Appeal against dismissal of administrative challenge to health insurance control report dismissed for lack of standing and absence of causal link

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ si Fiscal la data de 19.11.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate anularea în totalitate a Raportului de control al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. DGCA 109/25.03.2021 anexa 1 la prezenta şi a procesului-verbal de constatare înregistrat de echipa de control a CNAS la sediul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa cu nr. 2440/26 februarie 2021, controlul a fost efectuat în perioada 23-26 februarie 2021 în baza Ordinului Preşedintelui CNAS B. nr. 380/23.02.2021 şi nu cel cu nr. 328/23.02.2021 aşa cum greşit se arată în preambulul acestui proces-verbal.

Pe cale de excepţie în conformitate, art. 4 alin. (1)-(3) din Legea 554/2004 modificată şi completată şi cu art. 126 alin. (6) din Constituţia României dar şi cu art. 2 şi urm din noul C. proc. civ. a invocat excepţia de nelegalitate a ordinelor subsecvente raportului de control al CNAS nr. DGCA 109/25.03.2021, respectiv a Ordinului CNAS nr. 663/01.07.2021 şi Ordinul CNAS nr 653/01.07.2021 (privind destituirea din postul de Director General la CJAS Dâmboviţa şi trecerea în funcţia publică de conducere de Director Executiv Relaţii contractuale ca efect al numirii nelegale în postul de director general la aceeaşi instituţie a doamnei C.; excepţia de nelegalitate a Deciziei CJAS Dâmboviţa nr. 116/21.07. 2021; excepţia de nelegalitate referitor la refuzul nejustificat cu exces de putere al preşedintelui CNAS de a soluţiona în termenul legal, în sensul aprobării sau respingerii solicitării nr. P/1802/10.03.2021, privind prelungirea activităţii cu încă un an peste vârsta standard de pensionare începând cu data de 21.05.2021 în postul de director general la C.J.A.S. Dâmboviţa cu suspendarea de drept din funcţia publică de conducere de director executiv direcţia relaţii contractuale la aceeaşi instituţie publică.

Apărările formulate

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea raportului de control nr. x/25.03.2021 şi a procesului-verbal de constatare înregistrat la CAS Dâmboviţa sub nr. x/26.02.2021, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS cu privire la excepţia de nelegalitate a deciziei nr. 116/21.07.2021 emisă de CAS Dâmboviţa, excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată cu privire la solicitarea de anulare a raportului de control şi inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a ordinelor preşedintelui CNAS nr. 663/01.07.2021 şi nr. 653/01.07.2021.

Hotărârea de declinare pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin sentinţa nr. 776/13.04.2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2022, la data de 03.06.2022

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti

Prin sentinţa nr. 62 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus:

A admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă în raport de cererea având ca obiect anularea raportului de control nr. DGCA 109/25.03.2021 şi a procesului-verbal de constatare înregistrat la CAS Dâmboviţa sub nr. x/26.02.2021şi, pe cale de consecinţă, a respins această cerere formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără interes.

A respins ca inadmisibile excepţiile de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată (dosar iniţial nr. x/2021).

În temeiul art. 139 alin. (5) C. proc. civ. disjunge cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2022 şi dispune judecarea separată a acesteia, la acelaşi complet, cf.art. 111 alin. (4) ROI, fixează termen de judecată la 25.10.2022, ora 12:30 cu citarea părţilor.

Recursul

Împotriva încheierii din 13 septembrie 2022 şi a sentinţei nr. 162 din 27 septembrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul -reclamant susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, arătând că pronuntarea instantei de fond în dosarele nr. x/2022 şi nr. y/2022 s-a făcut pe cale de exceptie. În primul dosar instanta de fond a admis exceptia pârâtei-intimate întrucât raportul de control ANFP nr. 189/03.03. 2021 nu este act administrativ, iar în dosarul nr. x/2021 pronuntarea a fost data, de asemenea, pe o exceptie, respectiv pe exceptia lipsei de interes a reclamantului în promovarea capatului principal al cererii de chemare in judecata.

Totodată, prin pronuntarea din data de 27.09.2022 în dosarul nr. x/2022 instanta de fond a dispus:

"disjungerea cererii de chemare in judecataformulata in dosarul x/2022 cu judecarea separata a acesteia, la acelasi complet.

În acest sens recurentul arată, în esenţă, că încheierea pronuntata în dosarul nr. x/2022 în data de 13.09.2022 este nelegală în primul rând pentru că este contrară situatiei de fapt şi, totodata, contrară dezbaterilor din sala de judecată.

