Bankruptcy judge shielded from disciplinary liability; appeals annulled, unfounded, inadmissible—first-instance ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a CAF la data de 30.08.2022 sub numărul de dosar x/2022, reclamantul Grup Transport Feroviar S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspecţia Judiciară, admiterea contestaţiei, cu consecinţa desfiinţării rezoluţiei Inspectorului-Sef al Inspecţiei Judiciare, dna. A., din data de 05.08.2022, nr. Lucrare C22-1153, precum si desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 1292 din data de 07.07.2022, nr. lucrare 22-2144 emisă de către Direcţia de inspecţie pentru judecători si trimiterea dosarului către Inspecţia judiciara în vederea completării verificărilor.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a CAF la data de 30.08.2022 sub numărul de dosar x/2022, reclamantul B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspecţia Judiciară, admiterea contestaţiei, cu consecinţa desfiinţării rezoluţiei Inspectorului-Sef al Inspecţiei Judiciare, dna. A., din data de 05.08.2022, nr. Lucrare C22-1154, precum si desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 1292 din data de 07.07.2022, nr. lucrare 22-2144 emisa de către Direcţia de inspecţie pentru judecători si trimiterea dosarului către Inspecţia judiciara în vederea completării verificărilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08/12/2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a admis excepţia de conexitate, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 139 C. proc. civ., a conexat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al secţiei a - IX - a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins acţiunile conexate formulate de reclamantele Grup Transport Feroviar S.A. prin Administrator Judiciar C. şi B. S.R.L. şi prin Administrator Judiciar D. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 şi a încheierii de amânare a pronunţării din data de 12 iunie 2023, au formulat recurs recurenta-reclamantă Grup Transport Feroviar S.A. prin administrator special E., recurenta-reclamantă B. S.R.L. şi recurenta F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L..

3.1. Recurenta - reclamantă B. S.R.L., prin administrator G. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 5 şi 7 din vechiul C. proc. civ. admiterea recursului.

S-a arătat că instanţa de fond, atât în încheiere, cât şi în decizia sus amintită s-a mulţumit să treacă în revista anumite dosare şi să copieze susţinerile Inspecţiei Judiciare fără a prezenta un punct de vedere propriu, ci în considerente s-a referit la faptul că ca Inspectorul judiciar a verificat aplicaţia ECRIS.

Neverificând probele depuse la plângerea respectivă, inspectorul judiciar şi instanţa curţii de apel a făcut o verificare superficială, fără o motivare în fapt şi în drept, astfel că, raportat la art. 304 punctul 5 din C. proc. civ., instanţa curţii prin hotărârea atacata a încălcat formele de procedură referitoare la aflarea adevărului şi ale art. 129 alin. (4) din vechiul C. proc. civ.

S-a arătat că motivele de recurs vizează nelegalitatea hotărârii amintite din perspectiva art. 304 punctul 7 din vechiul C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii".

S-a solicitat să se constate incidenţa acestui motiv de casare, atât în considerente, cât şi în dispozitiv, hotărârea nefiind motivată nici în fapt şi nici în drept.

A susţinut recurenta faptul că toate motivele invocate prin sesizarea ce a fost formulată, împreuna cu dovezile aferente prezentate în cadrul sesizării, nu au fost analizate de către inspectorul judiciar - dna. judecător H., punctual, ci aceasta din urma s-a mulţumit doar cu o trecere în revistă a plângerii.

S-a invocat încălcarea de către judecătorul sindic a normelor de drept material şi procesual, producându-se părţilor pagube care nu pot fi remediate printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

Aceste încălcări grave ale dispoziţiilor legale de către doamna judecător sindic, se circumscriu dispoziţiilor art. 99 lit. t) coroborat cu art. 99 ind. l alin. (1) din Legea nr. 303/2004 producând astfel o vătămare atât a debitoarei Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., cât şi tuturor creditorilor înscrişi la masa credală.

Această rea-credinţă şi încălcarea normelor de drept material şi procesual a fost descrisă pe larg în sesizarea formulată, în care fiecare susţinere a societăţii a fost demonstrată prin înscrisuri doveditoare, pentru a nu fi percepute ca o interpretare personală a textelor de lege, a probelor.

