea că banii/foloasele necuvenite reprezintă plata (răsplata), un echivalent pentru modul în care înţelege să îşi exercite o anumită atribuţie de serviciu.

În ambele modalităţi normative, cerinţa esenţială pentru acţiunea care constituie elementul material, este ca banii/foloasele necuvenite să fie pretinse/primite cu titlu de retribuţie în vederea efectuării unui act determinat, arătat în mod explicit.

Or, în contextul concret al cauzei, prima instanţă a constatat, în mod just, o echivocitate a acuzaţiei sub aceste aspecte.

În opinia acuzării, dobândirea calităţii de ministru al sănătăţii de către inculpat nu a modificat în sine conţinutul înţelegerii pe care acesta a avut-o cu martorii denunţători, primirea sumelor de bani în anul 2015 fiind tot un efect al înţelegerii referitoare la traficarea influenţei.

Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că, raportat la conţinutul legal al infracţiunii de luare de mită, după dobândirea calităţii de ministru al sănătăţii, între inculpat şi martorii denunţători ar fi trebuit să intervină o nouă înţelegere sau chiar o prelungire a înţelegerii avute anterior, din care să reiasă în concret şi în mod neechivoc actele de serviciu pentru care se pretind/primesc bani în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de ministru.

Aceste chestiuni de fapt nu pot fi prezumate, ci trebuie să rezulte din probele administrate, prin raportare la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel cum a fost detaliat anterior.

A accepta teza contrară echivalează cu presupunerea faptului că toate activităţile desfăşurate în continuare de către martorii denunţători prin firmele pe care le controlau în fapt erau, în absenţa unei declaraţii explicite a inculpatului în sensul că nu mai dorea să fie implicat în activitatea infracţională, legate în mod automat de coruperea inculpatului, indiferent de durata lor în timp. Practic, s-ar ajunge la presupunerea existenţei unui mandat indefinit de protecţie politică a firmelor celor doi martori denunţători doar în baza unor discuţii iniţiale, anterioare dobândirii calităţii de ministru.

Prin urmare, analizând sub aspectul ansamblului probator, existenţa consensului tacit dintre inculpat şi martorii F. şi G., în baza căruia inculpatul ar fi pretins şi primit banii în legătură cu exercitarea atribuţiilor de ministru al sănătăţii, dar şi a pretinselor acţiuni ale inculpatei B. ca şi interpus al inculpatului, se constată că din probele administrate rezultă următoarele:

- la data de 7.04.2015, martorele G., K. şi L. devin colaboratori şi fac denunţuri;

- la data de 16.04.2015, în cadrul discuţiilor purtate cu ocazia întâlnirii înregistrată în mediul ambiental dintre inculpata B. şi martorii K. şi L., care se coroborează cu conţinutul documentelor puse la dispoziţie de AA. prin adresa nr. x/28.11.2019, din care rezultă că în conturile bancare deschise în data de 16.04.2015 cu IBAN x în care s-au virat dividendele în cuantum de 679.339,42 RON din S.C. C. S.R.L. şi IBAN x în care s-au virat dividendele în cuantum de 1.126.602,93 RON din S.C. D., inculpata B. face referiri în care pretinde faptul că inculpatul A. ar vrea două subconturi, "într-unul să bage banii şi într-unul de salariu, pentru că pe unul vrea să îi fac card G., soţiei lui, şi eu pe ăsta de la C., cu suma mai mică, iar pe D. să nu ne atingem de ei deocamdată că bate la ochi, sunt mai mulţi, şi...";

- la data de 17.04.2015 potrivit înscrisurilor aflate la dosar, dividendele aferente anului 2014 de la S.C. C. S.R.L. şi D. s-au încasat de către inculpata B. prin virament bancar din conturile celor două firme deschise la W.. în conturile personale ale acesteia deschise la AA. . Inculpata nu mai avea calitatea de asociat în cadrul S.C. C. S.R.L. de la începutul anului.

- la 27.04.2015 a avut loc o întâlnire între martora G. şi inculpatul A., la locuinţa acesteia, inculpatul fiind însoţit de către martorul Y., iar martora G. se afla în locuinţă împreună cu L., însă atât Y., cât şi L. nu au asistat la discuţiile purtate între martora denunţătoare şi inculpat, însă martora G., ca urmare a activităţii convenite cu organele de urmărire penală, a încercat să îi înmâneze inculpatului A. suma de 35.000 de euro - sumă individualizată anterior în planşa fotografică nr. 334/II-1/2015 întocmită de D.N.A.-Serviciul Tehnic în data de 24.04.2015- reacţia inculpatului A. fiind una de respingere categorică.

În contextul factual enunţat, se constată că nu a fost probat dincolo de orice îndoială rezonabilă existenţa unei legături sau implicarea inculpatului A. în aceste operaţiuni, care să confirme că inculpata B. i-a remis sau pus la dispoziţie inculpatului A. sumele de bani primite cu titlu de dividende, în legătură cu modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau inculpatului în calitatea sa de ministru al sănătăţii şi nici că vreo sumă de bani din cele menţionate ar fi ajuns, direct sau indirect, în posesia inculpatului A. sau ar fi fost folosită de acesta în vreun mod.

Dimpotrivă, din actele dosarului reiese că inculpata B. le-a folosit în interes personal, respectiv: la data de 08.07.2015 a realizat un transfer în sumă de 60.000 USD în contul bancar al martorului BB. deschis la QQ. cu IBAN x, cu justificarea "Împrumut - rambursabil în 18 rate lunare"., aspect confirmat de declaraţia martorului BB. în care a menţionat că "acea sumă de bani era parte a unei tranzacţii în baza căreia B. trebuia să devină acţionar în RR.."; din conturile inculpatei în care s-au virat dividendele, s-a efectuat o operaţiune prin care inculpata împrumuta pe numita SS. cu suma totală de 171.000 RON, fără a fi stabilită vreo conexiune cu inculpatul A..

Este adevărat că în cuprinsul înregistrărilor la prezentarea unor extrase de cont ori la discuţii purtate cu "el" sau cu "ei", inculpata B. crea aparenţa unor demersuri făcute în interesul altei persoane, însă, date fiind dinamica şi conţinutul discuţiilor purtate cu martorele L. şi K. şi prezentarea eronată a unor situaţii martorelor, nu se poate concluziona că este dovedită cert împrejurarea că primirea dividendelor s-a făcut în numele şi pe seama inculpatului A..

În acelaşi sens, faptul că inculpata B. a deschis două conturi separate pentru încasarea dividendelor şi nu a încasat în cele deja deschise nu poate duce de plano la concluzia că a fost din voinţa inculpatului, în condiţiile în care circuitul ulterior al banilor a fost unul transparent şi verificabil.

În acelaşi context temporal, având în vedere starea de temere generată de faptul că fusese arestat martorul F. (rezultată din declaraţiile martorelor), iar în cadrul întâlnirii dintre inculpatul A. şi G. la data de 27.04.2015 au discutat despre investigaţii ale D.N.A. asupra unor firme care desfăşurau relaţii comerciale cu diverse unităţi sanitare, despre ultimele ştiri şi situaţia unor persoane implicate în dosare aflate pe rolul instanţelor, nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul A., ministru la acea vreme, ar fi ignorat orice măsură de precauţie generată de funcţia deţinută şi a urmărit implicarea sa în primirea unor sume de bani de la societăţile comerciale controlate în fapt de către F. şi cu privire la care deja se cunoştea că fuseseră declanşate activităţi de cercetare de către organele de urmărire penală.

Chiar dacă specificitatea infracţiunilor de corupţie presupune abordarea unui cerc restrâns de persoane, iar în cauză declaraţiile martorilor sunt contradictorii şi revin asupra anumitor aspecte relatate în faza de urmărire penală, ţinând seama şi de valoarea probantă condiţionată a declaraţiilor martorilor care au obţinut beneficii de drept substanţial şi procesual coroborată cu contradicţiile dintre declaraţiilor acestor martori relevate anterior, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară consideră că în lipsa unor dovezi certe de remitere a vreunei sume de bani de către inculpata B. către inculpatul A., pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu ca ministru, nu se poate concluziona că aceasta a acţionat ca intermediar, în interesul celui din urmă.

Este adevărat şi dovedit faptul că inculpata B. a primit dividende din cele două societăţi, că discuţiile purtate cu martorele L. şi K. relevă o familiaritate între acestea, însă în lipsa altor probe certe şi neechivoce, nu rezultă elemente care să permită stabilirea cu certitudine că în cadrul discuţiilor se referea la inculpatul A.. Această concluzie este confirmată şi de discuţiile ulterioare dintre acestea, în care le induce în eroare pe martore şi le creează aparenţa eronată referitoare la contactarea la orice moment cu inculpatul, chiar şi când se afla cu soţia sa în Franţa.

De altfel, probele administrate în cauză nu au relevat elemente de fapt nici cu privire la existenţa actului determinat pe care inculpatul A. trebuia, în baza sumelor de bani constând în dividendele anului 2014, să îl îndeplinească sau nu, în calitatea sa de ministru al sănătăţii.

Dimpotrivă, sub acest aspect, după desemnarea sa în funcţie, inculpatul A. a modificat procedura anterioară, de alocare a fondurilor către spitale din dispoziţia ministrului, constituind o comisie condusă de un secretar de stat, care analiza solicitările de alocare de fonduri şi întocmea propuneri către ordonatorul de credite, astfel că, în ipoteza efectuării unui anumit act în exercitarea în mod ilegal a atribuţiilor de ministru al sănătăţii, ar fi existat şi alte elemente probatorii, care să poată fi coroborate cu declaraţia singulară a martorului cu identitate protejată DD..

Acuzaţia cu caracter general, de menţinere/nerevocare a managerilor spitalelor publice sau a institutelor aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii cu care martorii F. şi G. derulau relaţii comerciale profitabile sau aprobarea alocării de finanţare spitalelor publice pentru efectuarea de achiziţii aferent unor proceduri pe care firmele controlate de cei doi martori, chiar dacă nu are relevanţă sub aspectul existenţei elementului material al luării de mită îndeplinirea sau nu a acestor atribuţii, este necesar să fie concretizată într-un anumit act ce intra în atribuţiile ministrului.

Din examinarea elementelor faptice ulterioare, constând în: întâlnirile din 17.02.2016 dintre F. şi martorele L. şi K. şi, respectiv, din 18.02.2016, în cadrul unei discuţii la care a participat şi martora R., în care primul le aduce la cunoştinţă acestora nemulţumirile inculpatului A. referitoare la martora G.; întâlnirea din 21.04.2016 dintre inculpata B. şi martora L., care reiterează aceleaşi tensiuni dintre inculpat şi martora G., ocazie în care inculpata îi remite martorei suma de 10.000 dolari (prezentaţi în aceeaşi zi la sediul D.N.A., filele x/37, dos. urm.pen.), cu titlu de "contribuţia fiecăruia dintre asociaţi la şpăgile care se plăteau funcţionarilor publici" din spitale, se constată că nu prezintă relevanţă raportat la obiectul probaţiunii actului material de luare de mită.

Dimpotrivă, prin raportare la raţionamentul expus - respectiv că pentru a nu se plăti dividendele diminuate cu aceste "şpăgi" ce reveneau funcţionarilor din spitalele care aveau contracte cu D. şi S.C. C. S.R.L., după ce dividendele se plăteau asociaţilor, aceştia restituiau suma corespunzătoare (aspect confirmat şi de către martora K.) - nu are fundament probatoriu susţinerea că mita constând în dividende ajungea la inculpatul A., din moment ce ajutorul şi protecţia firmelor era asigurată şi retribuită constant printr-un mecanism asigurat de funcţionarii din spitalele publice.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere conţinutul contradictoriu al declaraţiilor martorei G., care iniţial relata că "Nu doresc să exclud şi această ultimă variantă, cert fiind doar că eu i-am predat cash lui A. dividende aferent primului an.(…)", iar ulterior, în cadrul declaraţiei dată în faţa instanţei de fond susţinea că "Nu cunosc ca inculpatul A. să fi încasat sume de bani cu titlu de dividende din aceste societăţi comerciale. Nu îmi aduc aminte să îi fi dat inculpatului A. sume cu titlu de dividende şi din câte reţin am dat asemenea sume de bani persoanei care mi-a făcut cunoştinţă, TT.."

Tot astfel, nici întâlnirea din data de 28.04.2016 dintre inculpata B. şi martorele L. şi K., în care s-a discutat despre o percheziţie domiciliară efectuată la o societate controlată de martorul BB. sau fiul lui, UU., societate unde inculpata B. ar fi fost angajată şi despre disensiunile privind distribuirea dividendelor în anul 2015 sau conţinutul discuţiei din 17.05.2016 dintre F. şi martorele L. şi K., nu este aptă să conducă la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă la concluzia că inculpata B. ar fi acţionat ca intermediar pentru inculpatul A., ci, din contră, se comporta ca o persoană ce deţinea calitatea de asociat şi care pretindea pentru sine dividendele generate de profitul societăţii pentru anul 2015.

