Judicial recusal: whether a referring court’s mandatory legal opinion in a plenary referral order constitutes prejudgment barring impartiality

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2023, petenţii A., B., C., D., E., F., G., H. Şi I. au solicitat recuzarea completului de judecată C3RCA al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, compus din judecătorii J., K. şi L..

Prin încheierea pronunţată la data de 20.03.2023 în dosarul nr. x/2021, completul C3RCA al Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 520 alin. (1) C. proc. civ., sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea interpretării art. 19 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă sintagma "persoana vătămată" are în vedere strict persoana care a solicitat anterior, în condiţiile art. 18 alin. (3) raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea unui act administrativ normativ fără a solicita totodată şi acordarea despăgubirilor pentru daune materiale şi morale sau dacă în noţiunea de "persoana vătămată" se include, în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, şi o persoană care solicită despăgubiri în raport de vătămarea cauzată de un act administrativ normativ anulat la cererea unui terţ.

Prin Decizia nr. 44/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a completului de judecată C3RCA.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal recurenţii-reclamanţi F., I., A. moştenitor al defunctului M., H., D., B. moştenitor al defunctului M., G. C. moştenitor al defunctului M. şi E. au formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea încheierii, rejudecarea cererii de recuzare şi admiterea acesteia, în consecinţă, casarea deciziei civile nr. 343/R/25.06.2024 pronunţată pe fondul cauzei după respingerea cererii de recuzare şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu desfiinţarea actelor de procedură îndeplinite în cauză.

În motivare, recurenţii-reclamanţi au arătat că prin încheierea din data de 20.03.2023 prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea lămuririi unor aspecte ce ţin de interpretarea sintagmei "persoană vătămată", completul C3RCA şi-a expus opinia referitoare la soluţionarea abstractă a litigiului, antepronunţându-se asupra problemei juridice deduse judecăţii.

Recurenţii au susţinut că prin modul în care instanţa de trimitere şi-a expus punctul de vedere asupra problemei de drept a cărei lămurire a solicitat, aceasta a prezentat un singur punct de vedere asupra acesteia, iar argumentele invocate relevă o convingere deja formată asupra soluţiei abstracte ce urma a fi pronunţată în cauză.

Au mai arătat că art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu exclude din noţiunea de antepronunţare situaţiile în care se expune un punct de vedere teoretic, iar completul chemat să se pronunţe asupra cererii de recuzare a dat o interpretare greşită conceptului de exprimare anterioară a părerii cu privire la soluţia ce urma a fi pronunţată. A învederat că prima instanţă a susţinut că punctul de vedere expus de completul C3RCA a vizat exclusiv chestiunea de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte şi a reprezentat doar o analiză pur teoretică a problemei care a determinat declanşarea mecanismului de unificare a practicii, însă acest lucru în sine nu exclude naşterea unei situaţii de incompatibilitate.

În acest sens, a susţinut că, în secţiunea a 4-a din încheierea de şedinţă din 20.03.2023, instanta de trimitere şi-a expus părerea ca şi cum ar rezolva în fond litigiul dedus judecăţii:

"însăşi modalitatea de redactare a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 duce la concluzia că are calitatea de persoană vătămată doar persoana care a invocat şi justificat anterior o vătămare produsă printr-un act administrativ, în cadrul unei acţiuni având obiectul prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, «fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri»"

Or, această afirmaţie, ce reprezintă esenţa punctului de vedere al instanţei, a fost argumentată de instanţa trimitere şi de caracterul accesoriu al acţiunii în despăgubiri, de instituirea condiţiei anulării actului administrativ vătămător.

În acest caz, recurenţii au apreciat că se află în prezenţa unei antepronunţări şi nu a unei "prezentări pur teoretice", deoarece instanţa de trimitere a conturat deja soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză. Au mai arătat că punctul de vedere descris în încheiere reprezintă o veritabilă anunţare şi interpretare a normelor juridice abstracte care fundamentează soluţia, iar ca această argumentare să se transforme într-o soluţionare în fond a litigiului lipseşte doar aplicarea concretă, respectiv respingerea cererii.

S-a mai susţinut că această împrejurare a fost constatată explicit şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În acest sens, "instanţa de trimitere nu a arătat, de manieră concretă şi explicită, în ce constă dificultatea de interpretare a acestor dispoziţii legale" respectiv că din cadrul punctului de vedere "reies argumente în favoarea unei singure soluţii, ceea nu este de natură să susţină teoria existenţei unei probleme dificile de drept".

