Compensation for loss of use and inflation indexation due to unconstitutional pension deductions

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, la data de 22.12.2022, sub Dosar nr. x/2022, precizată prin înscrisul aflat la dosar de fond, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a MAI şi Guvernul României ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor, prin punerea în aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2022 a dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal- bugetare, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, în temeiul cărora s-a aplicat o cotă de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% asupra veniturilor din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie; să fie obligaţi pârâţii la despăgubiri constând în plata către fiecare reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestora cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamanţilor si pana la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei; să fie obligaţi pârâţii la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); totodată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

A admis excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi în consecinţă:

A respins ca lipsită de interes acţiunea precizată de reclamanţii H., A., J., I., K., C. şi D., toţi cu domiciliul ales la cabinet de avocat L., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

A admis în parte acţiunea precizată de reclamanţii F., E., B. şi G. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

A obligat pârâţii să plătească în favoarea celor patru reclamanţi despăgubiri reprezentând dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, în baza O.U.G. nr. 130/2021, în perioada 01.01.2022-27.12.2022 inclusiv, despăgubiri calculate începând cu data reţinerii fiecărei sume până la restituirea efectivă.

A respins ca rămasă fără obiect acţiunea celor patru reclamanţi în privinţa pretenţiilor constând în obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate.

A respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs recurenţii - pârâţi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României.

Recurentul - pârât Guvernul României a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând greşita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 de către instanţa de fond şi greşita admitere a excepţiei lipsei de interes a cererii privind plata de despăgubiri constând în sume egale cu cele reţinute, începând cu luna ianuarie 2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, însă instanţa a considerat că, în ceea ce priveşte capetele de cerere accesorii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, acestea sunt întemeiate, întrucât, în cadrul O.U.G. nr. 4/2023 nu s-a prevăzut asigurarea unei reparaţii integrale a prejudiciului, reprezentat nu doar în pierderea efectivă (damnum emergens), ci şi în beneficiul nerealizat (lucrum cessans, exprimat prin dobânda datorată) la care se adaugă actualizarea cu rata inflaţiei care urmăreşte conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.

Totodată, Guvernul României a învederat lipsa capacităţii sale juridice civile precum şi lipsa atribuţiilor sale legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii.

Recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a MAI a susţinut, prin cererea de recurs, că instanţa de fond, în mod greşit a respins excepţiile netimbrării, lipsei de interes şi excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive. A susţinut că în speţă contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu este un venit sau un drept de pensie astfel încât să fie aplicabilă scutirea de la plata taxei de timbru, ci este o creanţă fiscală iar acţiunea este supusă timbrării.

A mai arătat că acţiunea intimaţilor-reclamanţi apare ca fiind lipsită de interes, întrucât folosul practic urmărit, acela de a obţine obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de contribuţie de asigurări de sănătate de 10%, calculată asupra întregii pensii pe perioada ianuarie 2022 - decembrie 2022, nu mai subzistă în condiţiile în care sumele reţinute de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 se vor restitui din oficiu de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele sectoriale de pensii.

Recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a MAI a mai invocat greşita soluţionare a petitelor accesorii şi acordării de despăgubiri constând în daune moratorii si compensatorii a căror natură juridică nu a fost avută în vedere de instanţa de fond, aceasta dând o interpretare şi o soluţionare a accesoriilor contrară principiului de drept exprimat prin adagiul latin "Accesorium Sequitur Principale" - potrivit căruia regula de drept este că soluţionarea capetelor de cerere accesorii urmăreşte soluţionarea capetelor de cerere principale, precum şi prevederilor art. 30 alin. (4) din C. proc. civ. conform cu care, cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principat

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi F. şi E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În esenţă, recurenţii-pârâţi au prezentat aceleaşi argumente, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că recursurile urmează a fi analizate unitar.

În plus, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat, tot în considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., greşita respingere a excepţiilor invocate în faţa instanţei de fond, respectiv excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Referitor la excepţia netimbrării acţiunii în despăgubiri, invocată de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în raport de prevederile art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate. Din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamanţilor nu le-a fost pusă în vedere, de către instanţa de fond competentă să soluţioneze cauza, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 31 coroborat cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că nu putea fi dispusă măsura anulării acţiunii, în condiţiile art. 197 C. proc. civ.

De altfel, în recurs pârâta-recurentă s-a limitat la a relua argumentul netimbrării acţiunii, astfel cum a fost expus în întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, fără a contesta în vreun fel concluzia care decurge din nestabilirea de către prima instanţă a unei taxe de timbru, respectiv de împrejurarea că aceasta a considerat acţiunea a fi scutită de obligaţia plăţii taxei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile amintite ale recurentei-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că, prin cerere, s-a solicitat dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a acestor sume şi că pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a avut calitatea de plătitor al pensiei, reţinerea efectivă a sumelor reprezentând CAS şi restituirea acestora, potrivit O.U.G. nr. 4/2023, s-a realizat prin intermediul acestei instituţii.

Analizând recursurile din perspectiva motivului de casare comun, invocat de ambii recurenţi, Înalta Curte reţine că, în cauză, intimaţii-reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 C.f iscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenţi-pârâţi, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimaţilor-reclamanţi, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurenţilor-pârâţi, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

De asemenea, pretenţiile reclamanţilor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, iar obligarea ambilor pârâţi la plata despăgubirilor a fost dispusă şi în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi i-a obligat la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi instituţiile menţionate, respectiv pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanţei declarate neconstituţionale, şi pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de autoritate desemnată cu restituirea contribuţiilor, conform art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din O.U.G. nr. 4/2023.

Nu pot fi primite criticile recurenţilor potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimaţilor-reclamanţi de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanţei de urgenţă menţionate.

Contrar apărărilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamanţilor, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a obligat pârâţii la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamanţi, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

Aşadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI vizând obligaţia de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligaţia de plată a acestor accesorii aparţine tot recurenţilor-pârâţi, care au generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamantului a obligaţiei de plată a unei contribuţii, printr-un act normativ neconstituţional.

Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluţiei de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acţiunii, cât şi a argumentelor pe fondul acestei pretenţii.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României împotriva sentinţei nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României împotriva sentinţei nr. 225/CA/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.