Contrar reţinerilor netemeinice si nelegale ale Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare, inspectorul judiciar nu a ţinut cont si a ignorat, fără a răspunde punctual, fiecare motiv invocat, ceea ce conduce la constatarea nelegalităţii rezoluţiilor contestate. Totodată, aceste încălcări ale dispoziţiilor legale efectuate de către doamna judecător sindic I. se circumscriu dispoziţiilor imperative ale art. 99 lit. t) coroborat cu 99 ind.l alin. (1) din Legea nr. 303/2004, reprezentând şi acte de indisciplină ale doamnei judecător.

S-a susţinut că, în complicitate cu lichidatorul judiciar J. SPRL, judecătorul sindic a participat la devalizarea patrimoniului debitoarei Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., fiind dezvoltate pe larg în cadrul contestaţiei toate argumentele în susţinerea celor menţionate.

Astfel, etape obligatorii ale proceduri de insolvenţă, respectiv faliment, nu au fost îndeplinite de către lichidatorul judiciar, întrucât nu a fost aprobat Regulamentul de vânzare de către Adunarea Generală a Creditorilor, nu s-a realizat inventarierea bunurilor societăţii debitoare, inventariere ce trebuia semnată şi de către administratorul special, în calitate de participant si reprezentant din partea acţionariatului, nu s-a întocmit evaluarea de către un agent evaluator autorizat ANEVAR.

Totodată, deşi a fost investită cu o cerere în vederea autosesizarii conform art. 11 lit. e) coroborat cu art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, la termenul de judecata din data de 10.06.2022 în loc sa rămână în pronunţare cu privire la cererea cu care a fost investită, nu a luat-o în considerare, acordând termen în luna septembrie, fără să judece cererea, încălcând dispoziţiile art. 129 din vechiul C. proc. civ.

De asemenea, judecătorul sindic nu a fost consecvent în deciziile adoptate, trecând peste depunerea de către lichidatorul judiciar a dovezii de comunicare a Regulamentului de vânzare şi aprobarea acestuia de către Adunarea Generală a Creditorilor.

Deşi administratorul special al debitoarei Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. a ridicat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a domnului K., fiind formulată şi cerere de înscriere în fals, s-a trecut peste această excepţie, producându-se o pagubă de peste 38.600.000 euro.

Faţă de cele arătate în cuprinsul recursului, s-a arătat că s-a făcut dovada de netăgăduit a faptului ca judecătorul sindic a încălcat norme de drept material si procesual, grav, producându-se pagube care nu pot fi remediate printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară, astfel încât rezoluţia de clasare este evident nelegală.

3.2. Recurenta - pârâtă Grup Transport Feroviar S.A., prin administrator Special E., a formulat recurs împotriva încheierii din 12 iunie 2023 şi sentinţei nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cuprinsul cererii de recurs având conţinut identic cu cel expus la pct. 3.1.

3.3. Recurenta F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L., prin director general E., a formulat recurs împotriva încheierii din 12 iunie 2023 şi sentinţei nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cuprinsul cererii de recurs având conţinut identic cu cel expus la pct. 3.1.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, excepţie care a fost respinsă în şedinţa publică.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

A arătat intimatul - pârât că sentinţa recurată a fost motivată, în cuprinsul acesteia fiind reţinute susţinerile părţilor, situaţia de fapt pe baza probelor administrate, cât şi motivele pentru care instanţa a pronunţat această soluţie, având în vedere dispoziţiile legale în materia contenciosului administrativ şi dispoziţiile legale privind atribuţiile şi competenţele Inspecţiei Judiciare.

S-a apreciat, astfel, că argumentele privind incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu pot fi primite.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 9 mai 2024, C., în calitate de lichidator judiciar al recurentei - reclamante Grup Transport Feroviar S.A., a precizat că nu-şi însuşeşte recursul declarat de această parte, solicitând anularea căii de atac.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele.

6.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Sesizarea formulată de petenta Grup Transport Feroviar S.A., adresată Consiliului Superior al Magistraturii, a fost înaintată cu adresa nr. x/23.06.2022 spre competenţă soluţionare Inspecţiei Judiciare.

La Inspecţia Judiciară, sesizarea a fost înregistrată la data de 28 iunie 2022, la Direcţia de inspecţie pentru judecători, sub nr. de lucrare 22-2144.

La aceeaşi dată, pe rolul Inspecţiei Judiciare au fost înregistrate un număr de 11 sesizări formulate împotriva aceluiaşi magistrat şi pentru aceleaşi faptă, cauzele vizate având ca obiect măsuri dispuse de judecătorul sindic pe parcursul desfăşurării procedurii falimentului.