4. Apărările formulate în cauză

Municipiul Târgu Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii atacate ca legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a Înalta Curte a recalificat excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimatul-pârât ca fiind o apărare de fond, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurenţii-reclamanţi este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanţei de recurs este limitată de situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.

Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:

"(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Examinând cererea de recurs, întâmpinarea formulată în cauză şi încheierea recurată, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins cererea de recuzare formulată de reclamanţi.

Înalta Curte reţine că petenţii au formulat cerere de recuzare a completului C3RCA al Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal deoarece acesta s-ar fi antepronunţat prin încheierea din data 20.03.2023 din dosarul nr. x/2021 privind activarea mecanismului prevăzut la art. 519 şi următoarele C. proc. civ. în sensul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea interpretării art. 19 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă sintagma "persoana vătămată" are în vedere strict persoana care a solicitat anterior, în condiţiile art. 18 alin. (3) raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea unui act administrativ normativ fără a solicita totodată şi acordarea despăgubirilor pentru daune materiale şi morale sau dacă în noţiunea de "persoana vătămată" se include, în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, şi o persoană care solicită despăgubiri în raport de vătămarea cauzată de un act administrativ normativ anulat la cererea unui terţ.

Prin Decizia nr. 44/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea.

Prin încheierea nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare.

Criticile recurenţilor cu privire la suspiciunea lipsei de imparţialitate a completului de judecată au vizat atât încadrarea în motivul de la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cât şi motivul de la pct. 13.

Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: 1) când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil; (…) 13) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Articolul 42 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazurile de incompatibilitate relativă. În aceste cazuri, strict determinate de lege, una dintre părţi poate cere îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite cauze.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din modul în care este redactat textul de lege, rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare.

Înalta Curte reţine că recurenţii au criticat încheierea pentru motivul că instanţa de trimitere şi-ar fi expus părerea ca şi cum ar rezolva în fond litigiul dedus judecăţii; recurenţii au arătat că se află în prezenţa unei antepronunţări şi nu a unei "prezentări pur teoretice", deoarece instanţa de trimitere a conturat deja soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză. Totodată, recurenţii au indicat practică judiciară prin care încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu cuprinde punctul de vedere al judecătorului pe motivul unei eventuale antepronunţări.

Instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ. prevăd următoarele:

"Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor."

Înalta Curte apreciază că exprimarea punctului de vedere al completului reprezintă o cerinţă subsumată scopului acestui mecanism de asigurare a unei practici judiciare unitare, refuzul instanţei de trimitere de a reda, în cuprinsul sesizării, punctul său de vedere, motivat de o viitoare incompatibilitate decurgând din această situaţie, este contrar dispoziţiilor legale care instituie o atare cerinţă, precum şi finalităţii demersului întreprins.

Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 26/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 32:

"De asemenea, se constată ca fiind îndeplinită şi cerinţa ca soluţionarea cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se cere, în ciuda faptului că, prin încheierea de sesizare a Înaltei Curţi, instanţa de trimitere, respectiv completul de judecată care a formulat sesizarea, nu şi-a exprimat punctul de vedere referitor la problemele de drept supuse dezlegării, motivând că aceasta ar echivala cu o antepronunţare. O atare abordare contravine însă dispoziţiilor art. 520 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., care stabilesc condiţiile de formă ale sesizării instanţei supreme cu această procedură şi prevăd în mod expres că în cuprinsul încheierii de sesizare vor fi menţionate punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor. Raportat la prevederile legale menţionate, omisiunea exprimării de către instanţa de trimitere a punctului său de vedere cu privire la chestiunile de drept asupra cărora se solicită rezolvarea de principiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu atrage, de plano, inadmisibilitatea sesizării, însă, în contextul de faţă, potenţează neîndeplinirea condiţiei noutăţii", astfel cum în continuare se va arăta.(...)"