În acelaşi sens, aceste date se coroborează cu declaraţiile martorului F., care a afirmat că nu a discutat aspectele vizând vânzarea părţilor sociale cu inculpatul A., transmiţând refuzul de a plăti dividendele către B., cu deducţia acestui martor (în discuţia cu L.) că destinatarul banilor era de fapt VV., precum şi cu conţinutul discuţiilor din 31.05.2016 dintre inculpata B. şi martorele L. şi K. care întăresc ideea că acţiona în nume propriu, solicitând primirea dividendelor "prin cont, iar nu predaţi direct de martorul F. lui "WW.".

În sprijinul acestei concluzii se reţin demersurile juridice şi preocuparea ulterioară a inculpatei B. pentru obţinerea sumelor de bani ce reprezentau dividendele aferente anului 2015 de la S.C. D. În concret, suma totală de 806.447,14 RON (848.891,73 RON minus impozitul pe dividende) reprezentând dividende distribuite de D., aferente anului 2015 corespunzător părţilor sociale deţinute de B., a fost încasată de aceasta în datele de 23.05.2018 şi 29.05.2018, în urma unui proces iniţiat de inculpată în anul 2017. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 4478/06.12.2017 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017 s-a dispus admiterea cererii de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea B. în contradictoriu de debitoarea D. şi a fost obligată debitoarea să achite suma de 839.190,22 RON din care suma de 806.447,14 RON reprezentând contravaloarea dividendelor aferente anului financiar 2015 şi suma de 32.743,08 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare (d.u.p. file x).

Deşi în opinia acuzării, ar putea fi identificate cel puţin două elemente care fac dovada că inculpatul a înţeles că în schimbul exercitării atribuţiilor de serviciu referitoare la numirea/revocarea din funcţie a managerilor unor spitale publice, în calitatea sa de ministru al sănătăţii ar urma să primească foloase necuvenite sub forma dividendelor, se constată că singurul mijloc de probă invocat este declaraţia martorului F. - iar sub aspectul valorii probante a acesteia, sunt valabile consideraţiile expuse în sentinţă, dar şi în decizie - în sensul că nu a mai existat vreo întâlnire după ce a devenit ministru.

Deopotrivă, trebuie avută în vedere valoarea probantă condiţionată a declaraţiilor martorului F. în faza de urmărire penală, care nu este aptă să conducă la reţinerea tezei formulate de acuzare în lipsa coroborării cu alte probe certe şi fiabile.

Argumentul acuzării constând în faptul că activitatea celor două societăţi a devenit mai profitabilă în anul 2014, respectiv în timp ce cuantumul dividendelor pe anul 2013 a fost de 1.292.122,12 RON, în anul 2014 a fost de 1.805.942,35 RON, nu poate fi primit. Această situaţie obiectivă, de creştere a profitului cu 50%, fără a fi analizată şi din perspectiva altor factori, precum cifra de afaceri a firmelor care aveau contracte cu spitalele publice, nu este în sine o probă relevantă în dovedirea foloaselor primite de inculpatul A., pentru exercitarea atribuţiilor de ministru, nefiind dovedită şi o legătură între acţiunile acestuia şi majorarea profitului doar a societăţilor controlate de martorii F. şi G..

Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară apreciază că inculpata B. nu acţiona în calitate de interpus al inculpatului A., fapt ce reiese din discuţiile cu martorele L. şi K., în care aceasta denatura adevărul pentru a le crea convingerea că acţionează în numele inculpatului A..

Astfel, în conţinutul discuţiei purtate la data de 31.05.2016, le relata martorelor că nu beneficiază de dividende şi că a "plătit căsuţa de valori din banii mei, că mi-era ruşine", aspect infirmat de datele din extrasele bancare şi din relaţiile comunicate de AA.. Totodată, în cadrul întâlnirii din data de 01.06.2016 cu aceleaşi martore, L. şi K., inculpata a pretins că, urmare sfaturilor primite de la fratele său - cu privire la "ameninţările" primite prin martore de la F. - de a discuta cu "WW." (cu referire la A.), îşi cumpăra bilete de avion pentru a se deplasa în Franţa, unde le-a spus că se află inculpatul.

Or, şi această din urmă situaţie prezentată celor două martore de către inculpată a fost infirmată de proba cu înscrisuri din dosar, care au relevat o cu totul altă realitate. Astfel, din datele rezultate în urma măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză a rezultat că inculpata B. nu a părăsit teritoriul României şi nici nu s-a deplasat la Sibiu, unde se afla de fapt inculpatul A. cu soţia sa, în perioada 2-5.06.2016.

Susţinerile Parchetului, în sensul că pentru zilele de 1 şi 6 iunie 2016 nu există nicio dovadă furnizată de apărare că inculpatul nu era în zona Bucureşti-Ilfov sau că nu poate fi exclusă posibilitatea ca inculpata B. să fi comunicat cu inculpatul A. prin mijloace de transmitere la distanţă, nu pot fi primite, în condiţiile în care nu a fost prezentată vreo probă concludentă în dovedirea acestui fapt negativ determinat.

Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, notează că în cuprinsul rechizitoriului a fost alocat un spaţiu amplu analizei unor convorbiri telefonice interceptate, referitoare la posibilele demersuri privind alocarea unor fonduri către unele dintre spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii şi posibila implicare a inculpatului A. în acestea, la achiziţia de către 5 spitale publice de aparatură şi mobilier a căror finanţare nu se asigura din bugetul C.N.A.S., ci prin Ministerul Sănătăţii, precizându-se că la dosarul cauzei există mai multe documente care atestă livrarea de astfel de bunuri de către firmele martorilor F. şi G., în perioada în care ministru al sănătăţii era inculpatul A..

Or, din perspectiva acuzaţiei de comitere a infracţiunii de luare de mită, în raport cu modul în care a fost formulată acuzaţia, respectiv fără a fi indicate în concret şi activităţi conexe exercitării atribuţiilor de serviciu de către inculpat, ci doar prin simpla referire la legătura cu atribuţiile care îi reveneau acestuia potrivit legii în funcţia de ministru al sănătăţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că analiza acestor probe şi aspectele de fapt la care se referă nu intră în obiectul judecăţii şi nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea cauzei.

În ce priveşte a doua componentă a infracţiunii de luare de mită (din anul 2016), acuzarea a susţinut că a constat în pretinderea prin intermediul inculpatei B., la data de 06.06.2016 şi primirea ulterioară, în anul 2018, prin intermediul aceluiaşi complice, a sumei de 806.447,14 RON reprezentând dividendele aferente anului 2015 de la S.C. D. şi dividendele distribuite de Q. S.R.L. aferent anului 2015, în legătură cu acceptarea anterioară de către inculpat a promisiunii martorei G. de a primi sume de bani necuvenite, respectiv un procent de 30% din suma care "i se cuvenea" să rămână în posesia martorei R. asociat cu 90% din părţile sociale ale firmei, iar cu diferenţa de 70% martora să cumpere părţile sociale deţinute de inculpata B. în D.

Referitor la comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii de luare de mită în modalitatea alternativă a acceptării promisiunii de a primi dividende de la S.C. Q. S.R.L., prin rechizitoriu s-a arătat că "această acceptare a promisiunii de a primi dividende din S.C. Q. S.R.L. a intervenit într-o zi din intervalul 22.12.2014 (data întrunirii Adunării Generale a asociaţilor S.C. C. S.R.L. prin care s-a hotărât cedarea de inculpata B. a părţilor sociale deţinute la această societate) - 07.04.2015 (data audierii martorei G.), deci într-o perioadă în care inculpatul era ministru al sănătăţii-subiect activ al infracţiunii de luare de mită".

S-a arătat că acceptarea promisiunii de către inculpatul A. rezultă din faptul că în cadrul întâlnirii din data de 06.06.2016, prin intermediul unui bilet prezentat de inculpata B., în care ar fi pretins sumele ce constituiau dividende de la S.C. Q. S.R.L.

Astfel, în acest context, inculpata B. le-a prezentat martorelor L. şi K., un bilet care, potrivit susţinerilor sale, conţinea instrucţiunile date de inculpatul A. cu privire la ceea ce urma să fie făcut ca urmare a refuzului martorului F. de a mai plăti dividendele aferente anului 2015.

Referitor la implicarea inculpatului A. în S.C. Q. S.R.L., din declaraţia martorei G. a rezultat că "Au fost situaţii în care, pentru a beneficia de protecţie politico-economică, am fost nevoiţi să acceptăm ca, în cadrul anumitor societăţi, să fie cooptaţi interpuşi ai unor persoane politice sau cu poziţii "cheie" în sistem - aceste persoane urmând să primească, sub formă de dividende, bani din profitul societăţii. În această situaţie s-au aflat următoarele societăţi: C. S.R.L., S.C. D. şi Q. S.R.L." şi că "Q. S.R.L. (...) a câştigat protecţia d-lui Bănicioiu prin interpunerea numitei R. - aceasta figurând ca asociat unic şi urmând a distribui dividendele în proporţii de 33% mie, 33% lui F. şi 33% lui Bănicioiu."

Sub acest aspect, din declaraţia martorei R. a reieşit că persoana care i-a cerut să devină asociat în societăţi comerciale care desfăşurau activităţi în relaţia cu unităţi sanitare şi care îi coordona acţiunile a fost martora G., iar nu inculpatul A.. Martora a arătat că iniţial, la cererea lui G. a devenit angajat în cadrul S.C. C. S.R.L., iar ulterior "în anul 2014, G. mi-a solicitat să devin asociat unic la S.C. Q. S.R.L., motivând că ea nu vrea să fie la vedere". De asemenea, martora a arătat că "Nu îl cunosc pe inculpatul A., iar pe inculpata B. am văzut-o de două ori la sediul societăţilor. (...) G. mi-a spus că dividendele (S.C. Q. S.R.L.) urmau să fie împărţite între mine, ea şi F., însă nu îmi amintesc procentele. Cred că eu aveam 10%". A mai arătat că în anul 2014 sau 2015, martora G. i-a spus că dorea ca dividendele din Q. să fie distribuite câte 30% către F., G. şi A., iar 10 % să-i revină martorei XX..

În ce priveşte informaţiile relatate de martora K., aceasta le-a luat la cunoştinţă tot prin intermediul martorei G.. Martora a arătat că:

"(...) deşi nu deţinea calitatea de asociat la S.C. Q. S.R.L. prin interpusa B., ci doar la D. şi C. S.R.L., întelegerea avută de G. cu A. era aceea de a i se remite acestuia din urmă tot o treime din dividende, cu referire la partea care i s-ar fi cuvenit lui R., iar din toate aceste calcule care trebuiau să fie făcute atât cu privire la S.C. Q. S.R.L., cât şi cu privire la aportul fiecăruia dintre cei trei asociaţi reali, adică F., G. şi A. a rezultat acea diferenţă de 10.000 de dolari care a trebuit să fie adusă de B..

Declaraţiile martorei R. nu relevă că ar fi fost interpusa inculpatului A. în societate, iar, pe de altă parte, aspectele relatate de martoră cu privire la implicarea acestuia au fost date sau împrejurări de care a luat cunoştinţă în mod indirect, de la martora G..

Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată, cu privire la al doilea act material, că probele care susţin acuzaţia au fost interpretate şi evaluate corect de prima instanţă, sub aspectul valorii lor. Deşi Parchetul a susţinut ca relevante sub aspect probator declaraţia martorei G., care s-ar corobora cu cea a martorei R., în realitate, se constată că teza acuzării este susţinută doar de prima martoră, iar aspectele relatate de martora XX. - că "dividendele (S.C. Q. S.R.L.) urmau să fie împărţite între mine, ea şi F., însă nu îmi amintesc procentele. Cred că eu aveam 10%" - reprezintă elemente indirecte, pe care le cunoştea de la martora G., respectiv "G. mi-a spus că (...)". Astfel, declaraţia martorei G. care are valoare probantă condiţionată nu se coroborează sub acest aspect al acuzării cu nicio altă probă testimonială administrată în cauză.

În concluzie, nicio probă administrată în cauză nu a relevat comiterea actului material al acceptării promisiunii de a primi dividende de la S.C. Q. S.R.L. de către inculpatul A., acuzarea având la bază doar o ipoteză - speculativă - privind existenţa penalmente relevantă a conduitei reproşate inculpatului, pretins justificată, în baza unui raţionament inferenţial, de similitudinile existente cu modalitatea în care inculpata B. a devenit asociată în S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. Aparte de plauzibilitatea sa îndoielnică - inconciliabilă cu exigenţele standardului probatoriu al acuzaţiei penale impus de prevederile art. 103 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. -, trebuie subliniat că inferenţa în discuţie nu poate genera o prezumţie de culpabilitate.