Astfel, prin comparatie cu înregistrarea electronică a sedintei din data de 13.09.2022, recurentul a constatat diferenţe în ce priveste continutul încheierii din data de 13.09.2022 pronuntată în dosarul x/2022

În ce priveste exceptiile invocate de părţi, apreciază ca în mod nelegal instanta de fond a Curtii de Apel Ploiesti nu a supus dezbaterii contradictorii la termenul din data de13.09.2022, exceptia de ordine publică ridicată de pârâta CNAS prin întâmpinare în dosarul nr. x/2022, respectiv excepţia de conexare a dosarului nr. x/2022 la dosarul x/2022

Se arată în continuare că instanţa de fond a admis nelegal, prin sentinta nr 162/27.09.2022, exceptia lipsei de interes ridicată de pârâtă în raport cu cererea având ca obiect anularea raportului de control x/25.03.2021.

Susţine recurentul că admiterea acestei excepţii de către instanta de fond s- a dispus în baza unor simple afirmatii-neprobate în vreun fel de către pârâtă, respectiv că interesul reclamantului nu este nici personal, nici născut şi nici actual iar obiectul actului de control nu poate fi decât CAS Dâmbovita, iar nu Directorul General.

În acest context, afirmatiile neprobate ale pârâtei -intimate din întâmpinare, dar si cele reţinute prin sentinţa recurată sunt, în opinia recurentului, inadmisibile cu atât mai mult cu cât pârâta invocă în apărare propria culpa, respectiv ordinele nelegale ale CNAS nr. 653 şi nr. 663/01.07.2021.

În motivarea căii de atac formulate, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia din hotărârea atacată şi apreciază că a probat prin cererea de chemare în judecată şi prin răspunsul la întâmpinare, nelegalitatea controlului comun CNAS-ANFP de desfiintare administrativă a deciziilor CAS Dâmbovita.

Se susţine că motivarea sentintei nr. 162/2022 este contradictorie şi străină de natura prezentei cauze, prin existenta unor disfunctionalităţi/nelegalităţi privind emiterea de către directorul general a deciziei nr. 65/22.02.2021 (în conditiile în care aceste neregularităţi trebuiau legal constatate de instanta de judecată competentă sau corectate de CNAS în calitate de for ierarhic superior CAS Dambovita.

Mai menţionează că, prin Ordinul CNAS nr. 1236/30.12.2020-anexa I la cererea de chemare în judecata cât şi prin referatele anexate de partea adversă, CAS Dâmbovita a aprobat solicitarea recurentului de prelungire a activitatii în postul de Director General la CAS Dâmbovita după data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare (începând cu data de 21.05. 2020, când a împlinit vârsta standard de pensionare de 65 ani) pentru o perioada de 3 ani -cu posibilitatea prelungirii lor anuale.

În dezvoltarea motivului de casare de la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurentul arată că sentinţa recurată este nemotivată încălcând dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. privind obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerentele de drept.

În ceea ce priveşte incidenţa cazurilor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a respins în mod greşit motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare.

Astfel, instanţa de fond motivează excepţia lipsei de interes în promovarea cererii strict pe afirmaţiile părţii adverse aşa cum u fost expuse prin întâmpinarea formulată apreciind ca durata determinata, derularea contractului de mandat/management nr. x/2020 prin 3 posibilitati/perioade/durate alternative maxim 1 an (respectiv până la data de 31.12.2021) sau până la ocuparea postului prin concurs. Mai mult Ordinul CNAS nr. 1236/30.12.2020 a fost emis în baza art. 13 pct. 2 din contractul de management x/2020, iar încetarea nelegală a contractului x/2020 prin Ordinul CNAS 663/2021 s-a dispus în temeiul art. 13 pct. 3.

Încălcarea normelor de drept material de către instanţă prin neraportarea la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Se susţine că instanţa fondului în mod greşit a apreciat că procedura prealabilă este obligatorie aspect care este contrazis de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Aceste înscrisuri arată că cele 2 răspunsuri succesive (şi tardive) la plângerea prealabilă înregistrată în termen legal la sediul CNAS, au fost înregistrate la CAS Dâmbovita în data de 31 mai 2021 şi respectiv 07 06. 2021 când deţinea încă functia de Director General CAS Dâmboviţa. Se arată că raportul de control al CNAS nr. DGCA 109/2021 împreună cu procesul-verbal de constatare nr. x/26.02.2021 nu au produs efecte doar prin ele însele, asa cum impun prevederile art. 2 alin(l) lit. c) din Legea nr 554/2004 modificata si completata, dar au constituit motiv pentru adoptarea subsecventă a actelor administrative nelegale emise de CNAS şi ulterior de CJAS Dâmbovita.