De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi considerentele Deciziei nr. 53 din 2019 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 53:

"Exprimarea punctului de vedere al completului de judecată reprezintă, în cadrul acestei proceduri particulare, sui-generis, "motivele de drept" pe care se întemeiază soluţia dată de instanţă şi care trebuie să fie cuprinse în orice încheiere, aşa cum indică art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ.. Încheierea trebuie să fie motivată de o asemenea manieră încât să fie aptă să semnaleze raţionamentele judecătorului din complet asupra respectivei chestiuni de drept, asupra diferitelor variante de interpretare posibile, însoţite de argumentele aferente, iar în final să cuprindă opţiunea provizorie pentru dezlegarea pe care o socoteşte de preferat.

54. De altfel, în jurisprudenţa anterioară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut că "49.(...) instanţa care iniţiază sesizarea este obligată să releve norma a cărei interpretare se solicită, caracterul complex sau,după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la o jurisprudenţă neunitară" (Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018). De asemenea, "39.(...) exprimarea punctului de vedere este o obligaţie legală, prevăzută ca atare în sarcina instanţei de trimitere prindispoziţiile art. 520 alin. (1) din C. proc. civ., (...) punctul de vedere reprezentând opinia instanţei de trimitere cu privire la modalitatea de interpretare a normei de drept ce se circumscrie problemei sesizate, şi nu opinia acestei instanţe asupra modalităţii de rezolvare a fondului cauzei" (Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 20 februarie 2019). (...)

59. În acord cu orientarea jurisprudenţială anterior menţionată se constată că, în cauza pendinte, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu îndeplineşte condiţiile unui act de sesizare legal întocmit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ.

60. Aceasta deoarece, atunci când a trebuit să exprime punctul său de vedere asupra chestiunii de drept în legătură cu care a declanşat procedura hotărârii prealabile, instanţa de trimitere s-a limitat să precizeze că "instanţa nu îşi va exprima opinia pentru a nu risca o antepronunţare în situaţia în care se va respinge prezenta sesizare".

61. Instanţele nu pot invoca, pentru a justifica neprezentarea punctului lor de vedere - obligatoriu potrivit art. 520 alin. (1) din C. proc. civ. -, scuza unei viitoare incompatibilităţi, dedusă din exprimarea opiniei asupra textului de lege în legătură cu care declanşează mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile. Soluţia se impune întrucât, indiferent în ce sens s-au pronunţat, art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. arată că dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru toate instanţele. Pe cale de consecinţă, opinia exprimată nu ar mai putea fi valorificată în cadrul procesului, dacă nu coincide cu cea cuprinsă în decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi nu va fi de natură să atragă incompatibilitatea."

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 76/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 81:

"Prin urmare, completul de judecată nu îşi poate limita rolul la preluarea necritică a cererii formulate de parte şi la transmiterea acesteia către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci este obligat, potrivit dispoziţiilor legale invocate, să prezinte punctul de vedere propriu cu privire la problema în legătură cu care s-a formulat sesizarea, condiţie neîndeplinită de instanţa de sesizare."

Nu în ultimul rând, instanţa de recurs redă considerentele reţinute prin Decizia nr. 87/2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 54:

"Astfel, art. 520 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. stabileşte că actul de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, motive conţinute în corpul art. 519, punctul de vedere al instanţei şi al părţilor. O interpretare gramaticală a dispoziţiilor evocate permite concluzia că legiuitorul imprimă, prin enumerare, două cerinţe, de a reda motivele care susţin admisibilitatea, dar şi de a reda punctul de vedere al părţilor şi al instanţei asupra fondului chestiunii de drept. O interpretare contrară, în sensul că obligaţia completului care a formulat sesizarea este de a-şi spune punctul de vedere doar asupra admisibilităţii, ar atribui textului de lege un caracter redundant şi l-ar face, prin această interpretare, lipsit de efecte."

În speţă, instanţa de control judiciar reţine că în mod corect judecătorul fondului a constatat că referirea petenţilor la considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de respingere a sesizării nu este de natură a susţine incompatibilitatea afirmată de aceştia. Analiza pe care a făcut-o completul sesizat cu dezlegarea chestiunii de drept a fost strict din perspectiva admisibilităţii sesizării, nefiind vorba în cauză de antepronunţarea completului şi nici de existenţa unor indicii cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat derecurenţii-reclamanţi F., I., A. moştenitor al defunctului M., H., D., B. moştenitor al defunctului M., G. C. moştenitor al defunctului M. şi E. împotriva încheierii nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi F., I., A. moştenitor al defunctului M., H., D., B. moştenitor al defunctului M., G. C. moştenitor al defunctului M. şi E. împotriva încheierii nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.