În acest cadru trebuie subliniat că protecţia convenţională a dreptului fundamental al persoanei acuzate de a fi prezumată nevinovată [art. 6 parag. (2) C.E.D.O.] permite doar cu titlu excepţional şi condiţionat incidenţa prezumţiilor de culpabilitate în procesul penal. Potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg (Salabiaku contra Franţei), prezumţiile de culpabilitate pot fi exclusiv acele "prezumţii de fapt sau de drept reglementate în dreptul penal". Or, în materia infracţiunilor de corupţie C. pen. nu prevede vreo prezumţie de culpabilitate, având semnificaţia unei consecinţe juridice de ordin substanţial, ce decurge dintr-un fapt calificat juridic (nedovedit), pentru care ar exista dispensă de probă din raţiuni de politică penală.

Inferenţa utilizată de parchet în prezenta cauză are natura unui simplu argument de ordin probabilistic. Este esenţial de observat că aceasta nu generează niciun efect derogatoriu de la regula de drept privind alocarea sarcinii substanţiale a probei către procuror, de vreme ce concluzia raţionamentului inferenţial în discuţie nu constituie un fapt calificat juridic (nedovedit), care, în lipsa probei contrarii, ar fi antrenat o anumită consecinţă juridică în planul trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, în măsura în care ar fi existat o regulă de drept substanţial în acest sens (prezumţia de culpabilitate).

Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, consideră că nu rezultă niciun element de probă care să confirme faptul că instrucţiunile prezentate de către inculpata B. ca provenind de la inculpatul A., îi aparţineau acestuia, dat fiind că în contextul arătat şi anterior, aceasta denatura adevărul în discuţiile cu martorele L. şi K..

În lipsa altor elemente probatorii, împrejurarea că instrucţiunile proveneau de la inculpatul A. constituie o presupunere pur probabilistică, bazată pe inferenţele subiective ale martorelor L. şi K., cărora, în mod constant, inculpata B. le-a creat convingerea că acţionează în numele inculpatului A. - referitor la deplasarea în Franţa pentru a se întâlni şi consulta cu acesta-, însă, în realitate, pretinderea dividendelor şi a contravalorii părţilor sociale constituiau pretenţii formulate în nume propriu de către inculpata B., iar nu ca interpus al inculpatului A..

Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că acuzaţia formulată de procuror a avut la bază probe testimoniale provenite de la martori colaboratori sau înregistrări în mediu ambiental în cadrul cărora martorii colaboratori purtau discuţii cu privire la care cunoşteau că fuseseră dispuse măsuri de supraveghere tehnică.

Astfel, la data de 07.04.2015, martorele G., L. şi K. au formulat denunţuri privind comiterea mai multor fapte prevăzute de legea penală, printre care şi cele care formează obiectul prezentei cauze, fiind constituit dosarul penal nr. x/2015, în condiţiile în care D.N.A. efectua deja cercetări pentru fapte conexe în dosarul penal nr. x/2013 Prin ordonanţele din data de 07.04.2015 emise în dosar nr. x/2015, au fost autorizate în calitate de colaboratori în cauză martorele L., K. şi G., măsuri prelungite succesiv ulterior.

Ulterior, la datele de 05.05.2015 şi 21.05.2015, au fost înregistrate două denunţuri formulate de martorul F. referitoare la comiterea unor fapte similare.

Or, aspecte esenţiale pentru existenţa conţinutului obiectiv al infracţiunii de luare de mită de care este acuzat inculpatul A. sunt probate, în fapt, de un mijloc de probă singular, constând fie doar în declaraţia martorei G. (pentru dovedirea acceptării promisiunii de a primi dividende de la Q. S.R.L.) sau a martorului F. (pentru continuarea înţelegerii iniţiale şi după dobândirea de către inculpatul A. a calităţii de ministru al sănătăţii, în care urma să primească foloase necuvenite sub forma dividendelor), a căror valoare probantă este condiţionată de coroborarea cu alte mijloace de probă.

Raportat la considerentele expuse, din coroborarea probelor administrate în cauză nu a rezultat existenţa unei înţelegeri după momentul dobândirii calităţii de ministru al sănătăţii de către inculpatul A., între acesta şi martorii F. şi G., prin care, în schimbul protejării activităţii societăţilor controlate de martori, prin exercitarea atribuţiilor sale de ministru, constând în menţinerea sau numirea în funcţie a unor manageri de spitale publice, inculpatul urma să primească sume necuvenite de bani disimulate sub forma unor dividende de la S.C. C. S.R.L. şi S.C. D.

Probatoriul a confirmat faptul că la data de 17.04.2015, inculpata B. a încasat prin virament bancar, în conturile sale personale deschise la AA., suma de 679.339,42 RON reprezentând "dividende 2014" din S.C. C. S.R.L. şi suma de 1.126.602,93 RON reprezentând "dividende 2014" din S.C. D., însă, deşi sumele au fost plătite inculpatei B. nu a rezultat nicio modalitate de transmitere în posesie a acestor sume de bani către inculpatul A..

Totodată, din probele administrate în cauză nu a rezultat că în perioada 22.12.2014 (data întrunirii Adunării Generale a asociaţilor S.C. C. S.R.L. prin care s-a hotărât cedarea de către inculpata B. a părţilor sociale deţinute la această societate)-07.04.2015 (data audierii martorei G.), inculpatul A. ar fi acceptat promisiunea formulată de către martora G. de a îi remite dividende aferente anului 2015 din S.C. Q. S.R.L.

Prin urmare, în sarcina inculpatului A. nu poate fi reţinută comiterea infracţiunii de luare de mită în modalitatea alternativă a acceptării promisiunii de remitere a sumelor de bani ce reprezentau dividende aferente anului 2015 din S.C. Q. S.R.L.

În acelaşi sens, probele administrate în cauză nu au relevat pretinderea sau remiterea dividendelor aferente anului 2015 din S.C. Q. S.R.L., în contextul în care nu s-a confirmat cu certitudine faptul că biletul prezentat celor două martore L. şi K., la data de 06.06.2016, conţinea instrucţiuni provenite de la inculpatul A. cu privire la pretinderea şi modul de distribuire sau remitere a dividendelor.

Aşadar, din probele administrate în cauză nu a rezultat existenţa faptei de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul A. în modalitatea alternativă a primirii prin intermediul complicei, la data de 17.04.2015 a sumelor de 679.339,42 RON reprezentând "dividende 2014" de la C. S.R.L. şi a sumei de 1.126.602,93 RON reprezentând "dividende 2014 de la D. şi nici existenţa actelor materiale corespunzătoare acceptării promisiunii de remitere a dividendelor provenite din S.C. Q. S.R.L. şi respectiv, de pretindere a aceloraşi sume la data de 06.06.2016, astfel încât soluţia de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este legală şi temeinică, critica formulată prin apelul parchetului fiind neîntemeiată.

Referitor la faptele reţinute în sarcina inculpatei B., inexistenţa conduitei de care a fost acuzat inculpatul A. (inexistenţa faptei pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens) conduce în mod corelativ la reţinerea inexistenţei unei conduite de ajutorare la comiterea acestei fapte care a făcut obiectul acuzaţiei.

Astfel, raportat la situaţia de fapt reţinută pe baza acuzaţiei oficiale, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, reţine că în absenţa unor probe din care să rezulte în mod cert existenţa infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A., în calitate de autor, nu poate fi reţinută nici în sarcina inculpatei B. existenţa unor acte de complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, ca efect al caracterului secundar al acestei forme de participaţie penală, a cărei existenţă depinde de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către autor, căruia i s-a dat ajutor prin actele de complicitate imputate.

În consecinţă, în mod eronat au fost reţinute de prima instanţă drept temei al soluţiei de achitare a inculpatei B. dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., apelul inculpatei fiind întemeiat sub acest aspect în sensul reţinerii temeiului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, va admite apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 452 din data de 3 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpata B., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 din C. pen.

Va înlătura dispoziţia confiscării de la inculpatul A. a sumelor de 895.127,91 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de S.C. C. S.R.L. şi 396.994,21 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de S.C. D., bani primiţi de inculpat în schimbul traficării influenţei în intervalul 26.02.2014 - 27.10.2014.

Va ridica măsurile asiguratorii dispuse faţă de inculpatul A. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinute anterior în cauză prin încheierea din 14.06.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în limita sumei confiscate, respectiv 1.292.122,12 RON şi prin sentinţa penală apelată.

Va modifica temeiul soluţiei de achitare pentru inculpata B., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Deopotrivă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 452 din data de 3 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 261 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

I. Admite apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 452 din data de 3 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpata B., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 din C. pen.

Înlătură dispoziţia confiscării de la inculpatul A. a sumelor de 895.127,91 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de S.C. C. S.R.L. şi 396.994,21 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de S.C. D., bani primiţi de inculpat în schimbul traficării influenţei în intervalul 26.02.2014 - 27.10.2014.

Ridică măsurile asiguratorii dispuse faţă de inculpatul A. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinute anterior în cauză prin încheierea din 14.06.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în limita sumei confiscate, respectiv 1.292.122,12 RON şi prin sentinţa penală apelată.

Modifică temeiul soluţiei de achitare pentru inculpata B., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 452 din data de 3 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 261 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2025.

OPINIE SEPARATĂ

Opinie separată în sensul respingerii căilor de atac ale inculpaţilor şi admiterii apelului declarat de procuror sub aspectul infracţiunii de luare de mită, reţinând ca întrunite exigenţele angajării răspunderii penale, însă pronunţarea soluţiei condamnării, sub aspectul acestei infracţiuni, este paralizată de împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale şi menţinerii soluţiei de încetare a procesului penal, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, pentru ambii inculpaţi şi în raport cu participaţiile individuale.

În concluzie, pentru întreaga acuzaţie, constituită din pluralitate de infracţiuni de corupţie şi pentru ambii inculpaţi, răspunderea penală s-a prescris.

Împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale, nu excludea de la aplicare instituţia confiscării speciale a sumelor obţinute prin conduita infracţională.

Soluţie sentinţă

Cu unanimitate, în privinţa acţiunii penale, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal, privind pe inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în forma autoratului şi complicităţii, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Cu majoritate, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor, sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, săvârşită sub forma autoratului şi complicităţii, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., constatând că fapta nu există.

În opinie separată, s-a considerat că sunt întrunite exigenţele angajării răspunderii penale şi pronunţării soluţiei condamnării sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, în forma autoratului şi complicităţii, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., cu consecinţa stabilirii a câte o pedeapsă cu închisoarea cu executare, precum şi a confiscării, în baza art. 289 alin. (3) din C. pen., a sumelor de bani dobândite ca urmare a comiterii infracţiunilor, respectiv sumele de 679.339,42 RON, reprezentând dividende primite de la S.C. C. S.R.L., aferente anului 2014, 1.126.602,93 RON, reprezentând dividende primite de la S.C. D., aferente anului 2014, şi 806.447,14 RON, reprezentând dividende primite de la S.C. D., aferente anului 2015.

Formarea dosarului. Dosar nr. x/2019 s-a constituit în baza disjungerilor succesive din dosarele nr. x/2015 (deschis în 07.04.2015) şi nr. 650/P/2016 (disjuns din dosar nr. x/2015 prin rechizitoriul din 02.08.2016), în care s-au utilizat, în temeiul art. 142 alin. (5) din C. proc. civ. pen, şi acte rezultate din măsurile de supraveghere tehnică autorizate anterior [în dosarul penal nr. x/2015 (deschis în 23.11.2015)].

Preambul. Inculpatul A. a fost ministru al tineretului şi sportului în perioada 21 decembrie 2012-5 martie 2014, ministru interimar al sănătăţii, în perioada 26.02.2014-05.03.2014 şi ministru al sănătăţii, în perioada 5 martie 2014-17 noiembrie 2015 .

Aspecte procedurale

a. Soluţia întemeiată pe cauza prevăzută de art. 16 lit. a) din C. proc. pen., fapta nu există. Potrivit jurisprudenţei conturate în aplicarea textului, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă fapta nu există. Cazul este incident atât atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, cât şi atunci când nu există conduita pe care norma de incriminare o descrie prin verbum regens. Cazul de împiedicare a acţiunii penale rămâne incident şi atunci când există o anume conduită, dar ea nu este cea prevăzută ca element material al infracţiunii (ÎCCJ, Decizia nr. 66/A/2020).

b. Principii de interpretare a probelor. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 din C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, judecătorii nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine cu privire la imputabilitatea faptei. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt (ÎCCJ, decizia penală nr. 134/A din 15 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2014).