Reţinându-se incidenţa prevederilor art. 8 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul Inspectorului Şef nr. 51 din 14 iunie 2021, la acelaşi număr de lucrare au fost conexate următoarele lucrări:

- lucrarea nr. 22-2149 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. şi care priveşte dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2148 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. şi care priveşte dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2147 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. şi care priveşte dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2146 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. şi care priveşte dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2145 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. şi care priveşte dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2152 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.R.L. şi priveşte dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2153 formulată de petenta S.C. F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. şi priveşte dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2157 formulată de petenta B. S.R.L. şi priveşte dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2156 formulată de petenta B. S.R.L. şi priveşte dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă;

- lucrarea nr. 22-2155 formulată de petenta B. S.R.L. şi priveşte dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII a civilă.

Prin sesizările formulate, petentele (contestatoare în cauzele vizate) au criticat modul de instrumentare a dosarelor menţionate, respectiv măsurile dispuse de către lichidatorul judiciar, dar şi de către judecătorul sindic.

Prin rezoluţia IJ nr. 1292/07.07.2022, emisă în cadrul lucrării nr. 22-2144, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, s-a dispus clasarea sesizărilor formulate de S.C. Grup Transport Feroviar S.A., S.C. B. S.R.L. şi F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L., sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 de către judecătorul indicat în sesizare.

Reclamantele S.C. Grup Transport Feroviar S.A. şi S.C. B. S.R.L. au contestat rezoluţia de clasare nr. 1292/07.07.2022, precum şi rezoluţiile inspectorului şef nr. C22-1153/05.08.2022 şi nr. C22-1154/05.08.2022, prin care s-a menţinut rezoluţia de clasare nr. 1292/07.07.2022, reiterând în esenţă susţinerile din sesizările adresate Inspecţiei Judiciare şi solicitând dispunerea continuării verificărilor în vederea tragerii la răspundere disciplinară a magistratului indicat în sesizare.

6.2. Analizând condiţiile de sesizare a instanţei, cu privire la recursul declarat de recurenta - reclamantă Grup Transport Feroviar S.A. împotriva încheierii din 12 iunie 2023 şi sentinţei nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată prin administratorul special E..

Prin raportare la dispoziţiile Legii insolvenţei nr. 85/2014, respectiv art. 53, alin. (2), art. 54 şi art. 56 alin. (2), Înalta Curte reţine că reclamanta Grup Transport Feroviar S.A. se află în procedura falimentului conform sentinţei civile nr. 3000/14.06.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII a Civilă, fiind desemnat lichidator judiciar C..

Prin adresa înaintată la dosarul instanţei de recurs la data de 9 mai 2024, lichidatorul judiciar C. a învederat în mod expres că nu îşi însuşeşte recursul declarat de reclamantă în prezenta cauză.

Instanţa de control judiciar aminteşte că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii insolvenţei, citarea şi reprezentarea în litigiu a părţilor supuse procedurii se realizează potrivit legii speciale.

În cazul de faţă, vor fi avute în vedere prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora atribuţiile manageriale privind debitorul supus procedurii insolvenţei se exercită de administratorul judiciar, precum şi dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 85/2014, care reglementează atribuţiile administratorului judiciar. Totodată, sunt incidente şi dispoziţiile art. 53 din aceeaşi lege reţinut anterior, care reglementează situaţia ridicării dreptului debitorului de administrare a activităţii.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 486 C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic. (...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) -e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.";

Precum şi dispoziţiile art. 84 din C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.(…)", iar art. 151 stipulează: "(1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2) Avocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. (…).

În cauză, Înalta Curte reţine că cererea de recurs a fost formulată de reclamantă prin administratorul special al cărui drept de administrare a fost ridicat, iar lichidatorul judiciar C. a învederat în mod expres că nu îşi însuşeşte recursul declarat în prezenta cauză, astfel că, în raport de prevederile art. 82 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.., instanţa va anula recursul declarat de reclamantă, pentru lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

6.3. Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de recurenta - reclamantă B. S.R.L., Înalta Curte constată că, deşi aceasta a invocat nelegalitatea sentinţei prin prisma cazurilor de casare prevăzute la art. 305 pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte constată, potrivit dispoziţiilor art. 24-25 din Noul C. proc. civ. referitoare la aplicarea noilor norme proceselor şi executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare a codului, că în raport de data înregistrării cauzei pe rolul instanţelor, 30.08.2022, sunt aplicabile dispoziţiile art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Reţine instanţa de recurs că motivelor de casare prevăzute la art. 304 pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. din 1865, le corespund cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi pct. 6 - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, din noul C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.