Faţă de aceste motive, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea incheierii/sentinţei atacate şi, trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Apărările formulate în cauză

La 8 decembrie 2022 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la data comunicării.

La 13 ianuarie 2023 intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin acre a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Anume, pârâta a susţinut că Ordinele preşedintelui CNAS nr. 663/01.07.2021 şi nr. 653/01.7.2021 au fost emise ca o consecinţă a ocupării, prin concurs, a postului de Director General al CAS Dâmboviţa, nu au nici o legătura de cauzalitate cu raportul de control nr. x/25.03.2021 contestat în cauză, nu se întemeiază pe măsurile raportului de control au fost emise ulterior întocmirii raportului de control, neputând fi, astfel, subsecvente acestuia, încetarea aportului civil (contractului de mandat) dintre reclamant, în calitate de mandatar, şi CNAS, în calitate de mandant, a fost motivată de ocuparea, prin concurs de către o altă persoană, a postului de Director General al CAS Dâmboviţa, iar nu urmare a raportului de control.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând încheierea si sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează să-l respingă pentru considerentele ce vor succede:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., se poate solicita "casarea când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

În practica judiciară, s-a statuat că poate fi invocat acest caz de nelegalitate a unei hotărâri în următoarele situaţii încălcarea dreptului la apărare, judecata pricinii în lipsa părţii care nu a fost legal citată, nerespectarea principiului oralităţii, nesemnarea minutei de către judecători, lipsa încheierii de dezbateri, aplicarea greşită a unor texte de lege (norme de drept procedural), nesocotirea principiului contradictorialităţii, publicităţii dezbaterilor şi altele asemenea.

În cauza de faţă, s-a invocat, printre altele, că au fost aplicate, în mod eronat dispoziţiile procedurale deoarece prima instanţă a rămas în pronunţare asupra excepţiilor invocate în dosarul iniţial, iar cu privire la corecta soluţionare a excepţiei tardivităţii depunerii întâmpinării şi celorlalte înscrisuri în dosarul conexat, instanţa a apreciat că se impune ca pârâta să prezinte dovezi privind data primirii cererii de chemare în judecată pentru a se verifica termenul de 25 de zile, sens în care a acordat termen la data de 25.10.2022.

Tot aici recurentul a menţionat că încheierea atacată este contradictorie cu situaţia de fapt şi, totodată, nu cuprinde dezbaterile orale ale părţilor aşa cum reiese din întregistrarea eletronică ataşată la motivele de recurs.

Aceste critici nu pot fi reţinute.

Pe de o parte, judecătorul fondului a constatat, în dosarul conexat (ds. nr. x/2022) că pârâta a invocat excepţia tardivităţii capătului cererii de chemare în judecată având ca obiectul anularea Ordinului 663/2021, reţinând că există aceeaşi situaţie ca şi în dosarul ce face obiectul prezentului recurs.

De asemenea, a reţinut că, potrivit adresei de comunicare a cererii de chemare în judecată reiese că aceasta a fost comunicată în martie 2022, însă pentru aceasta, s-a acordat termen la 25 octombrie 2022.

Pe de altă parte, la termenul din 13 septembrie2022, instanţa trebuia ori să soluţioneze cauza, ori, aşa cum s-a întâmplat în speţă, având nevoie în continuare de timp pentru a delibera, în aplicarea art. 396 C. proc. civ., să amâne pronunţarea pentru cel mult 15 zile.

Această amânare de pronunţare s-a concretizat într-o încheiere de şedinţă care respectă condiţiile impuse de art. 233 alin. (1) C. proc. civ.

Textul legal anterior evocat este o normă imperativă, de ordine publică, potrivit căreia, încheierea, trebuie să cuprindă: denumirea instanţei şi numărul dosarului;data şedinţei de judecată; numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului;numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit; numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă; dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă; soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept;calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de consiliu;semnătura membrilor completului şi a grefierului.

Toate aceste menţiuni sunt de natură să asigure transparenţa actului de justiţie şi desfăşurarea procesului cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, creând părţilor convingerea că au beneficiat de un proces echitabil, în faţa unei instanţe competente, precum şi posibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei hotărârii în căile de atac, precum şi a continuităţii completului de judecată ce a pronunţat sentinţa, care trebuie să aibă aceeaşi compunere ca cel în faţa căruia au avut loc dezbaterile soluţionat cauză.