Lipsa unui probatoriu eficient răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, conduce la incidenţa principiului in dubio pro reo. Ca urmare, principiul in dubio pro reo reprezintă o expresie specifică a principiului prezumţiei de nevinovăţie. Nu există diferenţă calitativă între achitarea din lipsă de probe şi achitarea ca urmare a constatării fără dubiu a nevinovăţiei inculpatului.

Standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă constituie o garanţie procesuală a aflării adevărului şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, acest standard asigură respectarea prezumţiei de nevinovăţie până la momentul asumării de către judecător a convingerii cu privire la vinovăţia inculpatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, asumare concretizată prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti de condamnare (Decizia nr. 47 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 27 aprilie 2016).

Se constată că temeiurile reglementate de art. 16 lit. a) şi c) din C. proc. pen. se fundamentează pe un probatoriu diferit din perspectivă calitativă (a forţei probante şi fiabilităţii) ce conduce la concluzii distincte: inexistenţa faptei vs. insuficienţa datelor pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie. Insuficienţa datelor probatorii pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie (in dubio pro reo) se grefează pe suficienta datelor ce atestă existenţa infracţiunii.

c. Probatoriu eficient răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, administrat în apel. Standard probator în apel după pronunţarea soluţiei de achitare. În ceea ce priveşte pronunţarea unei soluţii de condamnare succesiv achitării, modalitatea de reapreciere a probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal, cu consecinţa condamnării direct în calea de atac, conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (CEDO).

În acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene (Curtea EDO) şi jurisprudenţa dezvoltată în considerarea acestui aspect, inclusiv cea naţională, prin care s-a constatat că stabilirea vinovăţiei pe baza probelor ce au fost suficiente pentru a-i determina pe judecătorii primei instanţe să se îndoiască de temeinicia acuzaţiei, este contrară cerinţelor unui proces echitabil (a se vedea Curtea EDO - cauza Potoroc c. României, cauza Mischie c. României, cauza Manolachi c. României, cauza Hogea c. României, cauza Hanu c. României, cauza Moinescu c. României, cauza Mircea c. României, cauza Spînu c. României, cauza Dănilă c. României; ICCJ, S.P., dec. nr. 3757 din 16 noiembrie 2012, ds. 2216/99/2011, pe site ICCJ; ICCJ, SP, dec. nr. 3223 din 22 octombrie 2013, ds. 9111/62/2011, pe site-ul ICCJ).

În jurisprudenţa sa, Curtea EDO a arătat care sunt exigenţele respectării dreptului la un proces echitabil în ipoteza particulară a pronunţării condamnării succesiv achitării, faţă de acelaşi inculpat, direct în calea de atac. În cauza Dănilă împotriva României (cererea nr. x/00), hotărârea din 8 martie 2007, Curtea EDO a reţinut că, în calea de atac, când se statuează asupra unor aspecte de fapt şi de drept, trebuie să se evalueze în ansamblu chestiunea vinovăţiei sau nevinovăţiei, prin administrare directă, nemijlocită, de probe.

Când unei instanţe de control judiciar i se devoluează cauza în fapt şi în drept, aceasta trebuie să analizeze în ansamblul său chestiunea vinovăţiei şi nu poate, din motive de echitate ale procesului, să decidă asupra acestor aspecte fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal. Instanţa de apel pentru o apreciere completă a problemei vinovăţiei sau nevinovăţiei, trebuie să administreze probe, urmând fie să decidă menţinerea soluţiei de achitare, fie să pronunţe o hotărâre de condamnare (pg. 49, Cauza Mircea împotriva României, cererea nr. x/20 hotărârea din 29 martie 2007).

În cauză, de-a lungul celor trei faze procesuale, a fost administrat un vast probatoriu ce include o pluralitate de mijloace de probă neomogene (înscrisuri, analiză financiară a tranzacţiilor sau rulajelor conturilor, declaraţii de martori, interceptări autorizate audio-video, percheziţii informatice).

În opinie separată, consider că instanţa de apel a procedat la administrarea unui probatoriu care, în final, coroborat cu probele existente la dosarul cauzei, necontestate ori cu cele ce constituie înscrisuri sau au la bază înscrisuri, cum este analiza datelor bancare materializată într-un proces-verbal, procesele-verbale de redare a dialogurilor ambientale autorizate, rezultatele percheziţiilor informatice, erau suficiente şi apte răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, chiar dacă răspunderea penală poate fi paralizată de împlinirea termenului prescripţiei. Datele conţinute de declaraţiile martorilor au cunoscut o evoluţie sau nuanţare odată cu translatarea fazelor procesuale, care nu este însă echivalentă cu o retractare. De asemenea, informaţiile expuse de martori, în funcţie de implicarea ori poziţia acestora în lanţul infracţional sau în activitatea desfăşurată de societăţile vizate, se coroborează ori se completează între ele şi cu restul datelor furnizate de înscrisuri, analiza financiară şi înregistrările ambientale, într-o suma de date suficiente dovedirii acuzaţiilor formulate.

În acest context, trimiterea la cauza Navalnyy şi Ofitserov v. Rusia [Cererile nr. 46632/13 şi 28671/14, Hotărârea CEDO din 23.2.2016, secţia a III-a] nu este utilă, situaţia prezentului dosar fiind eminamente diferită, circumscrisă existenţei unor acuzaţii bazate pe fapte certe de corupţie, dovedite cu o pluralitate de mijloace de probă, ce includ, nu se rezumă la declaraţiile unor martori denunţători, probe ce conţin date directe şi indirecte, suficiente şi apte răsturnării prezumţiei de nevinovăţie (a se vedea paragraful 119 din cauza citată).

Acuzaţii. Procurorul a reţinut că activitatea infracţională, caracterizată în drept ca trafic de influenţă, a debutat în perioada în care inculpatul îndeplinea funcţia de ministru al tineretului şi sportului (în considerarea influenţei sale asupra ministrului sănătăţii şi a constat în promisiunea că îl va determina pe ministrul în funcţie să îndeplinească sau să nu îndeplinească acte ce intrau în îndatoririle/atribuţiile funcţiei sale) şi a continuat după numirea sa ca ministru în Ministerul Sănătăţii, în contextul acceptării promisiunii martorilor denunţători, F. şi G., de a-i remite sume de bani nedatorate, mascate ca dividende, din societăţile D. şi C., prin intermediul interpusei (inculpatei) B. şi chiar a încasat astfel de sume, în scopul realizării unor activităţi care să sprijine interesul financiar al martorilor. În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul a primit numerar, de la martora G., în imobilul din Mun. Bucureşti, str. x, în intervalul 26.02.2014 (data dispoziţiilor de plată prin casierie) şi 07.04.2015 (data audierii martorei G.), în urma acceptării acestei promisiuni, suma de 895.127,91 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de C. S.R.L. şi suma de 396.994,21 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013, distribuite de S.C. D. (2013 anul în care inculpatul a deţinut funcţia de ministru al tineretului şi sporturilor). La data de 17.04.2015, au fost virate în contul complicei, de către C., suma de 679.339,42 RON şi de către D., suma de 1.126.602,92 RON, reprezentând "dividende" pe anul 2014, ce urmau a-i fi remise inculpatului. De asemenea, la data de 6.06.2016, inculpatul a transmis, tot prin intermediul coinculpatei, solicitarea sa, respectiv a pretins a primi cota din dividendele aferente anului 2015.

Procurorul semnatar al rechizitoriului a constatat, analizând dispoziţiile din Legea sănătăţii publice, că, în spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii, corpul de conducere al ministerului împreună cu ministrul însuşi au un rol important în numirea, evaluarea, controlul şi revocarea managerilor. Astfel, în actul de sesizare, în susţinerea acuzaţiei, respectiv al influenţei posibil a fi exercitate asupra ministrului sănătăţii în funcţie, au fost enumerate următoarele demersuri: menţinerea în funcţia de manager, prelungirea interimatului unui manager ori omisiunea revocării din funcţia de manager a persoanelor din conducerea spitalelor publice, inclusiv institutelor aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii (Institutul Oncologic "Profesor doctor J.", Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Ana Aslan", Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Profesor doctor Matei Balş", Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti (Floreasca), cu care firmele controlate de martorii F. şi G. derulau relaţii comerciale profitabile) sau numirea pe funcţia de manager a unor persoane apropiate martorilor.

Acuzarea a evocat şi faptul că, în anul 2014, societăţile denunţătorilor au înregistrat o creştere a profitului cu 50%.

Înţelegerea infracţională, anterioară numirii ca ministru al sănătăţii, menţinerea sa ulterior obţinerii mandatului şi realizarea conduitei specifice au scindat caracterizarea în drept, fiind reţinut concursul între infracţiunile de trafic de influenţă şi luare de mită.

Participaţia penală a fost determinată prin atragerea în conduita infracţională a interpusei, respectiv a complicei care a mijlocit contactul cu reprezentanţii societăţilor vizate, a primit şi remis sumele de bani, a transmis acestora din urmă solicitările inculpatului.

Prescripţia răspunderii penale. Pentru infracţiunea de trafic de influenţă, răspunderea penală a fost înlăturată, fiind pronunţată, în fond, soluţia încetării procesului penal ce are ca premise dovedirea existenţei faptei şi a vinovăţiei.

Infracţiunea de luare de mită se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, limitele prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. se majorează cu o treime.

Termenul de prescripţie de 10 ani, stabilit conform art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., se va calcula, conform Deciziei nr. 1/2025, pronunţate de ICCJ - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, însă nu de la data numirii inculpatului în calitate de ministru interimar al sănătăţii, 26.02.2014, acesta fiind, din perspectiva acuzării, momentul (procesual al) scindării conduitei infracţionale în pluralitatea compusă din trafic de influenţă şi luare de mită, ci de la data primirii sumei în interiorul mandatului, 17.04.2015. Consider că pretinderea, ca element constitutiv al laturii obiective, s-a consumat în perioada anterioară, în considerarea infracţiunii de trafic de influenţă. Astfel, termenul prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de luare de mită, calculat de la primul act al primirii, ulterior numirii inculpatului ca ministru al sănătăţii, s-a împlinit la data de 16.04.2025 (după momentul soluţionării cauzei în fond, la data de 03.10.2024, însă anterior prezentei evaluări).

Argumentele opiniei separate din apel

Infracţiunea de trafic de influenţă

Potrivit art. 291 alin. (1) şi (2) din C. pen., Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Curtea Constituţională a arătat că, se consideră că cerinţa (laturii obiective) este îndeplinită atunci când influenţa nu este reală, cât şi atunci când subiectul activ, fără a se lăuda că are trecere asupra unui funcţionar, nu dezminte afirmaţiile altora cu privire la existenţa acesteia. În ipoteza în care făptuitorul lasă să se creadă că are influenţă (deşi nu are), este vorba şi de inducerea în eroare, de o înşelăciune pe care traficul de influenţă o absoarbe în conţinutul său [paragraful 55 Decizia (DCCR) nr. 489/2016].

Promisiunea de determinare, condiţie de tipicitate obiectivă, poate fi explicită sau implicită, atunci când rezultă din împrejurări de fapt, iar infracţiunea există indiferent dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc şi indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal. În aceste condiţii, prin reglementarea, în plus, a cerinţei precitate, doar actul de pregătire care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale ocrotite urmează a fi sancţionat penal, din această perspectivă legea nouă fiind legea penală mai favorabilă, totodată, din noul C. pen. reglementând într-un mod mai clar şi previzibil infracţiunea de trafic de influenţă (paragraful 65, DCCR nr. 489/2016).

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu are relevanţă influenţa reală ori exercitată, ci numai crearea unei aparenţe, suficiente convingerii celor interesaţi de demers, martorii denunţători. Această convingere se raportează la ceea ce au evaluat cumpărătorii de influenţă, persoane înserate social, politic şi cu un adecvat nivel de pregătire, deci cu potenţial de înţelegere a sensului ori dimensiunii acţiunii vizate.

Sintagma "promite că va determina" nu impune o ieşire din pasivitate imediată, o acţiune specifică ori o aprobare expresă în raport cu acel cumpărător de influenţă, fiind suficientă o conduită din care să rezulte asumarea (de către subiectul activ) a demersului vizat. Legiuitorul nu impune subiectului activ o obligaţie de rezultat ori o asumare orală a vreunei conduite, consensul intervenit între traficantul şi cumpărătorul de influenţă putând fi dovedit cu acţiunile ulterioare, eficiente scopului urmărit.

În cauză, promisiunea este certă şi asumarea sa este dovedită prin înserarea interpusului în societăţile comerciale şi, subsecvent, prin obţinerea dividendelor.