Înalta Curte constată că motivul de casare privind încălcarea unor norme de drept procedural este formal indicat în cererea de recurs, recurenta -reclamantă formulând doar aprecieri cu caracter general cu privire la încălcarea rolului activ a judecătorului (art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865).

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine, însă, că dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., prin alin. (1) prevede obligaţia judecătorului de a soluţiona litigiul conform normelor de drept care îi sunt aplicabile,

Corelativ, art. 7 din acelaşi cod consacră principiul legalităţii, prevăzând în alin. (1) că "Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii", motivele cuprinse în cererea introductivă fiind analizate în limitele judecăţii, conform procedurii prevăzute art. 45 şi următoarele din Legea nr. 317/2004 şi potrivit competenţelor Inspecţiei Judiciare.

Verificând astfel sentinţa faţă de motivele circumscrise cazului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (încadrate de recurenta - reclamantă în dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.), Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 425 C. proc. civ.:"(1) Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reaminteşte că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Sub acest aspect, Curtea reţine că, într-adevăr, aşa cum s-a statuat într-o jurisprudenţă constantă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului includ obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti (cauza H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părţilor să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Deşi o instanţă internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor şi admiterea probelor, aceasta trebuie să-şi justifice activităţile, precizând motivarea deciziilor sale (cauza Suominen împotriva Finlandei, pct. 36 şi cauza Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79).

Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că întinderea obligaţiei privind motivarea poate varia în funcţie de natura deciziei (cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27) şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor speţei: trebuie să se ţină seama în special de diversitatea motivelor pe care un justiţiabil le poate ridica în instanţă şi de diferenţele din statele contractante în materie de dispoziţii legale, cutume, concepţii doctrinare, prezentarea şi redactarea hotărârilor şi deciziilor (cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; cauza Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27).

Din această jurisprudenţă, Curtea reţine că, deşi art. 6 alin. (1) obligă instanţele să îşi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înţeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [ cauzele Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, pct. 61; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei (dec.); Perez împotriva Franţei (MC), pct. 81], ci impune doar ca o instanţă internă care şi-a motivat decizia pe scurt - fie prin însuşirea motivelor furnizate de o instanţă de grad inferior sau altfel - să fi examinat totuşi în mod real chestiunile esenţiale supuse atenţiei sale şi să nu se fi mulţumit să confirme pur şi simplu concluziile unei instanţe de grad inferior (cauza Helle împotriva Finlandei, pct. 60). Mai mult, instanţa europeană a recunoscut că este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părţilor să facă uz efectiv de dreptul lor de apel (Hirvisaari împotriva Finlandei, pct. 30 în fine).

Făcând în concret aplicarea acestor principii, Curtea apreciază că instanţa de fond şi-a motivat sentinţa în acord cu dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. şi cu respectarea garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 99 lit. t) din Legea 303/2004, constituie abatere disciplinară exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012 a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional a statuat cu privire la art. 99 lit. t), art. 991 din legea nr. 303/2004 că acestea:

"nu privesc instituirea unui control asupra hotărârilor judecătoreşti, ci sancţionează judecătorul pentru o anumită conduită. Hotărârile pe care acesta le pronunţă sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege"; "nu instituie o nouă cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti."

De asemenea, relevante sunt şi considerentele reţinute de prima instanţă şi extrase din cuprinsul Deciziei nr. 96/2017 pronunţate de ÎCCJ-Completul de 5 judecători în dosar nr. x/2016 şi referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 99 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004:

"(i) Din punctul de vedere al laturii obiective, poate intra în sfera răspunderii disciplinare adoptarea unei decizii în afara oricăror prevederi procesuale sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare, astfel că pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greşeli care au un caracter evident, neîndoielnic, fiind în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale; (ii) prin folosirea sintagmei "gravă neglijenţă", legiuitorul a stabilit gradul culpei ca fiind cel al culpei lata. Prin urmare, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greşeli care au un caracter evident, neîndoielnic şi cărora le lipseşte orice justificare, fiind în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale. În concluzie, pentru angajarea răspunderii disciplinare în temeiul dispoziţiilor menţionate, probatoriul administrat trebuie să reflecte îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) încălcarea de către magistrat, în exercitarea funcţiei, din culpă, a dispoziţiilor legale; (ii) încălcarea dispoziţiilor legale să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală; (iii) această modalitate de exercitare a funcţiei să genereze consecinţe grave. Pentru a se reţine existenţa unei grave neglijenţe în sensul dispoziţiilor menţionate din Legea nr. 303/2004, se apreciază că încălcarea constatată este necesar să vizeze o normă imperativă onerativă/prohibitivă, întrucât nu se poate reţine caracterul evident, neîndoielnic şi nescuzabil în privinţa unei norme dispozitive permisive/supletive."

