Coercive penalties for failure to execute judgment on employee share sale procedures despite partial compliance

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.02.2023 sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. şi III., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- fixarea sumei definitive datorate reclamanţilor din prezenta cauza, cu titlu de penalităţi, în temeiul art. 24, alin. (4), din Legea 554/2004, stabilite de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin Decizia 2370/08.05/2019, în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, de la data pronunţării si până la data executării efective,

- aplicarea unei amenzi în cuantum de 20%, din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, conform prevederilor art. 24, alin. (3), din Legea 554/2004, conducătorului autorităţii publice, respectiv, Primului Ministru al Guvernului României.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 826 din 9 mai 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. şi III., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., E., F., G., H., I., J., K., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., Toma Tarfin Octavian, EEE., FFF., GGG., HHH. şi III., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de a obţine executarea silită.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că debitorul nu a pus în aplicare dispoziţiile art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003, întrucât nu a fost reglementată prin hotărâre de guvern, vânzarea a 8% din acţiunile JJJ. către salariaţii săi, aşa cum dispunea legea, ci doar a unui procent de 1%.

Intimatul-pârât Guvernul României, în calitate de organ al administraţiei publice centrale, nu avea competenţa de a modifica partea din capitalul social care să fie vândută salariaţilor prin lege, de 8% din capitalul social al JJJ. S.A..

Astfel, limita de 8% din capitalul social trebuie înţeleasă în sensul că salariaţii JJJ. nu pot cumpăra, la preţul de privatizare, mai mult de 8%, iar Guvernul României nu are căderea să stabilească discreţionar orice procent inferior celui de 8%.

Prin hotărârea de guvern ce urma să fie adoptată în conformitate cu Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, intimatul-pârât Guvernul României trebuie să stabilească procedurile, termenele şi condiţiile în care cei care aveau calitatea de salariaţi ai JJJ. S.A., la data privatizării, pot să exercite dreptul conferit de lege de a dobândi acţiuni ale societăţii.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, Guvernul României nu a stabilit procedurile, termenele şi condiţiile sus-menţionate, ci doar s-a dispus ca, prin ordin al ministrului energiei, în termen de 180 zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, să se stabilească aceste proceduri termene şi condiţii.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, intimatul-pârât Guvernul României nu a organizat punerea în executare a dispoziţiilor din lege privind vânzarea de acţiuni către salariaţii JJJ., ci doar promite ca în viitor, nu mai târziu de data de 31.12.2023, ministrul energiei să emită un ordin în acest sens.

Prin urmare, susţine recurentul-reclamant, debitorul Guvernul României nu a executat obligaţia stabilită în sarcina sa prin hotărârea supusă executării silite sau a executat-o neconform, executarea silită nu a rămas fără obiect şi excepţia lipsei de obiect/lipsei de interes este neîntemeiată.

Mai arată recurenta-pârâtă, că pârâţii printr-o întâmpinare formulată într-un alt dosar recunosc faptul că nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute în Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, motivând că nu pot emite o hotărâre de guvern fără ajutorul Ministerului Energiei.

În privinţa motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că prima instanţă s-a pronunţat asupra unei cereri pe care nu a formulat-o, respectiv "fixarea unei sume definitive cu titlu de penalităţi de întârziere şi obligarea Guvernului României la plata acestora".

Recurentul-reclamant arată că a solicitat amendarea prim-ministrului şi aplicarea de penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere, cereri întemeiate pe disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-ministrul României au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ. invocată de intimaţii pârâţi apreciind că, în mod formal, criticile recurenţilor se circumscriu cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru invocată de intimaţii pârâţi constatând că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispoziţiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că, deşi recurenţii reclamanţi şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile lor se subsumează cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 30 mai 2019 şi 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acţiuni ale JJJ. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Este de reţinut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:"Acţiunile societăţii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va tine evidenta acţiunilor şi acţionarilor în Registrul acţionarilor, deschis şi operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariaţii JJJ. - S.A. Bucureşti au dreptul sa achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8 % din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat, în condiţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâţilor la executarea deciziei Î.C.C.J. - SCAF nr. 2370/08.05.2019, prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României şi plata penalităţilor de 1000 de RON/zi de întârziere.

Prima instanţă a constatat că obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească a fost îndeplinită dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele:

"ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "JJJ." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acţiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În recurs, reclamanţii au contestat concluzia instanţei de fond, susţinând că executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu s-a realizat cu întârziere, H.G. nr. 746/2022 nefiind emisă la data sesizării instanţei, precum şi faptul că sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie aplicate în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlul executoriu.

În ceea ce priveşte procedura de executare silită a obligaţiilor care implică un fapt personal al debitorului autoritate publică reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din paragraful 65 din Decizia nr. 12/2018 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în dosarul nr. x/2017), se constată că, într-o primă etapă, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la solicitarea creditorului, instanţa de executare aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 C. proc. civ.

Această etapă are un dublu scop:

- pe de o parte, dă efect principiului disponibilităţii care guvernează executarea silită şi în materia contenciosului administrativ (într-adevăr, debitorul nu este obligat să ceară executarea, iar dacă a cerut-o nu este obligat să o finalizeze, aşa cum rezultă explicit din dispoziţiile art. 24 alin. (5); altfel spus, fără o cerere formulată în temeiul art. 24 alin. (3) nu există executare silită în materia contenciosului administrativ (pentru ipotezele guvernate de art. 18 alin. (1) şi (4) lit. b) şi c) şi art. 24 alin. (1), deoarece s-a încălca principiul disponibilităţii; în plus, spre diferenţă de dreptul comun, executarea silită în astfel de situaţii se face de instanţa de executare şi nu de executorul judecătoresc, ceea ce este firesc deoarece în discuţie este constrângerea la exerciţiului puterii publice;

- pe de altă parte, prima fază are ca obiectiv să constrângă debitorul autoritate publică să execute în natură obligaţia care presupune faptul său personal, stabilită în sarcina sa de instanţa de contencios administrativ, iar mijloacele de constrângere sunt amenda în favoarea statului şi penalităţile în favoarea creditorului.

Prin reglementare, caracter şi scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmăreşte obligarea la executarea titlului executoriu şi sancţionarea conducătorului autorităţii publice. Altfel spus, instanţa nu poate aplica mijloacele coercitive (amenda civilă şi penalităţile de întârziere) în cazul în care, anterior formulării cererii de chemare în judecată sau, după caz, pe parcursul procesului, a intervenit executarea obligaţiei de către debitor, deoarece acestea reprezintă un remediu pentru viitor, şi nu pentru trecut, acestea neavând natura juridică a unor compensaţii/despăgubiri civile.

Având în vedere că prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003 în vederea vânzării de acţiuni ale JJJ. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar la data de 8 iunie 2022, pe parcursul judecării prezentei cauze, pârâtul a adoptat H.G. nr. 746/2022, prin care a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "JJJ." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat în mod corect dispoziţiile de drept material, reţinând că nu se mai pot aplica mijloacele de constrângere în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului pentru lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Prim-Ministrul României reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului.

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., E., F., G., H., I., J., K., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., Toma Tarfin Octavian, EEE., FFF., GGG., HHH. şi III., împotriva sentinţei civile nr. 826 din 9 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.