În opinia majoritară se învederează lipsa unei acţiuni specifice care să se subsumeze celei exprimate de verbum regens, pentru infracţiunea de trafic de influenţă. Probatoriile administrate însă atestă conduita specifică subsumată scopul urmărit prin înţelegerea dintre denunţători şi inculpat, scop care, de altfel, a fost atins.

Conform acuzaţiilor, susţinute de un probatoriu pertinent şi suficient, influenţa era exercitată în contextul unui ascendent de ordin politic avut în structura piramidală a partidelor cărora inculpatul şi, în parte, martorii ori chiar ministrul desemnat le aparţineau.

Martorii denunţători au arătat, iniţial, că îşi doreau o relaţie bună cu puterea, respectiv ca aceasta să nu facă rele, înţelegând că urmăreau conservarea poziţiei managerilor de spitale cu care derulau contracte, inculpatul fiind cel ce urma să asigure acest scop comun, aspect preluat şi în opinia majoritară şi evaluat în contextul declaraţiei martorului F.. De asemenea, martora denunţătoare a susţinut că, în schimbul dobândirii de către inculpat a calităţii de asociat în cele două societăţi comerciale, acesta nu ar fi trebuit să facă nimic, fiind suficientă asocierea numelui său cu firmele denunţătorilor pentru evitarea problemelor în relaţiile comerciale.

Ca urmare, declaraţiile susţin urmărirea unei protecţii politice în conservarea şi eficientizarea activităţilor comerciale specifice derulate prin societăţile comerciale în care cei doi martori erau implicaţi. Mai mult, această solicitare de a primi protecţia, fie ea politică, în conservarea intereselor de ordin comercial, a fost transmisă inculpatului care nu a dezavuat-o, şi-a numit intermediarul în societăţile celor doi şi care, ulterior, se regăseşte printre beneficiarii dividendelor, inclusiv prin interpus. Ulterior protecţia s-a materializat şi în acţiuni apte a spori profitul societăţilor denunţătorilor.

Martorului F., audiat în apel, în şedinţa din data de 19 mai 2025, a precizat că menţine declaraţiile date anterior, în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe.

Prin declaraţia din 12.02.2021, declaraţie înregistrată audio şi dată în prezenţa apărătorului inculpatului, dna avocat YY., în faza de urmărire penală, martorului F. a arătat: Nu îmi amintesc dacă eu sau G. a venit cu propunerea, dar cert este că amândoi am luat decizia de a ne întâlni cu A. pentru a discuta cu acesta să-i propunem să ne menţină pe funcţii acei directori. Această primă întâlnire a avut loc acasă la G., la un apartament în zona Dorobanţi, pe o stradă al cărui nume nu mi-1 amintesc, la etajul I. La parterul acelei clădiri era un coafor.

A. a venit singur la acea întâlnire la care am participat doar eu, A. şi G.. G. a fost cea care 1-a contactat pe A. pentru a veni la întâlnire. . . . . . . . . . .I-am propus lui A. în schimbul sprijinului pentru menţinerea acelor manageri în funcţie să îşi desemneze o persoană în firmele noastre care vindeau produse către spitale, care să devină asociat pentru a încasa dividende. I-am comunicat că acea persoană interpusă va avea 1/3 din părţile sociale ale firmelor. Nu s-a stabilit la acel moment concret şi în care dintre firme (...).

Am apelat la A., deşi era ministru al tineretului şi sportului în scopul indicat, deoarece răspundea de departamentul de sănătate al E. şi ne doream ca partidul pe care îl reprezenta să îşi asume obligaţia de a nu schimba acei manageri. Acei manageri ai spitalelor publice puteau fi schimbaţi din funcţie de Ministerul Sănătăţii, dar acele spitale publice enumerate de mine erau foarte importante, iar, în practică, nu puteai schimba managerii acelor spitale la fel de simplu ca pe un manager al unui spital mic din provincie. Astfel de decizii de schimbare a unui manager la unul dintre cele 5 spitale publice mari se ia de fapt de Ministrul Sănătăţii, după ce se consultă în prealabil în cadrul coaliţiei de guvernare. După ce i-am adus la cunoştinţă această propunere a noastră şi care este interesul nostru, A. a spus că îi va comunica G. dacă acceptă propunerea noastră. (...)

După câteva zile de la acea întâlnire am aflat de la G. că A. a contactat-o şi i-a comunicat că B. v-a fi interpusa sa în societăţile comerciale. Am perceput comunicarea de către A. a persoanei care va fi interpusa sa ca pe o acceptare a propunerii pe care i-am făcut-o la întâlnirea anterioară în trei. Dacă nu ar fi acceptat propunerea noastră şi motivul pentru care am făcut-o, nu ar fi comunicat cine v-a fi asociat. G. era cea care răspundea de înfiinţarea societăţilor noastre comerciale sau de schimbări în interiorul lor. B. a devenit asociat cu 1/3 din părţile sociale în două dintre societăţile mele. Nu îmi amintesc acum denumirea exactă a celor două societăţi. Este posibil să fi fost D. şi Q.. (...) În măsura în care nu ar fi fost interpusa lui A. ca asociat în C. S.R.L. şi D., ci o persoană fără vreo legătură cu acesta, nu aş fi cooptat-o ca asociat în cele două societăţi comerciale niciodată.

(...) Existau doar două modalităţi concrete în care dividendele se puteau distribui, fie cash pe bază de dispoziţie de încasare din casierie, fie prin virament bancar direct din contul bancar al fiecărei societăţi în parte. Nu cunosc concret în care din cele două modalităţi s-a procedat în cazul distribuirii dividendelor corespunzătoare părţilor sociale deţinute de B.. Ceea ce ştiu sigur este că acele dividende s-au distribuit .

Martora G., audiată în apel, în data de 19 mai 2025, a precizat că menţine declaraţiile date anterior, în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe.

În anterioarele faze procesuale, martora, în declaraţia sa din data de 07.04.2015 (dosar x/2015), a arătat: (...) Când ZZ. nu a mai ocupat funcţia de şef al C.A.S.M.B., interpusă în cadrul societăţilor a devenit B. - aceasta fiind o persoană interpusă a lui A., în anul 2013 (când acesta nu deţinea funcţia de Ministru al Sănătăţii, dar ocupa funcţia de Ministru al Sportului). B. a "ieşit" din firmă, urmând să-i fie distribuite dividendele (în suma de aproximativ 120.000 Euro) pentru anul 2014.

D. este o altă firmă care are ca asociaţi, în proporţie de 33%, pe aceeaşi B. şi în proporţie de 67% (respectiv celelalte 2/3 din părţile sociale) pe AAA.. Practic, interpusa B. semna că ar fi ridicat, în numerar, banii din conturile societăţii, însă, în realitate, aceştia erau remişi, de către subsemnata, la mine acasă, dlui PP.. De asemenea, acesteia urmează să-i fie repartizate, dividendele pe anul 2014.

Ulterior şi Q. S.R.L. a câştigat protecţia dlui. PP. prin interpunerea numitei R. - aceasta figurând ca asociat unic şi urmând a distribui dividendele în proporţii de 33% mie, 33% lui F. şi 33% lui PP. .

În data de 30.06.2020, aceeaşi martoră a declarat: firmele din domeniul medical controlate de F. şi de mine aveau nevoie ca o anumită persoană din cadrul noului partid de guvernare să împiedice sau cel puţin să atenueze, intenţia membrilor E. care aveau firme care activau în acelaşi domeniu medical sau care chiar erau profesori doctori în acest domeniu, de a exclude de pe piaţă, de a înlătura aceste firme ale noastre din raporturile contractuale cu spitalele publice. Având în vedere această nevoie de protecţie politică, m-am consultat cu F. pentru a-i propune să fie cooptat un interpus al lui A. în firmele D. şi C. S.R.L., cu un procent de o treime din părţile sociale.

F. a fost de acord cu această propunere. I-am făcut lui A. această propunere de a deveni asociat cu o treime din părţile sociale în cele două firme la un moment ulterior preluării de către E. a guvernării în 2012, dar la un moment anterior celui al preluării de către A. a funcţiei de ministru al tineretului şi sporturilor. Această propunere i-am făcut-o lui A. în Bucureşti. Acesta nu a acceptat din prima propunerea mea, spunând că se mai gândeşte. Până la această discuţie mai purtasem anterior cu A. discuţii privind diverse oportunităţi de afaceri în acest domeniu medical.

La ceva timp după propunerea mea, l-am contactat din nou pe A. care mi-a comunicat acceptarea propunerii, numele şi numărul de telefon al numitei B. care trebuia contactată pentru a se îndeplini formalităţile privind cooptarea acesteia din urmă ca asociat în cele două firme. Numele şi numărul de telefon mi-au fost transmise de A. prin mesaj text telefonic, însă nu mai sunt în posesia acelui mesaj.

Nu îmi amintesc căreia dintre fetele de la birourile firmei i-am dat numele şi numărul de telefon al numitei B. pentru a o contacta în vederea îndeplinirii formalităţilor necesare pentru cooptarea ca asociat în firme.

B. a devenit asociat aproximativ din luna ianuarie posibil a anului 2013 în C. şi D.. Cooptarea ca asociat a unei persoane de la începutul anului uşurează calcularea dividendelor care se cuvin fiecărui asociat într-un an. Eu personal nu am cunoscut-o pe B. şi nu am discutat cu aceasta nici direct şi nici prin telefon. Nu cunosc cum arată. A. nu mi-a spus niciodată cum a identificat-o pe B. pentru că oricum nu era treaba mea să ştiu.

F. a participat cel puţin la o întâlnire în trei la mine acasă cu A. la care s-au discutat chestiuni politice şi diverse generalităţi. Nu îmi amintesc exact data la care a avut loc întâlnirea în 3, dar cel mai probabil aceasta a avut loc ulterior preluării guvernării de către E. în primăvara anului 2012. Nu îmi amintesc dacă la acea întâlnire s-a discutat şi despre afacerile firmelor noastre în domeniul medical.

Imediat după schimbarea guvernării, afacerile firmelor noastre erau pe un trend descrescător şi se prefigura o scădere cu aproximativ 50% a activităţii lor economice. începuse deja un asalt al firmelor E. care activau în acest domeniu. Firmele noastre care activau în domeniul medical nu erau interesate neapărat de o poziţie anume de ministru a lui A., ci de poziţia lui în partid şi de nevoia obţinerii protecţiei politice pentru ca afacerile să se deruleze în continuare.

Cele mai bune relaţii contractuale erau derulate de firmele noastre în acea perioadă 2012-2014 cu Institutul Clinic Fundeni. După acest institut se derulau relaţii contractuale bune ca volum cu Institutul Oncologic, Institutul Ana Aslan, Matei Balş etc. Un rol în derularea acestor relaţii contractuale îl aveau la acel moment şi sumele de bani care erau remise funcţionarilor publici din spitale după încasarea contravalorii facturilor emise de firmele noastre. Managerii spitalelor publice din subordinea Ministerului Sănătăţii trebuiau să răspundă unor comenzi politice, în caz contrar putând fi evaluaţi şi ulterior mutaţi sau revocaţi. Astfel, nu era neapărat nevoie ca un manager de spital să fie schimbat atât timp, cât răspundeau intereselor politice şi financiare ale firmelor care activau în acest domeniu medical. Astfel, mulţi manageri îşi păstrează posturile chiar dacă se schimbă guvernarea în funcţie de susţinerea politică sau din partea serviciilor secrete.

(...) în perioada în care a fost ministru al sănătăţii, A. nu a schimbat niciunul dintre managerii spitalelor publice cu care firmele noastre derulau relaţii contractuale.

(...) am dat o sumă de bani lui A. la apartamentul meu unde locuiam la acel moment în Bucureşti, pe strada x, bani care reprezentau dividende aferente primului an în care B. a devenit asociat în C. S.R.L. şi D.. Nu îmi amintesc suma de bani pe care i-am dat-o la acel moment numitului A. la mine în apartament sau dacă i-am dat suma în RON sau în valută. De faţă la momentul dării sumei nu a mai fost nicio persoană în afara mea şi a lui A.. Este posibil ca fetele de la birouri, însemnând L., K., R. sau alte angajate să fi aflat de la mine cine era beneficiarul sumei de bani. Acea sumă de bani pe care am dat-o lui A. se retrăgea din conturile firmei de una din persoanele împuternicite pe conturi şi înmânată mie de una dintre angajate. (…) Nu îmi amintesc dacă am predat lui A. toată suma care apare în dispoziţile de plată din casierie ca fiind ridicate de B. cu titlu de dividende distribuite de D. şi C. S.R.L. sau doar o parte din acestea, adică B. să fi ridicat şi ea ceva direct din casierie. Nu doresc să exclud şi această ultimă variantă, cert fiind doar că eu i-am predat cash lui A. dividende aferent primului an.