Hotărârea primei instanţe respectă cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale, întrucât verificările ce pot fi efectuate de inspecţia judiciară în cadrul unei sesizări privind săvârşirea unei abateri disciplinare şi, implicit, verificările ce pot fi efectuate de instanţa de contencios învestită cu analiza temeiniciei şi legalităţii actului emis de inspecţie nu privesc instituirea unui control asupra Încheierilor judecătorului sindic, ci conduita judecătorului, limita dintre acesta două impunând o minimă analiză a aspectelor invocate de petent.

Or, prin contestaţia formulată se solicită o astfel de verificare, nepermisă de dispoziţiile legale ce reglementează activitatea de verificare a Inspecţiei Judiciare, în speţă fiind criticate soluţiile adoptate de judecătorul sindic în procedura insolvenţei, împotriva cărora partea are deschisă căile prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, pe fondul argumentelor părţii (care efectiv sunt critici la adresa soluţiei date de judecătorul sindic), în mod corect, nici inspecţia judiciară şi nici prima instanţă nu îşi puteau exprima punctul de vedere, tocmai pentru a evita transformarea acestui demers într-un veritabil control judiciar asupra soluţiei. Ca urmare, ceea ce invocă recurenta ca fiind o lipsă a cercetării judecătoreşti sau a analizei instanţei se explică prin chiar natura acestui mecanism procesual, care nu este menit să îndrepte erori de judecată, ci să sancţioneze o conduită necorespunzătoare a judecătorilor, conduită care nu se defineşte exclusiv prin încălcarea unor dispoziţii legale. Pentru aceleaşi argumente, Înalta Curte nu va răspunde, în mod similar modului în care a procedat prima instanţă, criticilor din prezentul recurs, prin care s-ar susţine o eventuală încălcare a normelor de drept material şi procesual în cauza judecată de către completele reclamate.

Observă instanţa de control judiciar că, în urma verificării efectuate de către Inspectorul Judiciar asupra celor 11 dosare având ca obiect - contestaţie împotriva măsurilor administratorului/lichidatorului judiciar, nu a rezultat niciun element privind încălcarea normelor de drept material sau procesual care să pună în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecătorul sindic fără nicio justificare legală şi care să plasase soluţia dispusă, cum ar fi cea dată asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, în sfera disciplinarului.

Totodată, se constată că instanţa de fond a realizat o analiză a aspectelor invocate şi din perspectiva laturii subiective, reua-credinţă sau gravă neglijenţă implicând o distorsionare conştientă a normelor de drept, împrejurare care nu a fost probată.

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată, considerentele acestea nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura cauzei şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei, motivarea având o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind astfel respectate cerinţele unui proces echitabil.

6.4. În ceea ce priveşte recursul declarat de F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. împotriva încheierii din 12 iunie 2023 şi a sentinţei nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Totodată, art. 458 din C. proc. civ. prevede că pot fi exercitate căile de atac numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Constatând Înalta Curte că recurenta F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. nu a avut calitatea de parte la judecata fondului, iar dreptul de a formula recurs nu îi este dat de vreo normă specială ("potrivit legii"), în temeiul dispoziţiilor mai sus arătate, urmează să admită excepţia lipsei capacităţii procesuale active în recurs şi să respingă ca atare recursul formulat de acesta.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Grup Transport Feroviar S.A. prin administrator special E., pentru lipsa calităţii de reprezentant, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., ca nefondat şi va respinge recursul declarat de F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Grup Transport Feroviar S.A. prin administrator special E. împotriva încheierii din 12 iunie 2023 şi a sentinţei nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva încheierii din 12 iunie 2023 şi a sentinţei nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de F. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. împotriva încheierii din 12 iunie 2023 şi a sentinţei nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală activă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.