Cum încheierea de amânare face parte integrantă din hotărârea pronunţată, Curtea reţine că, încheierea de amânare de pronunţare în data de 13 septembrie 2022 permite părţilor să cunoască ce s-a întâmplat la acea dată precum şi instanţei învestite cu soluţionarea căii de atac exercitate împotriva sentinţei civile nr. 162/27 septembrie 2022, care face parte integrantă, să cenzureze legalitatea soluţiei adoptate.

Or, prima instanţă, a explicat raţionamentul juridic adoptat, aşa încât hotărârea sa creează transparenţa asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora actul de procedură este lovit de nulitate dacă, prin nerespectarea cerinţei legale, s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Examinarea încheierii din şedinţa publică de la 13 septembrie 2022, care, de altfel, reprezintă şi momentul procedural de închidere al dezbaterilor şi de acordare a cuvântului părţilor pentru prezentarea concluziilor, făcând, astfel parte integrantă din soluţia adoptată la data fixată, de 27 septembrie 2022 demonstrează, fără echivoc, că judecătorul fondului a pus în dezbaterea părţilor excepţiile invocate şi, totodată, s-a pronunţat asupra temeiniciei acestora.

În sensul art. 235 C. proc. civ., coroborat cu art. 425 C. proc. civ., nu se poate, aşadar, reţine nepronunţarea, respectiv omisiunea instanţei de fond de a soluţiona excepţia invocată în cauză de reclamat.

De altfel, aşa cum s-a arătat anterior nu a produs nicio vătămare, câtă vreme, în mod efectiv, în partea introductivă a sentinţei a fost trecută soluţia instanţei cu privire la toate excepţiile invocate.

Cu referire la excepţia tardivităţii întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, invocată de recurentul-reclamant la termenul de judecată din 13 septembrie 2022, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită în condiţiile în care judecătorul fondului a explicat cu date concrete când a fost făcută comunicarea, potrivit actelor din dosar, vol. x/2021, adresa de comunicare fila x, dovada de comunicare fila x, rezultând că întâmpinarea a fost primită la data de 30.12.2021.

Ca atare, instanţa în mod corect a reţinut că întâmpinarea a fost depusă în termen, excepţia invocată de către reclamant referitoare la decăderea din dreptul de a formula întâmpinare fiind respinsă ca neîntemeiată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.

De asemenea, nu se poate aprecia că au fost încălcate garanţiile prevăzute de art. 6 din CEDO dacă reclamantul a beneficiat de o procedură contradictorie; dacă a putut, în diferitele etape ale acesteia, să prezinte argumentele şi probele pe care le consideră relevante pentru apărarea cauzei sale; dacă a putut contesta efectiv argumentele şi probele prezentate de partea adversă; dacă toate argumentele sale obiectiv relevante pentru soluţionarea litigiului au fost audiate şi examinate de instanţă în mod corespunzător; dacă sentinţa în litigiu este amplu motivată, atât în fapt, cât şi în drept, şi că, în consecinţă, procedura considerată în ansamblul său a fost echitabilă [Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 29].

Referitor la motivele de recurs aduse sentinţei subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul-reclamant reiterează, sub o altă formă, considerentele prezentate prin susţinerile formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

Situaţia de fapt astfel stabilită, pe baza probelor administrate, nu poate fi reevaluată de către instanţa de recurs, deoarece atribuţiile acestei instanţe de control judiciar sunt circumscrise verificării exclusiv a legalităţii sentinţei recurate, prin prisma motivelor de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu şi a temeiniciei acesteia, care nu se subsumează niciunuia dintre cazurile care pot conduce la casarea deciziei.

Soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, ca fiind formulată de o persoană fără interes a fost adoptată în mod corect în considerarea faptului că, în cauza dedusă judecăţii, înlăturarea ipotetică din sfera raporturilor juridice a raportului de control nr. x/25.03.2021 şi a procesului-verbal de constatare înregistrat la CAS Dâmboviţa sub nr. x/26.02.2021 nu ar conduce la nicio modificare situaţiei reclamantului şi nu ar influenţa legalitatea actelor invocate de către reclamant, în condiţiile în care actele administrative ulterior adoptate nu au drept temei raportul de control.