(…) A. nu mi-a comunicat ce s-a întâmplat cu sumele de bani care s-au virat în conturile lui B. de C. S.R.L. şi D. în anul 2015, iar cu B. nu am discutat niciodată.

(…) K., contabila firmelor şi L., care au fost colaboratoare ale DNA comunicau cu procurorul de caz aspecte financiare ale firmei atât cele care presupuneau o componentă ilegală, întrucât se remiteau sume de bani din firme unor funcţionari publici, cât şi aspecte cu o componentă legală.

Din ce am înţeles de la cele două angajate, s-a agreat cu DNA ideea ca sumele de bani care trebuiau să ajungă la A. să nu mai fie remise de mine cash acestuia, ci virate în contul bancar al numitei B., întrucât, în acea perioadă, eu nu am mai remis sume de bani niciunui funcţionar public, cam de pe la sfârşitul anului 2013. Astfel, singura sumă pe care eu am dat-o unui funcţionar public în anul 2014 a fost cea dată numitului A., la care am făcut referire anterior, iar, în anul 2015 nu am dat nicio sumă de bani niciunui funcţionar public. Este posibil ca oricum să se fi ajuns tot la un virament bancar al dividendelor aferente anului 2014 sau la o plată prin casierie.

(…) Nu cunosc de ce nu a acceptat A. suma de 35.000 de dolari pe care am intenţionat să i-o dau în 27.04.2015 cu ocazia întâlnirii ce a avut loc în apartamentul mamei mele din Bucureşti. Există posibilitatea ca A. să nu fi acceptat acea sumă de bani întrucât F. fusese arestat cu câteva luni înainte şi avusese deci un contact cu organele de urmărire penală din cadrul DNA, iar A. era destul de crispat, în acest context, la întâlnire. Cred că şi dacă ar fi avut de luat milioane de euro la acea întâlnire tot nu le-ar fi primit. Există posibilitatea ca A. să nu fi primit acea sumă de 35.000 de dolari de la mine şi pentru că dividendele se distribuiseră integral către B. cu câteva zile înainte şi nu mai avea nimic de primit .

Martora K., audiată în apel, în data de 24 martie 2025, a precizat că menţine declaraţiile date anterior, în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe şi a confirmat aceea că: inculpatul PP. lua 1/3 şi din dividendele de la Q., însă în actele acestei societăţi nu figura şi B.. Ştiu că aceşti bani erau primiţi cash, prin intermediul doamnei G.. Ştiu acest aspect de la G..

În anterioarele faze procesuale, martora, în declaraţia sa din data de 02.07.2020, a arătat: X. care era împuternicit pe conturile bancare ale ambelor societăţi a retras în data de 25.02.2014 de la ghişeu din conturile C. S.R.L. suma de 895.000 de RON şi tot atunci din conturile D. suma de 462.120 RON. Din conturile D. s-a retras în acea zi o sumă mai mare faţă de cea care apare înscrisă în dispoziţia de plată emisă de mine în numele acelei societăţi pentru beneficiar dividende B. întrucât nu doar ei trebuiau să-i fie distribuite dividende, ci şi altui asociat. Nu-mi mai amintesc cu certitudine cine mai era asociat în D. aferent anului 2013, posibil BBB., mama G. sau chiar L.. X. mi-a predat personal toate acele sume de bani la birourile firmei. (...)

Atât suma de 895.127,91 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013 din C. S.R.L., cât şi suma de 396.994,21 RON, reprezentată de dividende aferente anului 2013 din D., nu a fost primită de B., aceasta din urmă doar semnând cele două dispoziţii de plată prin casierie. (…) în fapt, în acea zi de 25.02.2014, a retragerii din conturi, ambele sume de bani au fost predate de mine G. pentru ca aceasta din urmă să le predea lui A.. Există o posibilitate ca ambele sume de bani să le fi predat eu şoferului O. sau L. pentru ca acesta/aceasta să le predea G., dar cert este că în acea zi de 25.02.2014, acele sume de bani au ajuns în posesia G.. (...) Ştiu că cele două sume de bani au ajuns integral în posesia G. în acea zi întrucât niciodată sume de bani atât de mari nu rămâneau peste noapte la birourile firmei. (…), cert este că eu am predat integral suma de 895.127,91 RON, respectiv suma de 396.994,21 RON G..

Cu ocazia întâlnirii pe care am avut-o eu şi L. cu B. în 2016, la care i-am adus la cunoştinţă acesteia din urmă că F. nu mai vrea să-i fie distribuite dividende lui B. din C. S.R.L. şi D., B. a confirmat că G. i-a predat cash dividendele lui A. aferente anului 2013. (...) De altfel, B. a semnat hotărârile AGA ale C. S.R.L. şi D., cât şi dispoziţiile de plată prin casierie în care apar menţionate sumele de bani. Niciodată B. nu a fost nemulţumită legat de modalitatea descrisă de mine şi în care s-au distribuit în 2014 dividendele aferente anului 2013 din cele două societăţi. Niciodată B. nu mi-a transmis vreo nemulţumire a numitului A. aferentă modului de distribuire a dividendelor pentru anii 2013 şi 2014. (...) Nu cunosc care a fost motivul pentru care B. nu a fost cooptată ca asociat cu 1/3 din părţile sociale şi în Q. S.R.L. aşa cum s-a procedat şi în cazul D. şi C. S.R.L. şi s-a mers pe varianta ca R. să fie asociat majoritar în acea firmă. (...)

Atât G., cât şi R. mi-au comunicat că A. trebuia să primească în 2016 şi aproximativ 1/3 din dividendele care se distribuiau lui R. din Q. S.R.L. aferent anului 2015, conform înţelegeri pe care G. a avut-o cu A. şi despre care mi s-a comunicat şi mie în calitate de contabilă a firmelor şi persoană care calculam dividendele.

De altfel, acesta este si motivul pentru care R. apare menţionată în bileţelul pe care B. mi I-a prezentat mie şi lui L. Ia una din întâlnirile din anul 2016, in care s-a discutat despre dividendele care i se cuveneau lui A..

Din eroare apare menţionat în prima mea declaraţie dată în acest dosar că B. a prezentat bileţelul mie şi lui G. la una din întâlnirile din anul 2016, în care s-a discutat despre dividendele care i se cuveneau Iui A., în loc de mie şi numitei L. aşa cum se poate observa şi din înregistrarea ambientală. Niciodată G. nu s-a întâlnit cu B..

Cunosc faptul că R. a predat cash numitei G. sume de bani care-i intrau cu titlu de dividende din conturile Q. S.R.L. în contul său personal, pentru că R. trebuia să fie beneficiarul real doar a 10% din aceste dividende. Restul de 90% din dividendele ce s-au distribuit în 2016, aferent anului 2015, trebuia să ajungă în cote egale la F., G. şi A.. Or, în condiţiile în care percheziţiile DNA au avut loc în luna iunie 2016, inclusiv la adresa unde locuia R., nu cunosc dacă, aceasta din urmă a reuşit până la acel moment să-i predea lui G. din sumele pe care le retrăgea din conturile personale şi partea care trebuia să ajungă la A., dar din câte cunosc eu R. nu i-a predat G. şi cota care trebuia să ajungă la A.. (…) în aceste condiţii, întrucât am reluat cursul evenimentelor mai în amănunt după prima audiere, arăt că acea parte din declaraţia din 01.11.2019, unde am arătat "Acea sumă distribuită cu titlu de dividende din Q. S.R.L. numitei R., i-a fost remisă cash lui A. de G. " şi în care m-am referit bineînţeles strict la cota care trebuia să ajungă la A. din dividendele care ajungeau în conturile numitei R., nu la valoarea totală a sumelor care au intrat în conturile lui R. cu acest titlu, trebuie să o citim "Acea sumă distribuită cu titlu de dividende din Q. S.R.L. lui R. în anul 2016 aferent anului 2015, trebuia remisă cash lui A. de G. în procentul corespunzător înţelegerii dintre ultimii doi, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.". (...)

Influenţa politicului în domeniul sănătăţii este prezentă, inclusiv la nivelul numirii managerilor de spitale publice. Astfel, un manager de spital poate face presiuni asupra persoanelor din subordine, cum este cazul directorului financiar, pentru a se diminua suma alocată comenzilor de bunuri care se trimit unei firme cu care spitalul are contract. Inclusiv firmele la care am făcut referire în declaraţii aveau câştigate licitaţii, dar nu primeam comenzi. (...) faţă de schimbarea de guvernare a apărut nevoia de a se obţine o protecţie politică pentru a nu fi afectate afacerile firmelor din domeniul medical, mai pe înţeles pentru a se evita să ni se pună beţe-n roate de noua guvernare. (…) era important să fi apropiat de un ministru, ca persoană influentă, fie el şi al tineretului şi sporturilor, deci totuşi un membru din guvern. De altfel, A. era din câte cunosc şi medic. Totodată, există posibilitatea ca la momentul cooptării numitei B. ca asociat în C. şi D., G. să fi avut şi informaţia că în viitor A. urma să ajungă ministru al sănătăţii. (...)

Martora R., asociat la S.C. Q. S.R.L., cu ocazia audierii din data de 22.01.2020, declaraţie înregistrată audio, a susţinut că: (…) pe B. am întâlnit-o la sediul din str. x de două ori în perioada 2014-2015 şi a stat de vorbă cu L. în biroul acesteia din urmă.

B. a intrat ca asociat în D., firmă la care cred că mai deţinea calitatea de asociat şi AAA., verişoara lui K.. AAA. lucra tot pentru firmele enumerate, dar nu cunosc pe care din firme, oricum acest lucru nu ar fi prezentat importanţă întrucât activitatea se derula coordonat. AAA. se ocupa de pregătirea mărfurilor pentru spitale, sortarea pe loturi şi date valabilitate. Am aflat de la G. că B. este un interpus a lui A., ministru al sănătăţii, în sensul în care A., persoană publică, nu putea să fie cooptat ca asociat în acea firmă. B. nu era angajată a firmelor enumerate la momentul cooptării ca asociat sau rudă cu F. sau G..

Interesul lui A. de a fi cooptată B. ca asociat în D. era unul financiar, întrucât acesteia urmau să-i fie distribuite dividende din profiturile realizate în baza relaţiilor comerciale derulate cu spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii. Practic beneficiarul real al dividendelor încasate era A..

(...) Interesul G. în cooptarea lui B. ca asociat interpus a lui A. în D. era acela că Bănicioiu putea ajuta firmele G. în modalitatea următoare:

- ministrul sănătăţii aloca sume de bani spitalelor pentru efectuarea de achiziţii aferent unor proceduri ulterioare pe care G. voia să le câştige prin firmele administrate, în fapt, de aceasta. Mai pe înţeles, spitalul putea să ceară bani de la minister, dar putea să nu primească sau să primească mai puţin. Astfel de alocări de fonduri la solicitarea directă sau indirectă a G. s-au realizat către Spitalul Floreasca, Institutul Parhon, Institutul Oncologic Nicolae Trestioreanu (IOB) şi Institutul Clinic Fundeni.

- ministrul sănătăţii putea menţine pe funcţii sau numi pe funcţii de manager de spitale persoane indicate de G., cu referire la manageri care erau de acord ca firmele G. să le furnizeze specificaţiile tehnice pentru inserarea in documentaţia de atribuire, astfel încât să câştige licitaţiile organizate de spitale.

(...) În jurul anului 2014 sau 2015, in timp ce eram in bucătăria imobilului din str. x, G. mi-a spus că vrea ca din dividendele din Q. S.R.L. să beneficieze ea cu 30%, F. cu 30%, A. cu 30%, iar eu de 10%."- file x. (...)

Apoi lucrurile s-au schimbat, iar L. mi-a spus că CCC. trebuie să intre cu 10% în Q. întrucât se ocupă de partea de implementare a contractelor încheiate cu Spitalul Floreasca şi avea cunoştinţe tehnice (...), acest procent de 10% urmând să fie şi un fel de recompensă pentru ea. Astfel, urmau ca aceste procente să se schimbe, iar procentele mi le-a şoptit şi nu am înţeles prea bine cum urmau să se distribuie dividendele. Mi le-a şoptit întrucât la momentul acela F. era in arest şi noi (...) ne gândeam că ar putea fi înregistrate discuţiile purtate de noi in sediu.

CCC. a intrat ca asociat în firmă cu 10% şi a încasat acest procent din dividende. Eu urma să retrag 90% din dividende, care urmau să ajungă la F. direct, predate de către mine, G. direct, predate de mine şi A., dar la acesta din urmă din câte cunosc eu nu a mai ajuns nicio sumă de bani întrucât în anul 2016 urmau să se distribuie dividendele pe anul 2015, dar în 09 iunie 2016 au avut loc percheziţiile DNA, inclusiv la domiciliul meu şi nu am mai vrut să mai am de a face cu firma. De altfel, la scurt timp după percheziţie am şi lichidat firma. O parte din cei 90% din dividende urmau să-mi revină şi mie pe o împărţeală a G., dar nu cunosc procentul. I-am dat lui F. partea lui de dividende, şi nu cred că i-a dat el mai departe ceva lui A.. G. urma să-i dau partea ei din dividende, dar şi partea care urma să ajungă la A., dar după cum am menţionat nu am mai apucat să fac acest lucru, iar dividendele au rămas la mine ca asociat. Concret, G. am apucat să-i remit bani din cei retraşi ca dividende in anul 2016, doar de trei ori pe măsură ce i-am retras, l-am predat, cu ocazia celor trei dăţi, câte 70-75 mii RON, în funcţie de cât scoteam din contul personal, dar oricum nu i-am predat aceiaşi sumă pe care i-am predat-o lui F. ca parte din dividendele pe 2015, întrucât au avut loc percheziţiile.

Suma de 10.000 de RON din cei 10.300 de RON, identificaţi la percheziţia domiciliară ce a avut Ioc la mine acasă, fusese retrasă de mine din cont şi urma să i-o predau G.. L. poate cel mai bine să explice care erau procentele din dividendele ce urmau să se distribuie din Q. in anul 2016 pentru anul 2015 şi care ar fi trebuit să ajungă la A. .

Martorul DD., audiat în apel cu protejarea identităţii sale reale, la data de 05.06.2025, a arătat: Menţin declaraţiile date anterior, în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe. (...) inculpatul PP. nu a putut să schimbe în mod direct managerul de la Spitalul Obregia. A avut interes să-l favorizeze pe domnul F., interes ce a constat în menţinerea managerului Spitalului Obregia. (...). Toate contractele care erau derulate înainte de arestarea lui F. au continuat şi după acest moment. Întotdeauna inculpatul PP. a favorizat aceste zone fără niciun dubiu, ce rezultă din faptul că au avut loc întâlniri între inculpat şi reprezentanţii ai companiilor lui F. în afara Ministerului Sănătăţii, lucru pe care l-am constatat mergând pe stradă. Nu am participat la întâlnire, dar eram în trecere în acea zonă. Nu cunosc conţinutul discuţiilor. Conform declaraţiilor anterioare, menţin şi declar că nu am asistat personal la tranzacţionarea de sume de bani între martorul F. sau reprezentanţii companiilor acestuia şi inculpatul PP.. Am participat la întâlniri în care inculpatul PP. a precizat într-un cerc mai larg că orice problemă are de rezolvat la Ministerul Sănătăţii o va rezolva ministrul V..

Datele conţinute de declaraţiile martorilor au cunoscut o anumită evoluţie sau nuanţare odată cu translatarea fazelor procesuale, care nu este însă echivalentă cu o retractare. De asemenea, informaţiile expuse de martori, în funcţie de implicarea ori poziţia acestora în lanţul infracţional ori în activitatea desfăşurată de societăţile vizate, independent de faptul că acestea au valoare de probă directă ori mediată, se coroborează ori se completează între ele şi cu restul datelor furnizate de analiza financiară, înregistrările ambientale, rezultatul percheziţiilor informatice, multitudinea de înscrisuri, într-o suma de date suficiente dovedirii acuzaţiilor formulate.

Probatoriile enunţate sunt comune pluralităţii infracţionale ce constituie acuzaţii în prezenta cauză.

Infracţiunea de luare de mită

Cum s-a arătat anterior, înţelegerea infracţională anterioară numirii inculpatului ca ministru al sănătăţii, menţinerea sa ulterioară şi realizarea conduitei specifice au scindat caracterizarea în drept, fiind reţinute în sarcina inculpatului infracţiunile de trafic de influenţă şi luare de mită.

Raţionamentului logico-juridic, expus de opinia separată din faza judecăţii în fond, i se adaugă următoarele:

În esenţă, la data de 17.04.2015, au fost virate în contul complicei, de către C., suma de 679.339,42 RON şi de către D., suma de 1.126.602,92 RON, reprezentând "dividende" pe anul 2014, sume ce au ajuns la inculpat.

La data de 6.06.2016, inculpatul a pretins sume de bani, reprezentând dividende din societăţile D. şi Q., a acceptat promisiunea martorei G. de a primi dividende din activitatea societăţii Q., în perioada cât exercita funcţia de ministru al sănătăţii, sumele fiind remise prin intermediar.

Amintim şi aceea că acuzarea a evocat şi faptul că, în anul 2014, societăţile denunţătorilor au înregistrat o creştere a profitului cu 50%, la dosar aflându-se acte, inclusiv de natură financiar-contabilă, transmise de societăţile vizate.

În opinia majoritară, s-a reţinut că sumele, deşi virate în conturile complicei, nu s-a probat dincolo de orice îndoială rezonabilă, ca ar fi ajuns la inculpat. De asemenea, nu se neagă conduita inculpatului în legătură cu achiziţia, de către 5 spitale publice, de aparatură şi mobilier, finanţare prin Ministerul Sănătăţi, bunuri livrate de firmele martorilor denunţători, însă se consideră că aspectul nu este relevant prin raportare la acuzaţie.

În opinie separată, consider că sumele, remise în anul 2015, echivalente a cca 162.832, respectiv 270.038 USD (curs BNR - 4,1720), nu rezultă ca ar fi fost cheltuite subsecvent retragerii lor de la ATM sau ghişeu bancar şi nu s-au materializat în vreun spor patrimonial în considerarea inculpatei (complice), aspecte ce susţin remiterea lor ulterioară către inculpat (autor al infracţiunii).

În perioada relevantă şi în considerarea conţinutului interceptărilor ambientale, inserate şi în actul de sesizare (rechizitoriul), inculpata însăşi crea aparenţa sau chiar susţinea efectuarea demersurilor în considerarea altei persoane, iar conduita inculpatului, în raport cu achiziţiile de care au beneficiat anumite spitale, menţionate anterior, probează asumarea conivenţei infracţionale.

Baza factuală, alături de elementele de fapt punctuale numite anterior, sunt temeinic dovedite cu datele ce rezultă din declaraţiile de martori, înscrisuri, interceptările ambientale, evaluarea rulajelor conturilor şi percheziţiilor informatice.

Amintim aceea că, prin încheierea pronunţată în data de 27 aprilie 2021, în procedura de cameră preliminară, s-a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva încheierii penale nr. 253 din data de 15 iunie 2022 şi a încheierii de cameră preliminară din data de 28 aprilie 2022 ale Înaltei Curţi, secţia Penală, s-a desfiinţat, în parte, încheierea din data de 28 aprilie 2022 şi, rejudecând:

I. au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la nulitatea ordonanţelor prin care a fost autorizată folosirea unor colaboratori cu identitate protejată în dosarul de urmărire penală nr. 721/P/2015, strict în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate faţă de inculpata B., fiind numite: 1) ordonanţa prin care s-a dispus autorizarea folosirii numitei L., în calitate de colaborator cu altă identitate; 2) ordonanţa prin care s-a dispus autorizarea folosirii numitei K. în calitate de colaborator cu altă identitate decât cea reală . 3) ordonanţele de prelungire a măsurii de folosire a colaboratorilor cu altă identitate decât cea reală.

II. au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la nulitatea încheierilor prin care s-a dispus măsura supravegherii tehnice şi a mandatelor emise în baza acestora, strict în ceea ce priveşte măsurile dispuse faţă de inculpata B. şi încuviinţarea folosirii de către colaboratorii cu o altă identitate decât cea reală a dispozitivelor tehnice pentru obţinerea de fotografii şi înregistrări audio-video, strict în ceea ce o priveşte pe aceeaşi inculpată,

III. au fost înlăturate dispoziţiile cuprinse în încheiere referitoare la excluderea probelor obţinute în urma punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică constatate ca nelegale, respectiv dispoziţiile vizând eliminarea din dosar a mijloacelor de probă corespunzătoare (inclusiv suporturile optice şi procesele-verbale de redare), după cum urmează: 1) Înregistrarea audio-video din data de 28.04.2016, menţionată în procesul-verbal din data de 29.04.2016 privind dialogul dintre inculpata B. şi martorii L. şi K. 2). Înregistrarea audio-video din data de 21.04.2016, redată prin procesul-verbal din data de 22.10.2019, privind dialogul dintre inculpata B. şi martorii L. şi K.; 3). Înregistrarea audio-video din data de 31.05.2016, redată prin procesul-verbal din data de 07.07.2020, privind dialogul dintre inculpata B. şi martorii L. şi K. . 4). Înregistrarea audio-video din data de 01.06.2016, redată prin procesul-verbal din data de 07.07.2020, privind dialogul dintre inculpata B. şi martorii L. şi K. . 5). Înregistrarea audio-video din data de 06.06.2016, redată prin procesul-verbal din data de 21.07.2020, privind dialogul dintre inculpata B. şi martorii L. şi K. . 6). Planşa fotografică întocmită în urma înregistrării ambientale din data de 06.06.2016 .

În acest context evocăm conţinutul biletului transmis de inculpat prin intermediul interpusei sale care include menţiunea:

"Deal-ul este deal şi îl va respecta. Nu va ceda dividendele cuvenite, punct." şi planşele foto aferente momentului remiterii biletului, urmate de redarea dialogului ambiental al întâlnirii din data de 06.06.2016, dintre inculpata B. şi martorii L. şi K. (aflat în integralitate în filele x):

"(...)B.: Banii sunt pe 2015, da?

K.: Da.

B.: E, pe 2015 s-au folosit de numele lui!

L.: Da. .

B.: N-am înţeles, de ce?! A, dacă erau pe 2016, renunţam, era elegant…

L.: Da. (...)

L.: Deşi erau pa...contracte de pe 2014 făcute…

K.: Da, exact.

L.: deci nu.

B.:Exact! Nici măcar .

L.: Înţelegi? Ele au fost făcute

K.: Da` s-au derulat în 2015, da` la finalu` lu 2014…

B.: Nu, nu, dar nu ...(neinteligibil)...Băi, io…io am plecat, io am plecat, io am plecat din Minister, da? În noiembrie, da? deci până atunci îmi pare rău…

L.: Da!

B.: Ce e logic, e logic! Dacă erau pe anul ăsta, da frate, nu mai sunt, nu mai am nicio aşa.

L.: Deci chestia asta şi DDD. ar fi făcut-o ...Ăăă…deci ea er…Se aseamănă şi unul şi altul!

B.: Îhî.

L.: Pentru că şi ea este pe acelaşi stil!

B.: Da.

L.: Cum el nu mai era din noiembrie sau de când nu mai e .

K.: Păi da că i-a ...(neinteligibil)... anu` ăsta!

L.: Ştii cum? (...)"- file x.

Amintim că martorele au susţinut şi dezvoltat în cuprinsul declaraţiilor realitatea celor dezbătute în contextul dialogului ambiental, iar inculpata nu a furnizat o altă explicaţie, plauzibilă. În plus, cele relatate de martori au susţinere ori se coroborează eficient cu datele evidenţiate de înregistrările audio-video, autorizate şi menţinute în ansamblul probator în urma controlului de legalitate efectuat în procedura de cameră preliminară, dar şi cu înscrisurile financiar contabile ori cu alte declaraţii date în cauză.

Situaţia conturilor participanţilor la comiterea infracţiunilor şi rulajele aferente au fost evaluate şi conţinute în procesul-verbal ataşat în dosarul de urmărire penală . În continuare, se vor evoca rulajele din conturile martorei R. şi ale inculpatei B. (veriga de legătură şi interpusa inculpatului A.).

În general, principala operaţiune de debitare a conturilor celor două este reprezentată de retragerile de numerar, fie de la ATM, fie de la ghişeu .

În cazul martorei R., principala operaţiune de debitare a contului este reprezentată de retragerile de numerar .

1. în data de 01.09.2015, contul bancar x deschis de numita R., la AA., a fost creditat cu suma de 310.000,00 RON de către Q., din contul deschis la AA. numărul x, cu justificarea "dividende 2014". Mai departe, până la data de 26.10.2015, contul bancar menţionat, în care este virat şi salariul acesteia de către S.C. Q. S.R.L., este debitat prin retrageri ATM sau numerar în cuantum de 68.500 RON; patru transferuri către contul x deschis la AA. pe numele EEE., în valoare totală de 79.500 RON; diferite achiziţii de bunuri şi servicii în valoare totală de 29.096,98 RON (plăţi mai mari de 1.000 RON), înregistrând un sold, la data de 26.10.2015, de 139.460,89 RON.