Din acest unghi de analiză, instanţa a observat că, prin raportul de control nr. DGCA 109/25.03.2021 emis de Direcţia Generală Control şi Antifraudă din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate au fost identificate disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte emiterea de către directorul general al CAS Dâmboviţa a deciziei nr. 65/22.02.2021. Luând în considerare şi celelalte decizii emise de către conducătorul instituţiei în legătură cu d-na D., echipa de control a considerat că, pentru aceste situaţii, directorul general al CAS Dâmboviţa a acţionat cu nerespectarea obligaţiilor ce îi reveneau în baza contractului de management, respectiv art. 6 lit. B), pct. 6, 7, 18, 28 şi art. 9.

S-a mai reţinut că potrivit Ordinului nr. 653/1.07.2021 emis de preşedintele CNAS, începând cu data de 1.07.2021 d-na C. este numită, pentru un mandat de 4 ani, în funcţia de director general al CAS Dâmboviţa. La adoptarea acestui ordin au fost avute în vedere, printre altele, rezultatele concursului organizat de CNAS la data de 16.06.2021 (proba scrisă) şi 23.06.2021 (proba orală), conform anunţului nr. x/17.05.2021., încetează în condiţiile art. 13 pct. 3 din contract.

Contractul de management a fost înregistrat la instituţia pârâtă, sub nr. x/9.10.2020, durata contractului încheiat cu reclamantul fiind determinată, până la ocuparea postului prin concurs, potrivit actelor normative în vigoare sau până la 31.12.2020, cu posibilitatea prelungirii anuale a mandatului pentru o perioadă de maxim 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu aprobarea preşedintelui CNAS (art. 3).

Directorul general al CAS Dâmboviţa, prin decizia nr. 116/25.07.2021, a dispus reluarea activităţii reclamantului A. în funcţia publică de conducere de director executiv Direcţia Relaţii Contractuale din cadrul CAS Dâmboviţa, începând cu data de 1.07.2021, ca urmare a încetării mandatului de director general al CAS Dâmboviţa, în urma ocupării postului prin concurs.

De asemenea, s-a dispus menţinerea în activitate a reclamantului, în funcţia publică deţinută, peste vârsta standard de pensionare, până la data de 1.10.2021-perioadă necesară finalizării procedurilor de contractare, a încheierii contractelor de furnizare de servicii medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale pentru anul 2021.

Criticile recurentului nu sunt fondate şi ignoră atât temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată, cât şi considerentele explicite ale instanţei de fond care a arătat pe larg contextul în care a fost promovată cererea de chemare în judecată, dar şi împrejurarea că reclamantul fiind nemulţumit de conţinutul raportului de control nr. x/25.03.2021 şi al procesului-verbal de constatare din data 26.02.2021 nu este de natură să confere legitimitate interesului în promovarea acţiunii.

Relativ la motivul de recurs privind modul de soluţionare a excepţiei lipsei de interes în promovarea prezentei acţiuni.

Din actele şi lucrările dosarului mai reiese că prin ordinului preşedintelui CNAS nr. 599/19.05.2020, modificat prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 768/6.07.2020 reclamantul, aflat la data respectivă în funcţia de director executiv Direcţia relaţii contractuale din cadrul CAS Dâmboviţa a fost mandatat să exercite prin delegare mandatul de director general al CAS Dâmboviţa, sens în care s-a încheiat un contract de management pentru o perioadă determinată.

Din contractul de management înregistrat la instituţia pârâtă sub nr. x/9.10.2020, reiese că durata contractului încheiat cu reclamantul este determinată, până la ocuparea postului prin concurs, potrivit actelor normative în vigoare sau până la 31.12.2020, cu posibilitatea prelungirii anuale a mandatului pentru o perioadă de maxim 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu aprobarea preşedintelui CNAS (art. 3).

Începând cu data de 1.01.2021, a fost aprobă prelungirea contractului de management nr. x/9.10.2020, prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 1236/30.12.2020, până la ocuparea postului prin concurs, conform legii sau pentru o perioadă de maxim un an, respectiv până la data de 31.12.2021, sens în care art. 3 din contractul de management nr. x/9.10.2020 se modifică în mod corespunzător, prin act adiţional.