În data de 26.10.2015, contul bancar RO86...501 a fost creditat cu suma de 430.000,00 RON de către Q., din contul deschis la AA. numărul x...801, cu justificarea "dividende 2014". Mai departe, în perioada 26.10.2015-15.07.2016, contul bancar menţionat este debitat prin: retrageri ATM în valoare de 228.500,00 RON; retrageri de numerar în valoare de 45.000 RON; şapte transferuri către contul RO37...301 deschis la AA. pe numele EEE., în valoare totală de 85.000 RON; două transferuri, în data de 26.11.2015, în valoare de 1.177,71 RON şi 35.000 RON către conturi deţinute de FFF. si GGG.; un transfer, în data de 23.05.2016, în valoare de 33.000 RON, către contul x deschis, pe numele HHH. cu justificarea "contravaloare împrumut conf. contract din 23.05.2016.; un transfer în data de 13.07.2016 în valoare de 59.020 RON către contul x, deschis la III. S.A. pe numele S.C. JJJ. S.R.L. cu justificarea factura proforma auto 1100/12.07.2016.

Restul tranzacţiilor sunt reprezentate de plăţi POS cu valori reduse, rezultând un sold, la data de 15.07.2016, de 28.264,51 RON.

În data de 15.07.2016, contul bancar RO86...501 a fost creditat cu suma de 450.000,00 RON de către Q., din contul deschis la AA. cu numărul RO95...801, cu justificarea "dividende 2015". Mai departe, în perioada 15.07.2016-28.07.2016, contul bancar menţionat este debitat prin: retrageri ATM, în valoare de 7.000 RON; plăţi POS de valoare mică la diferiţi comercianţi, în valoare totală de 3.005,64 RON; un transfer, în valoare 100.000 RON, în contul x deschis pe numele KKK. (societate care oferă servicii de brokeraj). Soldul acestui cont, la data de 28.07.2016, după aceste tranzacţii, era de 370.261,97 RON.

În data de 28.07.2016, contul bancar RO86...501 a fost creditat cu suma de 222.212,14 RON de către Q. S.R.L., din contul RO95...801, cu justificarea "dividende 2015". Mai departe, în perioada 28.07.2016-28.02.2018, contul a fost debitat prin: retrageri ATM în valoare de 45.800 RON şi trei retrageri de numerar în valoare de 45.000 RON; un schimb valutar în contul de euro x, deschis pe numele R., în valoare de 7960,75 RON; cinci transferuri către contul x, deschis pe numele EEE., în valoare totală de 377.768,13 RON, cu justificarea "alimentare cont"; un transfer în data de 13.01.2017, în valoare de 27.000 RON, către contul x, deschis pe numele LLL., cu justificarea "ev. contract nr. x/12.01.2017", sumă restituită la data de 13.03.2017 cu justificarea "returnare împrumut cf. crt./r"; două transferuri în zilele de 12.05.2017 şi 25.07.2017 către contul x deschis la AA., titular MMM. S.R.L., în valoare de 4.860,57 RON şi 4.717,56 RON cu justificarea plata pentru HHH., contract nr. x/11.05.2017.

În perioada analizată restul tranzacţiilor sunt reprezentate de plăţi POS sau transferuri cu valoare redusă rezultând un sold, la data de 28.02.2018, de 284,77 RON.

2. în data de 02.09.2015, contul bancar x a fost creditat cu suma de 67.500,00 Iei, de către Q. S.R.L., din contul deschis la AA. numărul RO95...801, cu justificarea "dividende 2014", care se adaugă la soldul existent al contului, în sumă de 10.473,50 RON. Mai departe, în perioada 02.09.2015-01.10.2015, acest cont a fost debitat prin retrageri de numerar (la ATM sau la ghişeu) în valoare de 68.000 RON, acestea fiind singurele operaţiuni înregistrate (nu sunt înregistrate alte debitări sau creditări cu excepţia comisioanelor bancare), iar la data de 01.10.2015 exista un sold de 9.670 RON.

În data de 01.10.2015, contul bancar RO88...001 a fost creditat cu suma de 67.500,00 RON, de către Q. S.R.L., din contul RO95...801, cu justificarea "dividende 2014". Mai departe, în perioada 01.10.2015-26.10.2015, contul este debitat prin retrageri de numerar la ATM în valoare de 50.000 RON, acestea fiind singurele operaţiuni înregistrate pe acest cont (nu sunt înregistrate alte debitări sau creditări cu excepţia comisioanelor bancare), iar la data de 26.10.2015, se înregistra un sold de 27.166 RON.

În data de 26.10.2015, acelaşi cont a fost creditat cu suma de 427.843,19 RON, de către Q. S.R.L., din contul RO95...801, cu justificarea "dividende 2014". Mai departe, în perioada 26.10.2015-16.06.2016, contul este debitat prin retrageri de numerar la ATM în valoare de 383.700 RON, plăţi POS, iar la data de 16.06.2016, exista un sold de 53.987,68 RON.

În data de 16.06.2016, contul bancar RO88...001 a fost creditat cu suma de 450.000 RON, de către Q. S.R.L., din RO95...801, cu justificarea "dividende 2015". Mai departe, în perioada 16.06.2016-29.07.2016, contul a fost debitat prin retrageri de numerar de la ATM, în valoare de 39.000 RON şi plăţi POS, iar la data de 29.07.2016, exista un sold de 448,387,95 RON.

În data de 29.07.2016, acelaşi cont a fost creditat cu suma de 200.000 RON, de către Q. S.R.L., din contul RO95...801, cu justificarea "dividende 2015". Mai departe, în perioada 29.07.2016-06.07.2017, contul a fost debitat prin retrageri de numerar de la ATM, în valoare de 511.200 RON şi plăţi POS de valori relativ reduse.

In urma studierii tranzacţiilor efectuate pe acest cont, a rezultat faptul că singura creditare semnificativă este cea efectuată din contul Q. S.R.L., celelalte creditări având valori reduse. Debitarea acestui cont s-a făcut, în principal, prin retrageri de la ATM.

Pentru inculpata B., din cuprinsul analizei financiare, exemplificăm următoarele:

I. În data de 17.04.2015 contul bancar RO94...303 (RON), deschis de numita B. la AA., a fost creditat cu suma de 679.339,42 RON de către C. S.R.L., din contul W. numărul x, cu justificarea "dividende 2014". Inculpata rulează sumele în conturile deschise la aceeaşi bancă terminate cu RO49...302 (USD) şi RO10...301(RON).

În data de 21.04.2015, din contul bancar RO94...303, suma de 600.000 RON a fost schimbată în dolari americani si transferată în contul RO49...302. În ce mai mare parte, suma virată în acest cont de USD a fost reconvertită în RON şi transferată în celelalte conturi ale inculpatei.

În zilele de 27.04.2015, 30.04.2015 şi 11.05.2015, restul soldului din contul bancar RO94...303, este transferat în contul RO10...301. În continuare, in contul RO10...301 se debitează sume, se realizează retrageri de la ATM.

În iunie 2015, contul bancar RO94...303 a fost creditat cu sume provenind din contul RO49...302 sau debitat către alte conturi bancare ale inculpatei.

II. Cu privire la S.C. D., din contul x, deschis pe numele acestei societăţi, a fost efectuată o plată, în data de 17.04.2015, în contul inculpatei, 541...302 (Ron), in valoare de 1.126.602,93 RON cu justificarea "dividende 2014", iar în data de 21.04.2015, suma de 1.126.000,00 RON este transferată în contul său RO76...301 (USD).

În data de 08.07.2015, din contul inculpatei RO76...301 este efectuat un transfer, în valoare de 40.000 USD, în contul său 045 ...302 (USD). Această sumă din contul 045...302(USD), este folosită parţial pentru a acoperi transferul de 60.000 USD în contul numitului BB., deschis la QQ., soldul rămas în cont după acest transfer fiind de 8.804,27 RON. Din acest sold sunt efectuate 5 transferuri în contul său RO10... 301, în zilele de 13, 14, 15, 23.07.2015 şi 26.09.2015, în valoare de 3.550 USD, 1.300 USD, 379,62 USD, 150 USD, şi respectiv 20 USD, precum şi un transfer în contul RO36...301, în ziua de 23.07.2015, în valoare de 3.400 USD, soldul final al contului, urmare a acestor tranzacţii, fiind de 4,65 USD.

În zilele de 15, 17, 20, 23 şi 24.07.2015, din contul RO76...301 (USD), au fost efectuate un număr de 6 transferuri în USD către contul RO10...301, cu următoarele valori: 5.600 USD, 2.200 USD, 12.500 USD, 2.200 USD, 13.900 USD şi 280 USD.

În zilele de 02 si 03.08.2015, din contul RO76...301 (USD) au fost efectuate un număr de 3 transferuri, către RO36...301, cu următoarele valori: 400 USD, 220 USD si 500 USD, iar în zilele de 06, 07, 11, 17, 19 şi 25.08.2015, din contul RO76...301 (USD), au fost efectuate un număr de 6 transferuri către RO10... 301 de 16.000 USD, 5.000 USD, 6.000 USD, 3.000 USD, 500 USD şi 2.350 USD.

În data de 31.08.2015, din contul RO76...301 (USD), este efectuată o retragere de numerar în valoare de 150.000 USD, de către inculpată.

Sumele transferate în contul RO10...301, atât din contul 045...302 (USD), cât şi din contul RO76...301 (USD), provenite iniţial din transferul cu justificarea "dividende" din contul D., au fost debitate prin retrageri masive de la ATM şi plăţi POS

În urma studierii tranzacţiilor se vor reţine creditările semnificative din partea societăţilor C. şi D. şi debitarea preponderent prin retrageri de la ATM precum şi rulajele semnificative între conturile proprii.

III. În zilele de 23.05.2018 şi 29.05.2018, contul x este alimentat de executorul judecătoresc, din contul x, cu sumele de 453.690,98 RON şi 387.509,24 RON cu justificarea "debit dos 52 2018... D.". Din contul x, cu excepţia unei singure plăţi, în valoare de 410 RON, aceste sume sunt fie retrase în numerar, fie transferate în contul x .

În final, sumele transferate în contul x provenite din cele două transferuri de la executorul judecătoresc au fost debitate pentru transferuri personale, achiziţii de produse şi servicii, retrageri ATM .

Ponderea cea mai mare în tranzacţiile de debitare efectuate pe acest cont, în urma celor două plăţi efectuate de executorul judecătoresc, este reprezentată de retragerile de la bancomat în sumă totală de 535.970 RON şi 20.000 RON, retrageri de numerar de la ghişeul băncii, dintr-un volum total de tranzacţii de debitare de aproximativ 700.000 RON.

Contul bancar x, în perioada de referinţă, a fost folosit, în principal, ca un cont intermediar pentru tranzacţiile având ca punct de plecare sau destinaţie celelalte conturi bancare ale inculpatei B..

În general, principala operaţiune de debitare a conturilor inculpatei a fost reprezentată de retragerile de numerar, fie de la ATM, fie de la ghişeu.

Analiza rulajelor conturilor demonstrează obiectiv că sumele au existat şi au ajuns, în maniera descrisă, de martori, la cei ce urmau a le remite inculpatului.

Faptul remiterii este dovedit cu suma probelor administrate, inclusiv, iar nu determinant, cu relatărilor martorilor şi are ca premisă existenţa fondurilor. Cele declarate de martori converg, se coroborează între ele şi cu restul probatoriului şi devin relevante dovedirii elementului de fapt. De asemenea, niciuna dintre declaraţiile martorilor, ce au fost denunţători ori colaboratori în prezenta cauză, nu este determinantă în raport cu soluţia, fiind doar parte dintr-un vast probatoriu ce include o pluralitate de mijloace de probă neomogene numite anterior (înscrisuri, analiză financiară a tranzacţiilor financiare sau rulajelor conturilor, declaraţii de martori ce nu au calitatea suplimentară de denunţători ori colaboratori, interceptări autorizate audio-video, percheziţii informatice).

Lipsa flagrantului nu viciază probatoriul administrat, suficient concluziei referitoare la existenţa faptelor şi a vinovăţiei, în privinţa ambilor participanţi şi, prin el însuşi, nu generează incidenţa principiului in dubio pro reo într-o cauză în care prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată.

Administrarea probatoriului din apel, care, în final, coroborat cu probele existente la dosarul cauzei, necontestate ori cu cele ce constituie înscrisuri sau au la bază înscrisuri, cum este analiza datelor bancare materializată într-un proces-verbal, procesele-verbale de redare a dialogurilor ambientale autorizate, rezultatele percheziţiilor informatice, erau suficiente şi apte răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, constituindu-se într-o sumă de date suficiente dovedirii acuzaţiilor formulate, chiar dacă răspunderea penală a fost eficient paralizată de împlinirea termenului prescripţiei.