În raport cu contextul factual al cauzei, Curtea a constatat că reclamantul nu justifică un interes determinat, legitim, personal şi actual în formularea acţiunii ce formează obiectul dosarului, prin demersul procesual urmărind, potrivit petitului acţiunii, anularea în totalitate a Raportului de control al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. DGCA 109/25.03.2021 anexa 1 la prezenta şi a procesului-verbal de constatare înregistrat de echipa de control a CNAS la sediul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa cu nr 2440/26 februarie 2021.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant în nume propriu, fiind înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.11.2021, când reclamantul nu mai exercita mandatul de director general al CAS Dâmboviţa şi nici nu mai ocupa funcţia publică de conducere de director executiv Direcţia Relaţii Contractuale din cadrul CAS Dâmboviţa.

Aceasta în condiţiile în care Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate stipulează la pct. 5.23.5. şi pct. 5.2.3.6. din Norme că raportul de control poate fi contestat în condiţiile legii, de către entitatea controlată, iar contestaţia se depune la sediul entităţii care a dispus efectuarea controlului.

Cercetarea existenţei interesului de a acţiona, atât la data învestirii instanţei, cât şi pe parcursul soluţionării cauzei, are o importanţă deosebită, dat fiind faptul că prin această condiţie se poate stabili dacă reclamantul a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmăreşte realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu un scop pur şicanator, încărcând rolul instanţelor de judecată cu cereri lipsite de interes realizabil.

Prima instanţă învestită cu soluţionarea unei acţiuni trebuie să verifice dacă există interesul reclamantului de a acţiona, atât la data promovării acţiunii, cât şi pe parcursul soluţionării cauzei. Interesul practic îl analizează instanţa în concret, şi nu de principiu, iar, în aceste condiţii, corect a reţinut prima instanţă că împrejurarea că reclamantul este nemulţumit de conţinutul raportului de control nr. x/25.03.2021 şi al procesului-verbal de constatare din data 26.02.2021 nu este de natură să confere legitimitate interesului în promovarea acţiunii.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamantul nu mai avea nicio calitate în cadrul entităţii controlate-CAS Dâmboviţa.

Or, interesul, ca şi condiţie generală de exercitare a acţiunii civile, prevăzută de art. 32 şi art. 33 din C. proc. civ., incidentă şi în cazul acţiunii în contencios administrativ, constă în folosul practic urmărit de cel care pune în mişcare acţiunea în justiţie, iar, în litigiile de contencios administrativ, are calitatea procesuală activă orice persoană care se care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, este de menţionat că nu există nicio legătură de cauzalitate între aceste acte contestate şi actele ulterior emise, care au condus la organizarea nelegală în luna inie 2021 a unui concurs pentru ocuparea postului de director general al CAS Dâmboviţa, precum şi la emiterea ordinelor preşedintelui CNAS nr. 653/1.07.2021, nr. 663/1.07.2021, a deciziei nr. 116/25.07.2021 emise de directorul general al CAS Dâmboviţa, precum şi la refuzul nejustificat de soluţionare a cererii nr. x/10.03.2021.

Toate aceste acte invocate de recurent fie în faza de fond, fie prin memoriul de recurs, nu cuprind vreo referire la raportul de control nr. x/25.03.2021 ori la procesul-verbal de constatare nr. x/26.02.2021, nici explicit, prin indicarea acestor acte şi nici implicit prin prezentarea unei situaţii de fapt ce ar fi fost deja reţinută în cadrul actelor contestate.

Referitor la criticile privind respingerea ca inadmisibile a excepţiilor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată (dosar iniţial nr. x/2021).

Este adevărat că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004),dau un atare demers procesual, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este posibil numai în măsura în care există legătură între actele administrative individuale ce fac obiectul excepţiei şi soluţionarea litigiului pe fond ("de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond").

Judecătorul fondului a constatat corect că nu există nicio legătură între raportul de control nr. DGCA 109/25.03.2021, procesul-verbal de constatare din data 26.02.2021, pe de o parte şi actele invocate de reclamant, pe de altă parte, astfel că actele supuse excepţiei de nelegalitate nu pot influenţa capătul principal al cererii de chemare în judecată.

Astfel, cum bine a punctat judecătorul fondului, contestarea în cadrul excepţiei de nelegalitate a unor acte administrative individuale, adoptate ulterior actelor ce fac obiectul acţiunii, nu este aptă pentru a putea fi realizat scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea instituţiei excepţiei de nelegalitate, în condiţiile în care nici raportul de control nr. x/25.03.2021 şi nici procesul-verbal de constatare din data 26.02.2021nu puteau fi influenţate de actele administrative adoptate ulterior.

Curtea constată că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 32 şi art. 33 C. proc. civ. şi în consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., păstrând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2022 şi a sentinţei nr. 162 din 27 septembrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 7 februarie 2024.